Blog

Cad fulgi de nea iubito din cerul ca marama

Ne troienesc cu vise când ne ținem de mână

Și ne plimbăm alene fără să ne dăm seama

Că timpul a-nghețat și poate tot amână

Unirea noastră care demult o așteptăm.

Zăpada-acesta albă să ne pecetluiască

Iubirea, ma

mor florile

E iarnă, şi ninge, şi plouă,

Se-aude viscolul în noapte,

Mor florile scăldate-n rouă,

În neagra lor singurătate.

Sub bolţi umbrite de liane

Ca într-o tristă sihăstrie,

Petale albe, diafane,

Cuprinse-s de melancolie.

Cade petală cu petală

Sub vra

 A îmbătrânit și blândul trandafir,

 Petalele s-au prins în jocul zării,

 Chiar dacă e gol al vieții lor potir

 C-un ultim zbor sărută spuma mării.

 Iar marea-și trăiește cel din urmă val,

 O liniște funebră se așterne,

 Doar o picătură-n drumul ei letal

La început se făcu lumina 
aşa că văzurăm zâmbetul ei 
unul timid, cu gura închisă 
ca de început de secol  
apoi au venit alţi ani de anarhie
studenţii se pregăteau la viaţa ce ne zâmbea înapoi 
zâmbeau şi fetele nubile 
făceau cu ochiul la cariere,  
mate

Eres  mi gran  psique,

Eres bella.

Eres mujer encantadora

A todas las horas.

Eres morena, trigueña,

Eres amargura de amor

En cada noche.

Eres mi psique.

Eres mi reina.

Eres amargura,

Eres dulzura,

Eres mi amor encadenado.

Pero también,

Eres mi ascesis,

Eres mi re

Sună deşteptarea din pământ cu chinurile

facerii şi-n calendarul nostru este iarnă.

Nu ne mai sincronizăm (ano)timpurile în anii noştri sau e

încă multă mizerie peste noi şi nu ne-am curăţat deajuns.

Arde lumina-n felinare, cantă colinde,

covrigi şi n

Sună deşteptarea din pământ cu chinurile

facerii şi-n calendarul nostru este iarnă.

Nu ne mai sincronizăm (ano)timpurile în anii noştri sau e

încă multă mizerie peste noi şi nu ne-am curăţat deajuns.

Arde lumina-n felinare, cantă colinde,

covrigi şi n

Statutul de emigrant
Aprigă-mi fuse ispită,
Ingropat azi în ascită-i
Din Măcin la Podul Grant ...

COPAC FĂRĂ SOARTĂ

Sub zidul tăcerilor te trăiesc în fiecare noapte,
din cărămizi răzbat şoapte de dor strangulate,
timpul oftează, iubitule, când nu găseşte clipa
iar demult mi-am frânt în zbor înşelător aripa.

Nimic nu s-a schimbat în suflet, prea

La mezat scos-a pereche,
A dorit mereu mai sus,
Iată-l azi lovit de streche-n
Cătare prin interpus...

Profundo dolor del misterio,

Desgarra el amor fluido de la naturaleza.

Toda América sufre la miseria de su pueblo.

Toda América llora la miseria de su gente,

Como un dolor vaginal

Que frustra su maternidad.

Desolación y tristeza,

Larga ternura de amor marc

El historiador y periodista español Mario Amorós ha puesto en circulación una nueva obra sobre la biografía del gran poeta universal Pablo  Neruda. En la misma narración el historiador Amorós revela nuevos antecedentes sobre la muerte del gran poeta

Ard lacrimile pe obrajii prinşi între două mâini,

Rânjeşte ceasornicul unealta umilă a domnului Timp,

Se surpă în inimă dureri după suferinţi şi invers

Şi nu ştiu dacă este vreo întâmplare cu tâlc.

Nopţile-s trudnice şi viaţa e prinsă-n clenciuri

Strânse

Citind volum da capo - al fine,
Cred, Nichi, în cuvântul tău
Şi-n sloganul „Să trăiţi bine!”
Când bine e... şi aşa rău.

Acelor ce se întreabă
Hoţie-atâta până când,
Le-aş aminti o voroavă:
Pleacă sătul, vine flămând .

Când se înfoaie cu emfază
Şi din amvon pledează divă,
Sigur alegi scaicani pe varză
Unei bomboane pe ....colivă.

Scrisoarea a CXXXIV-a 
(GV)

Nu s-a schimbat nimic de când te ştiu, doar că aş vrea speranţa în mâini să îţi rodească. 
Mi-era atâta dor, iubito, de iarnă, de zilele lunecoase sub priviri neîmprumutate de alb, în care cuvântul şi suspinul rămân pe aceeaş

Din migala cerului,
Din răsuflul gerului,
Motocei de promoroacă,
Vin şi lumea îmi îmbracă,
Într-un dans şi veselie,
Toată în dantelărie!