Blog

Luptă de gânduri în suflet cu mintea se dă de şapte ani

înconjuraţi de cer, pe pământ cu roadele naşterii

într-o săptămână de azi, a speranţei din clipa

în care am răstignit trupul pe cruce

înainte de a-mi urca Golgota.

Pribegesc în mulţime, de atunci,

Scrisoarea a CLII-a 

Stăm iubito, cu obloanele trase legaţi unul de altul şi nu mai ştim să scriem poeme tandre şi ne-am răni dacă le-am citi. În noi a rămas doar nesomnul şi fâşia de rece care se amestecă cu întunericul, cu apa sărată, ca să înveţe m

 Când visele pier

 In noaptea senină,

 Rămâi, tu, mister,

 Ce somnu-mi animă

 Si-n zori mă trezește 

 Din dulce uitare

 C-un cânt ce-amăgește

 A nopții chemare.

 Rămâi o secundă,

 Un minut mai rămâi,

 Căci timpul m-afundă

 In noaptea dintâi,

 In cer fără st

Credeam că mor – nu mi-a ieşit figura

Un calendar de cruci e crucea mea

Abia la vârsta asta simt arsura

Sărutului din noaptea când ningea

Când fără veste mi-ai lăsat omături

Ca amintire-n iadul ce urma

De spaimă, moartea mea s-a dat în lături

Privind cum

Mă voi preface 


Mă voi preface ploaie, dorul meu atins, 
sau fluturi albi ce umblă 
pe nisip, 
să curg o horă, noaptea 
într-un vis, 
poate atât, iubito ... 
un anotimp. 

Mă voi preface zbor, rostirea mea, 
cuvântul ce tresare 
într-o noapte, 
un colţ de lume v

Scrisoarea a CLI-a

M-am oprit doar ca să îţi scriu un poem, un poem despre un zbor al gândului, femeie, spre acolo unde nu sunt ore, tăcerea este chemare, nisipul timpului cântă surd în ceas, la umbra unui infinit şi amândoi am fi lipiţi de pereţii n

Îndemn 


Păstrează mereu, o bucată de cer, 
o rază de soare, acolo 
pe culmi, 
rămas doar nespus, poemul ce-l sper, 
cu fiinţa ta sfântă, 
în vis ... rugăciuni ! 

Patreaza de poţi, cuvântul 
ce odată, era închipuirea pe care 
o vezi, 
să te îndemne şi gândul 
şi

e vremea colindelor

Doamne,

 intrăm în zodia sărbătorilor

când se frământă colacii

 şi când nuntim

naşterea Fiului Tău

 în ieslea cu paie;

curge timpul şi abisul,

 steaua curge

 către această minune

care a înviorat lumea

 şi-a lepădat-o

de păcatul original…

trag

 Mă-ntorc în iarnă la casa bunicilor în noaptea cea mai lungă din an cu sufletul împietrit. Anii, lunile, zilele, clipele s-au așternut în mine, s-au făcut timp, acum încerc să retrăiesc farmecul iernilor copilăriei mele.

Iarna s-a dezlănțuit violent.

ŢI-AM SĂRUTAT SUFLETUL

S-au schimbat multe anotimpuri în calendar,
şi peste arcul timpului ai rămas preţiosul dar, 
gândurile tale-mi sunt ca lumina unui felinar,
eşti destin hărăzit şi m-ai-nveşmântat cu har.

Catrenele lui Nostradamus
Și Apocalipsa colindă, tesaurus
Dezvăluie tainele manuscriselor
Cifrele se scriu pe elipsa stelelor
Din coduri luminând destinul națiilor,
Planetele grele se aliniază
Nefast, libertatea amenințată
Cu moartea, se-nlăcrimează

Scrisoarea a CL-a

Am vrut să îţi scriu să mă ierţi că am trecut pe la tine ca să îţi şoptesc cât de mult te iubesc, că fără tine mă îngân cu noaptea şi că toate simţurile mele sunt dincolo de pragul uşii tale, unde te ating, te mângâie şi se rătăcesc

PICTEZ… ÎN CUVINTE

Tu crezi că eu sunt acum abătută, tristă?

Adevarat, am în mine puţin suflet de artistă.

Îţi fac portretul  perfect cu ce am în minte,

Dar în tot ce fac sunt un suflet cuminte.

Ei hai, stai liniştit să te privesc, nu te speria,

Ştii bi

Scrisoarea a CXLIX-a

Scrisoarea aceasta nu am vrut să ţi-o scriu. Este ca un strigăt topit în ceruri obosite, o vreme furată şi topită în mângâieri ca să ajung de la tine, la mine. Este năvala aceea peste capătul de lume, minunea aruncată de geamătul

Acum ...

Acum imi lipseste livada si un dor,
ce-l visez, ca sa fim,
ma doare, iubito, zapada,
ma doare un zbor, spre sublim.

Scrisoarea a CXLVIII-a

Iubirea este capacitatea noastră de a fi liberi, de a renaşte în zile pline de dorul ei, din care fiecare să poată respira vocala celuilalt, pe cărări nevândute. Uneori iubirea este teamă, teama de a nu îl pierde pe celălalt, d

Toţi trandafirii roşii din lume

sunt pentru cineva anume

din visele mele de noapte

când ne vorbim  încet prin şoapte

in timp ce duios ne iubim

nectarul dragostei sorbim

din vasul Graal cu lăcomie,

ahh, sufletu-i pătruns de frenezie

când sunt cu tine-i minu

Zilele dinaintea sosirii Valeriei și a lui Iancu se scurgeau în ritm de maraton. Pentru cei doi copii așteptarea aceea, făcea să le mărească nerăbdarea cu fiecare nouă zi. În sat lumea se pregătea să întâmpine sărbătorile și să înfrunte iarna în acel