Blog

Scrisoarea a-LXXXVIII-a
(GV)

Ne-am cuminţit, alergăm spre capătul rândurilor, uitând de plaiuri, de dorinţi, sau gânduri, hrănindu-ne cu o povară.
Aici, la capăt ar trebui să ne asumăm faptele, dorurile care vuiesc în noi, respiră, plâng şi râd, sub b

Dorinţa 


Mă vreau oglindă,să cuprindă, 
frumosu-ţi trup şi să rămâi, 
un vis ce-n dorul meu perindă, 
femeie-n ziua cea dintâi. 

Să nu-mi fii lacrimă şi dacă, 
în frumuseţe ai suspine, 
nu voi lăsa timpul să tacă, 
ca răul să-l alungi din tine. 

Oglindă vreau

 graiul e cetatea mea

graiul e cetatea mea

în care mă ascund mereu

să torc sfintele cuvinte

în altar lui Dumnezeu.

dacă moartea mă colindă,

în ajunuri de-nceput,

tu, cetatea mea cea sfântă,

lasă-mă ce-am fost:

 pământ.

lasă-mă să văd în zare

mai adânc, cât de

Fără să vreau m-am simţit un altul
plecat să-şi caute rostul prin lume
după un vis care sta cuibărit în memorie
de pe vremea când nu ştiam încotro s-o apuc,
drumurile fiind multe şi nesigure.

Cineva mă ţinea în fundătura proprie
supus la nedumeriri şi

Anca intră în bucătăria restaurantului unde tatăl ei pregătea platourile cu salată din fructe de mare, ce trebuiau să fie duse pentru oaspeții de la petrecere pe terasă. În acest timp mama sa, spăla vasele alături de o altă angajată a restaurantului,

Scrisoarea a -LXXXV-a
(GV)

Nu ştiu ce doare mai tare, să te văd că nu eşti a mea, să mă vindec de noaptea fricii că te pierd, sau să nu te mai văd niciodată, sfinţind o lume când alta îmi rămâne. Aş vrea să îmi alung risipirea, să o mut mai departe c

Unde seara se îngână cu noaptea şi-i lasă liber întunericul
oamenii îşi închid porţile şi pleacă obosiţi,
aerul tare miroase a verde ori uscat,
dealurile alunecă şi se pierd în pădurile de fag.

Tăceri nedesluşite bat la ferestre,
femeia-mi şopteşte pr

Lasă-mă Doamne, să te privesc în ochi,
visele mele să fie una cu ale iubirii,
sufletul să-şi aibă rădăcinile-n inimă,
sângele luminos şi nervii să urce-n blândeţe.

Voi săruta lemnul ca pe o taină
ce primeşte-n el ruga şi chipul tău,
tot ce pot să spun

          Ca pe  un omagiu adus fiilor acestui plai legendar Bucovina, recent a văzut lumina tiparului volumul "Bucovineni sub zodia cuvântului" al scriitoarei prof. Paraschiva Abutnăriţei. Fiică a plaiurilor bucovinene a ales să lase o amprentă, num

Azi plouă, dragul meu. . Vântul cutreieră nestingherit lumea, se crispează, rupe crengile subţiri şi se izbeşte cu putere în trunchiurile groase ca şi cum ar fi vrut să se spargă,  pe stradă amestec de frunze agonizând în noroi.  Aburii grei se ridic

Privesc în largul amăgirii

De-a fi din nou poet

Atunci când nu poţi desuet

Să spui ce-i doar în calea firii.

Iubesc tot ceea ce mă înconjoară

Nu am ranchiună, nici resentimente

Lupt doar cu mine şi nu e în doară

Căci îmi doresc doar alb, el albul fără pete.

Mânia iernii cernite
A slobozit din temnițe
Fantomele înaripaților
Lupi albi. Se dezlănțuie
În orgii fantastice fiarele împărăției
Înghețate, în hore amețitoare
încleștate-n orgii de iubire amăgitoare
cu vânturile turbate.
Se scutură caruselul cu n

Scrisoarea a- LXXVIII-a 


Mi-ar fi plăcut să îţi adorm mâinile în mâinile mele, să te sec de dorinţa gândului de a ajunge la mine, să-ţi fiu vis de ger din disperarea unui nor, tot aşteptând o atingere. Aş fivrut să închid ochii, visându-mă un copil

Eşti locul... 


Eşti locul din care, nu am plecat 
niciodată, 
prins în zăpezi, 
sub visul meu cuminte. 

Eşti loc în gându-mi 
ce-l îngân, 
poeme, 
în zile, nopţi ca taină, 
sau ca rugă, 
în el, iubito, eu am să rămân, 
ca gând al tău, ca stih ... 
sau poate fugă

Îndemn

Caută-mă acolo, unde nimeni
nu are răbdarea să ajungă,
în jertfa unui gând,
în nostalgii de vise,
trecători !

Mă caută departe de lume,
în zile care au trecut prin mine
cumpănă,
caută-mă în tine,
în noi,
în adevăr şi în şir de nedreptăţi !

Caută

Aş vrea 


Aş vrea să simţi şi negurii tăcerii, 
sub liniştea din armia nocturnă, 
trecând din raze-n beznele durerii, 
în dulcea taină, gând ca o risturnă. 

Suntem prea goi în ceasul de acuma, 
iubirea e blazon fără ştirbire, 
ne aşteptăm să ne răspundă huma

Scrisoarea a-LXXVII-a 


Nu împart cu nimeni nopţile sub pleoape, nici taina mea, nici viaţa, nici târziul. 
Doar în visare îţi găseşti liniştea şi fără răspunsuri, pentru că în visare îţi acorzi ţie şansă, sub timpul ce îl îmblânzeşti şi apoi îl înduri.