Blog

Suntem 
(GV)

Ne desparte o clipă, rămasă-n suspans, 
ninsoarea cea albă, peretele, 
tinda, 
pustiul când vorba, 
e tot cea rămas, 
alergarea din teamă, iubito, 
oglinda. 

Ne desparte iubito, cuvântul nespus, 
o vorbă în şoaptă, pe buze 
amară, 
nu ştiu chiar exa

A început să ningă...a uitare

în lume-i anotimpul cel  bătrân şi nins

coboară din înalturi o rază  argintie

fiori de viaţă  poartă în licărul aprins.

Cununi de lacrimi albe pe-ntinsul îngheţat,

oglinda cerului albastru în stea s-a preschimbat.

Îngerii îşi

Mai ştii ... 
(GV)

M-ai ştii, iubito, ai habar, 
c-am smuls copaci din rădăcini, 
când nori stângaci, lângă-un bazar, 
vindeau iubirea-n ploi de vini ? 

Mai ştii, mă şi gândesc să tac, 
de porţi incerte, labirinturi, 
ce dor mă doare, altul zac, 
mai mult de 

Nu mai ştiu 
(GV)

Nu mai ştiu, ne mai plouă, iubirea 
şi timpul, 
lumina aprinsă, iubito, în casă, 
dacă plânge în horă, 
inelul, sau trunchiul, 
nu mai ştiu dacă plouă, 
nu mai ştiu, oare-ţi pasă ? 

Am o mie de gânduri şi tot 
nu mi-ajung, 
am sărutul pe buze 

Fără rost

Ne-am cunoscut din întâmplare
Același soare ne-a aprins
Şi-am ars precum o lumânare
În focul care ne-a cuprins...
Ne-am risipit cenușă apoi
În vântul vieții şturlubatic
Cătându-ne drumu-napoi
C-un pas nesigur și apatic.
Purtăm un suflet tatuat
Cu sem

Dans

Cerul meu, pământ de vise
Crești copacii ne-mplinirii,
Umbră-n brațele întinse
Port pe drumul răstignirii. 
Zile cerni pe drumul meu,
Păsări albe de lumină, 
Lacrimă de Dumnezeu,
Peste-a toamnelor rugină...
Stele luminând senin,
Noaptea-n gene se ivește.
C

Scrisoarea a CLV-a 
(GV)

Ce mult mi-am dorit să te scriu poezie, o umbră a mea, în care să îmi văd păcatul, să te cresc pe trupul meu aripi pentru un zbor ce va veni. Eşti cea mai frumoasă poezie a mea, eştiminunea din cuvintele la marginea cărora m

Mi-eşti ... 
(GV)

Mi-eşti gândul din stânga pieptului meu, 
îţi simt şi sărutul şi vorba-n tăceri, 
mai trec labirinturi, nu mai am 
însă hărţi, 
din toamna mea visuri, 
în cărţi ... primăveri. 

Mi-eşti gândul ce adoarme, iubito-n 
senin, 
răspuns câteodată la

Fiind din fire coţcar,
Un rumân ce-avea un car,
Injugă la el doi boi,
Insă mergând peste văi
La coborâş fu uşor,
Căci la picior repejor
O porniră boii iute ...
Doamne, dă, să mă ajute
Degrabă s-ajung la târg !
A-i struni-ncerca cu sârg...
Dar nu zise bine – «

O C O P I L Ă P L Â N G E

- Cruce, cruce de gorun!…
Ascultă, cruce, ce-ţi spun:
Prinde aripi, cruce, prinde
Şi în braţe mă cuprinde!
Ţine-mă sub trupul tău,
Să fiu cu iubitul meu…

Sfântă bună, Născătoare!
Sufletul din piept mă doare,
Cum pe Tine te-a durut,

Am viaţa
(GV)

Am viaţa, timpul meu pădurea,
atâta timp, atât pământ,
strivesc în pragul lumii, firea,
când întrebările
sunt vânt.

Mi-e viaţa, apă şi uscat,
cu clipe pline de nisip,
am relieful şifonat,
clepsidra, poartă al tău chip.

Am viaţa în furtuni .

De mâine 


De mâine... de mâine am să zbor cu norii, 
spre un orizont tivind, lumină, 
pândind secunda-n care zorii, 
în taină, ţie, ţi se închină. 

Un zbor peste păduri de plopi, 
sub tâmpla înfierbântată-n nori, 
când pajişti, ochii mei miopi, 
devin un ţăr

Scrisoarea a CLIV-a 
(GV)

Suntem cu toţii rădăcini de soare care urlă cu vânt trecutul, prin frunzele fructelor de patimi ce ne străbat spre toamnă, cu bucuriile vieţii. Ele sunt muzica inimii sub tăcerile care ne aparţin în adâncul fiinţei, ca şi cuvi

Scrisoarea a CLIII-a 
(GV)

A trecut aproape o viaţă până când am ajuns să văd şi să cunosc lumina care ninge cu fluturii pe care îi aştern pe hârtie, dorinţă, păcat sau mângâiere şi apoi îi fac să îmi devină povaţă, ca un fruc în pârg într-o livadă cu

MONUMENT DIN CUVINTE

Este plină iarnă prin toamna mea pustie
viscoleşte duşmănos, iar visu-a-ngheţat,
astăzi, toate sunt, doar dor şi nostalgie,
un anotimp din care şi speranţa-a plecat.

Aş vrea să fiu Moş Crăciun

Am fost şi sunt un copil foarte cuminte,

Mă gândesc bine şi ţin eu bine minte,

Mi-am dorit să am o haină frumoasă,

Să am o sanie mare, de nouă reni trasă.

Dar cel mai mult doresc să fiu sănătoasă.

Să vă pun daruri minunate sub

Împodobit cu stele şi aripi de zăpadă

smerit aşteaptă seara de Crăciun,

să bucure cu dalba-i strălucire

omul blajin, omul cel bun.

Cu candile şi lumânări aprinse

spre cerul azuriu şi fără de adânc,

lumina-i călăuza chipurilor ninse

de neguri şi tristeţi înv

Întrebare
*
Te-aș întreba, dar să-mi răspunzi,
Parfumul trupului tău gol
Este pentru mulți ursuzi
Miros de catifea sub țol?
*
Frumoasă ești și bine-ți stă
De n-ai purta prea strâns pe coapse
Un pantalon, ci doar o fustă
Ca-n seri de vară călduroase.
*
Te-aș duc

Privesc la bradul nostru frumos şi nins ,

Mângâi scrisorile pe care mi le-ai trimis.

Acum iernile calde sunt pline de soare,

Aştept de mult răspuns la o altă scrisoare.

Ţi-am adunat în palme mulţi fulgi de nea,

Îi spun vântului ceva, îl rog frumos să st