Blog

Scrisoarea a- CXXVI -a 


Nici nu ştiu ce să îţi mai scriu, deşi la maluri am fântâni născute ca păduri şi amfore cu toarte, ca am şi frunze, sau că mă simt uneori un răsărit răstignit sub pocăinţa invocată îndărătul rostirii rotunde, ca apoi să ador

Ai să înţelegi

Ai să înţelegi când ai să vezi hotarul,
căci l-am închis sub gest de bunătate,
că nu mai vreau nicicum să tăi lăstarul,
speranţei sacre... vise din păcate.

Mai am în rădăcini doar gânduri,
un vis rămas, cumva, necontrolat,
am virgule în

Sunt vinovat 

Sunt vinovat de tot ce simţi acum, 
de freamătul din toamnele trecute 
de aburi, insomnie, sau de drum, 
de ploaia din cărările ştiute. 

Sunt vinovat de visele impare, 
de timpul rău ce muscă şi-i flămând, 
de toamna care atât ne doare, 
de chi

Tragedia intrată în conştiinţa publică sub denumirea de „Club Colectiv” mi-a oferit prilejul ca, meditând, să trag anumite învăţăminte şi totodată să recapitulez câteva lecţii de viaţă. Le expun în cele ce urmează astăzi, 11 decembrie 2015, când înce

Sunt pasărea 


Sunt pasărea vise, în ele mă zbat 
şi-n vântul ce vrea în cer să o asculte, 
necazul mă încearcă, în gerul ingrat, 
ecoul din veri, în toamne cărunte. 

Sunt pasărea zbor şi zbor în lumină, 
adulmec în zare tăcerea ca risc, 
veşnicia din doru-ţ

Scrisoarea a-CXXIV-a

Suntem un rod ... un rod al unui rai pe care îl ascundem la răscrucea dintre un ieri şi un azi, o poartă spre eternitatea timpului ca vină din născare şi credinţă în nestirbire. Suntem cuvântul ce îl rostim, frumuseţea anotimpuri

orpheu şi euridice

râuri curg din părul tău,

râuri de platină, râuri de stele şi de lumină,

din glezna ta răsar păduri  de tei

din ochii tăi ţâşnesc laseri de dor,

din gura ta,  izvoare zdrumicate,

din inimă, un fulger orbitor.

îmi culc obrazul meu pe coa

O iubire mai ţesută decât pânza
îmi strânge inima la subsuoară
şi-mi frăgezeşte trupul sub piele.

Cine poate s-o inhibe?

O pasăre cu sărutul mimat,
o temere închisă-n cercul vidului
în care locuieşte tăcerea, nimicul
pe care nu-l ia nimeni în seamă,

nic

Cu mintea plecată pe coclauri, uliţe de iarnă,

după suflet, mâinile mâzgăleau hârtia, zugrăveau

paşii care se anunţau la uşă

cu clopoţei

şi

lumina arde

sau

e (a)prinsă la mijloc, între zi

şi crengi golite de frunze şi nici frig nu e  

să cadă ţurţuri cu am

Cu mintea plecată pe coclauri, uliţe de iarnă,

după suflet, mâinile mâzgăleau hârtia, zugrăveau

paşii care se anunţau la uşă

cu clopoţei

şi

lumina arde

sau

e (a)prinsă la mijloc, între zi

şi crengi golite de frunze şi nici frig nu e  

să cadă ţurţuri cu am

SUB CARE CER... 
(GV)

Sub care cer se scurge-un vis, 
ascuns prin lacrimi de cuvinte, 
în albul alb,parcă înadins, 
sub întrebări şi-un dor...cuminte? 

Am nori,zăpadă în geamul meu 
şi-un dor ferestra mea, pervaz, 
o ruga pentru Dumnezeu 
şi altă...loc pentru

Nu pot uita ... 
(GV)

Nu pot uita, ce ai uitat, 
dureri râvnite doar în lut, 
pereţi ce se închid 
sub ceruri, 
un viscol, poarta de sărut. 

Nu pot uita, nesomn mănunchi, 
suflând jăratec 
neînchegat, 
un gând mai trist, 
poate-un rărunchi, ce doare 
când eşti a

Scrisoarea a CXXI-a 
(GV)

Ai răsărit în mine mii de fluturi, cu aripi albe, paşi şi sfinţi şi înalţi. Ai răsărit şi angelic şi sublim cu toată păsările deodată, cu fiecare mugur, cu fiecare petală într-un zbor de albatros spre înalt. Ai răsărit aşa,

Scrisoarea a -CXX-a 
(GV)

Ne ascundem mereu după orizont, după tainele nopţii, după tăceri, într-un fel de egoism, de a fi doar al nostru, într-o sălbăticie de idei, în linii curbe, labirinturi, gânduri. Neînvelim într-o vorbă, pe care o tăcem, ne pune

Zâmbind 
(GV)

Zâmbind din înalturi, ne sărută martiri. 

Eu n-am să-ţi cer vreodată, să îmi sfintesti cuvântul,
izvor ce izvoreste, în dorul meu 
de tine, 
nici albul iernii albe, 
nici holda mea, nici grâul, 
zvâcnirea unui suflet, 
copac, crescut ... în mine

Scrisoarea a- CXIX-a 
(GV)

Scrisoarea aceasta o scriu din roua ce o zideşti cu aripi pe trupul meu dintr-un zbor, cu clipe ce s-au irosit. Aş fi zburat cu tine, frunze, pădure, sau zare, ca să răsar di spini, flori, undeva unde să ne iubim între secund

Scrisoarea a- CXVIII-a 
(GV)

Învaţă-mă să mă rog, tăcând, foşnind doar prin frunze un vis de speranţă, învaţă-mă cu visări  prin brazi în cercuri de dorinţe, cu zări şi rugi de mări, o viaţă ! 
Universul se ridică din timpuri genune, noi suntem doar un

Inspirata denumire Taifasuri Literare!

Acum aproape de Craciun sa stai la "gura sobei" cum se spune si sa "taifasuiesti" E minunat!

Pacat ca in epoca vitezei timpul e din ce in ce mai necrutator si ne limiteaza drastic actiunile. Bine ca mai raman oame

Inspirata denumire Taifasuri Literare!

Acum aproape de Craciun sa stai la "gura sobei" cum se spune si sa "taifasuiesti" E minunat!

Pacat ca in epoca vitezei timpul e din ce in ce mai necrutator si ne limiteaza drastic actiunile. Bine ca mai raman oame