Blog

Marmórea en tus sueños

La soledad perdida.

Marmórea en tu vida

Una noche de amor.

Como noche de ensueños

Recordaba el océano.

El vaivén de las olas

Que semeja la mar.

Después de olas rotas,

La mar te olvidara.

Pero yo mi sueño:

Jamás, jamás jamás...

Scrisoarea a CLXXVIII-a 


Trăim în valuri cu miros de cetini, în teama celor care nu vor ca să piară. 
Nu îmi număr rănile, iubito, doar colind frumosul dans în cântec de flaşnetă şi calc pe drum în visele de pâclă, ca să fim noi doi, "jumate" de planet

Mai trece un an!

Sunt zile trecute dar foarte pline,

Altele vin acum sunt tot mai senine,

Multe întâmplări m-au şi întunecat,

Clipe de tristeţe care m-au vizitat,

Purtate de vaporul vieţii pe catarg.

A mai trecut un an rămân tot rebelă,

Merg prin viaţă mer

Printre case de marcat timpul, clipele frumos

aranjate pe rafturi de ani, se înghesuiau să treacă

una în faţa celeilalte, să li se şteargă praful.

Un alt început de ieri mi-a atras atenţia

să-l mut

pe sertarul cu începutul de mâine.

Acum,

aştept luminiţ

Se mişcă-n noi 
(GV)

Se mişcă-n noi, iubito, timpul, 
să nu te temi, am frunze armură, 
nimic nu-i veşnic, 
nici cuvântul, 
nici lacătul ce-i pus ... pe gură ! 

Nu vreau să las vreo îndoială, 
scrisori nescrise 
în sertare, 
am versul alb, cel cu sfială, 
pleci

sfârşit de an

cheile vântului din nord

aduc fluturi moi cu aripi de sidef

pe chipul tău  care a căzut

 într-o gravură  uitată pe pereţi,

între pânzele unui păiajen,

schizofreina parfumului

încă mă mai urmăreşte,

printre tangourile jucate

 pe un saxofon rugin

Scrisoarea a CLXXVII-a 
(GV)

Distanţa dintre noi scurtează timpul, poveştile sunt anii mei din clipe, mă dor hazarduri, garduri care zac, mă doare drumul, dealul dinainte. 
Mai simt şi acum iubito, mâna ta urmând linia conturului meu, sub întrebare

Nu, visul ... 
(GV)

Nu, visul nu ne aduce înapoi, 
iubirea din trecuturi ... ca emblemă, 
nici amintirile, 
ce-s scurse în ploi, 
din depărtări cu frunze, 
ca o stemă. 

Un vis e ceaţă, poate ireal, 
ca o speranţă a zborurilor frânte, 
o rugă , cea din urmă, 
ch

Uneori 
(GV)

Uneori noaptea, lumini aduc la mal 
apa cu formă ta, ascunsă înaripare, 
ca sufletul să ţi-l cuprind 
din unde.

Scrisoarea a CLXXV-a 

Suntem cu toţii atât cât putem iubi, o viaţă ascunsă în iluzii, între cuvinte ce tac şi urechi sigilate, în adevăruri sau confuzii. Suntem doar o clipă, una nepierdută de nemurirea rămasă, o apă care îndeamnă la visare, un foc ca

La creştet ... 

La creştet am lumină, în rest doar o tăcere, 
dar nu mă pierd în somn, 
când luna e cernită, 
tumultul meu e ceaţa, durerilor 
din sfere, 
lumina ce-i în mine, 
când viaţa mi-e umbrită.

Poemul... 

Poemul acesta se naşte din noi, 
nelinişti, iubito, toate silabe, 
cu ţărmuri de mâini, 
cu visele ploi, 
la streşini să spele, doar zorile 
dalbe.

Poemul ce-l scriu, e ploaia-n cuvinte, 
furtuni fără aripi, 
din umbrele zării, 
depărtarea-i senină,

Scrisoarea a CLXXVI-a 


Cei ce îşi doresc să cânte, găsesc întotdeauna un cântec şi patima-n dorinţi ce suie, ploi proaspete şi nebătute-n cuie. Suntem fricoşi de vise, de tunete-n luminile fierbinţi, ne dorim obişnuinţă, nu tumult, de dorim ceaţă sub 

Să cauţi 
(GV)

Să cauţi când joc de lumini, iubito, topeşte 
abisul, 
la ţărm de furtună prelins, 
mi-e valul sărut, 
ţărmul ... visul. 

Să cauţi un loc, să mă ard, 
cu pagini regrete, 
ce tac, 
luptăm, dar cu spatele gard, 
şi drumuri şi pietre.
n

istorie

peste vatra părintească

 au trecut numai nebuni,

când voiau să ne robească,

am ascuns doina-n cărbuni.

după ce treceau nebunii

scoteam doina pe afară

și ieșeau din veac străbunii

și priveam la ei cum ară.

ne lăsam cenușa roabă,

pentru cât muncisem

E atât ... 


E atât de târziu să ne naştem lumină, 
să-ţi poţi găsi şi paşii pe poteci, 
când dorul ne mai ţine azi în frâie, 
să fiu acol' mereu ...pe unde treci 

Să fim un dor, să fiu cu macii, 
un rug de stânci, răgazul tău de seară, 
dezlănţuitul dor, ce

Trepte de cer coborau sau urcau de pe pământ cu lumina

încălzită de soare şi oamenii mărşăluiau în sus şi în jos.

La banca noastră,

tată,

stând,

El se năştea

născându-ne pe noi şi mama curăţase ieslea.

Era măturat, era curat

şi Sufletul împărţea daruri,

s

Cocori

Cocorii orbiţi, mai spun rugăciuni,
în lumea cea veche, iubito, inertă,
mă strigă sărutul, la porţi de tăciuni,
pe foaia rămasă, cu statut, de copertă.

Aştept doar atât, ca fluturi să zboare,
pe flori ce iubito, sunt întinse pe funii,
când usca

Sunt zile în care mă îmbrac în otravă

când frica de necunoscute ţărmuri muşcă

din inima prinsă-ntr-un mâine incert

pornesc la vânătoare

cu o fărâmă de adevăr

îmi topesc gândurile

înflorite într-un descântec

să le aud cum urcă în miez

şi eu dezgolită să curg

î

Prin timp ce mai am păşesc dihotomic ,

În ubră-mi rămâne atâta nimic.

Fatidic un gând s-agaţă de pământ

Când inima-şi sapă în urmă mormânt.

La orizont plutesc vise de-o clipă,

Torţă aprinsă pe neagră aripă.

În trena amintirile curg cioburi

Când toamna mi