Blog

Am trecut cu bine de aventura cu tanti Catinca, zămislită taman în ziua când urma să dau cu subsemnatu’  la Primărie ca să devin soață. După dispute cu priviri ucigașe aruncate și de o parte și de alta, cu înfruntări ca la coridă, socrii au admis că

DIN CREPUSCUL DE VREMURI RENAȘTI DEMIURG

Din crepusculare vremuri coboară mărețe Demiurg
Să ne renaști frumoasele iubiri în aste umbrite timpuri,
Renaști lumină Spirit , pe o spirală a vieții de genă ADN
Într-un fiu al timpului nostru, revino iar din

"-Descoperă-te, sufletul umbrit
Stringent are nevoie de Lumină;
De-ndată te vedea-vei înflorit,
Luminii, cu încredere, te-nclină!"
"-Se-ntreabă, timorată:"-Mai exist?"
Din ram, de-i ruptă floarea, pusă-n glastră
E-al nostru suflet efemer şi trist
Şi,

În oglinda din perete se reflectă chipul unei păpuși de porțelan,
Nu seamănă cu chipul meu, în ochii ei zăresc sclipiri de smarald
Diabolice și dulci, impune respect și teamă, precum o țarină
Care stăpânește imperii, nu mai e copila speriată,
A devenit

Viaţa pentru unii oameni este o lungă lecţie de umilinţă. Bucuria vieţii pare o himeră şi zbaterea pentru supravieţuire este la maximă intensitate. Neputinţa nevinovată provoacă un plâns năucitor din ce în ce mai stăpân pe personaj. Naufragiul prin a

Așteptare...

Te aștept în tăcere, sub pagini de vânt,
în grații să zbori, rostindu-ți ecoul,
la porți de sărut, în eternu-mi cuvânt,
ca un șoim de pe cer, scriindu-și zeroul.

Te aștept și mi-e dor în visu-mi șuvoi,
semeață visare din taina ce-

Așteptare...

Te aștept în tăcere, sub pagini de vânt,
în grații să zbori, rostindu-ți ecoul,
la porți de sărut, în eternu-mi cuvânt,
ca un șoim de pe cer, scriindu-și zeroul.

Te aștept și mi-e dor în visu-mi șuvoi,
semeață visare din taina ce-

Ea-i spuse-nmărmurită:''-Să-nţeleg
Că îi aprobi propunerea mârşavă?
Mă scuzi, nu te credeam atât de bleg!
Sper, nu te-mbarci pe-a Diavolului navă!''
''-Matur am chibzuit şi îndelung,
A sufletului meu, tu eşti podoabă,
Eşti steaua ce râvnit-am să ajun

Am pus bani în pernă, să plătesc „luntraşii” cu aripi.  

Nu. Nu e luna pătată de vreme. Deschide ochii şi priveşte.

E lună plină pe cerul din visul cu ochii deschişi în noapte.

Nu (mă) dorm,

dar nu mai vreau să-nţeleg durerea.

Ştiu.  

Se va face ziuă.

Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
şi să-şi facă de cap gerul.

Tu mă aştepţi şoptitoare să-ţi răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
şi ovală ca semnul n

În arca unui vis, un lampadar...

O lume simplă, fără de hotar...

Un drum spre nicăieri... Non-sens şi teamă...

Se înfioară valul de aramă.

Cad ploi de frunze şi ninsori de stele...

Plutesc - ce vis! - a zâmbetului vele...

Argint coboară-n anii de mătasă...

Mi-a fost destul...


Mi-a fost destul hoinară-n dor iubirea
sub clipe sigilind în vis distanțe,
căci fără tine umblu doar aiurea,
cu ochi înlăcrimați, sub vânt...balanțe.

Cărarea către tine mi-e suspinul
și urletul câinesc ce mă înfioară,
o r

Cine ești tu oare, de îmi spui atâtea vorbe amețitoare?
Înger de lumină, surd, orb și mut…
La rugămințile mele amare ramai imuna, ca o boare…
Dar ce nu știi tu, copilă, că desi ești far-de vină,

Frumusețe-i trecătoare….

Ca o rază de lumină, ce se pierde-n

E dimineaţă şi început de săptămână.

Cu alergare uşoară şi întindere de muşchi,

a gândurilor, încep antrenamentul

să nu mă prindă febra, când la preluare,

soseau şoaptele de dor, din aer.

(Pauză, de apă, să beau, mi-am luat.)

Hidratez cuvintele  să nu

Frânturi din viaţa

                        Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

...glorie,curaj,onoare...             ...o coloană vertebrală...
...ceaiul negru de cicoare ...     ...băutură ancestrală...
...ziua,noaptea,dimineaţa...      ...cerul cu o lun

O vară şi-un vis de iubire,
În paşi de linişte cheamă
O floare din nemurire,
Să-şi ia sărutul cu teamă!

O barcă la mal de visare
Aşteaptă un om fericit,
Un val se-ascunde în mare,
Prin alge din alt infinit!

Oglinzile nasc deziluzii,
Iar farduri ascund

O lume aparte

          Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Un pat de spital mi-e albul decor

Sub cap, o pernă boţită

E timpul acum, aici o să mor

Declam cu o voce grăbită.


Rănile-s multe durerile dese

Tare mă arde, nu mai zâmbesc

Perfuzii în vene injecţii î

Un sfat


      Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian
     

Inima mea,nu mai vorbeşte
E-nţepenită în suferinţă
Inima mea acum amuţeşte
Încătuşată e de dorinţă.

Dorinţa se pare, plumb a turnat
În inima mea şi-n sufletul meu
Şi vena cavă a obturat
Ea este acum, obos