Blog

Trupu-mi devine tot mai nesigur
iubindu-se totuşi
ca un câine stăpânul.

Hăituit de atâtea întâmplări
el nu fuge, trece cu răbdare prin sine

şi nu mai ştiu în ce trup să mă caut,
la ce încheieturi mă dor oasele
care de sete se rod,

de mă mut într-un trup

Nu știu voi, dar azi, eu, unul,

Îl votez tot pe un ...Escu,

Votul meu, însă nu punu-l

Pe-OTV-Diaconescu;

Nici pe vreun Vadim taifunul,

Nici pe Plagi-Minciulescu,

Nici pe neamțul oportunul,

Sau pe Leana lui Băsescu... 

Nu cu Funar căpcăunul,   

Nici atât cu

Să-mi scot mâinile din buzunare
şi într-un moment dintr-o zi fără căpătâi
câte-mi scapă mereu printre degete
sânii tăi să le cheme
la iernat în iubirea desţelenită în toamnă.

Simţurile nu pot să mintă
când sunt înoarse pe dos de atingeri,
nu au remuşc

MI-AM PUS TOAMNA LA BORCAN..
Laura Schussmann


Mi-am pus toamnă la borcan,
să îmi fac provizia ideală,
pentru o vreme ireală,
și a iernii lungă hibernare.
Pentru o bună conservare,
am pus un bob de piper
și puțin mai multă sare,
o frunză

apus

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi

Setea de iubire e un miracol
cu fluturi albi la încheieturi,
este un anotimp care înverzeşte în interior
cu păsări vestitoare mai devreme
pregătit să le audă cântul.

Tu aştepţi florile plăpânde
să te îmbraci în culorile fragede.

Nici nu mai ştiu ordine

Eu n-am scris nimic niciodată.

Cuvintele s-au legat de mine şi degetele îşi ştergeau sângele pe hârtie.

De azi îmi pun stop la mână şi doar gândurile vor mai zbura.

Vă mulţumesc vouă tuturor ce mi-aţi păşit pragul casei mele

neîncăpătoare pentru mine

Lacrima neagră a nopţii aprinde

Tăcerea plină din vis

Neconturate umbre aleargă

La capătul ceţii

În sfere concentrice

Rostuiesc cuvintele

Imaginea gândului

Oglinzii nu-i este dat să treacă

Dincolo de întunericul luminii

Spre nelocul acela

Într-un azi fără mâi

Mă chinuie un gând banal

Venit în zori, autumnal,

De ce-ai plecat fără să-mi spui

Toamnă, rebel-a nimănui?

Aveam contract semnat tacit,

Dar vântul gol l-a rătăcit,

Iar ploile cu gust de cer

M-au îmbătat cu somnifer.

Am vrut să te mai țin nedrept

În buzunarul

Desprinsă dintr-o stea

umbra de lumină risipește pulberea cerească

în marea de timpuri (uneori prea grăbite)

scrutează orizontul

transformandul în fașii de curcubeu

ce învelesc trupul întunecat

al singurătății

de prea multă liniște

noaptea pare o epopee

care

Nu sunt în stare să cresc mai departe
oasele mele s-au oprit
să privească la încheieturile lumii,
măduva albă ca laptele
se îngălbeneşte a toamnă,

când rod din iubire mă linişteşte.

Timpul se grăbeşte în trupul meu,
să lase însemne scrise-n inimă
cu mu

Din noapte deschid ferestrele din cer

să culeg sălbatici stropi de ploaie.

Sunt cheia de la uşa sufletului.

O voi zăvorî cu rugina de peste zi.  

Am obosit să-mi aştern privirea peste clipa

din viaţa născută în timpul fără timp...

al meu, al tău, al n

Nimeni n-o să ne strige din moarte
şi ar fi păcat să credem
că noi înşine n-avem în memorie revelaţia
unei trăiri pline de riscul întâmplării nefaste.

Femeia mă linişteşte cu pacea cuvintelor
care alunecă în suflet, curajul împlinirii
până la vindecar

Prea Măreţul meu Tată,

Tu ce-mi Eşti mare, peste tot pe unde privesc,

Te rog, Vino spre mine şi Deschide-mi inima,

Aşează-te în mijlocul sufletului meu,

Să-mi Stai aproape, până când îmi vei deschide poarta

Lumii Tale.

Ai răbdare cu păcatele săvârşite de

bătaia vântului

pădurea-n odăjdii de toamnă,

suvenir, silabe, descânt,

potecile-nveşmântate în zale

se-ntorc în mormânt.

pe sub boltele-nalte ale tăcerii

se-ascunde ecoul târziu,

aripa răscrucilor

rupe şi sperie tot ce e viu.

cerne cerul aur şi scrum,

nimeni

În trupul cu crengile uscate,

Doar câteva frunze mai stau agăţate.

Trecut-au ani sau poate o clipă,  

Nimic nu este pe-a timpului aripă.

Ţi-e părul alb şi pasul oboist,

Mai ai atâta de multe aici de-mplinit.

Sub umbra tristeţii în ochi ascunzi

Lumi nebăn

Gândul îmi este tot mai departe
şi mai aproape de tine îl simt,

de zboară fără aripi,
şi-n memorie ţi se-nfiripă.

Rămân ca într-o carapace
să-mi ard iubirea în sânge,
împreună să fim un întreg.

Iar atunci când se clatină clipa
alte vise să-mi naşti,

de m

Sparg gânduri de două zile şi le presar în aer,

firimiturile, pe alei de vânt în căutarea sufletului

plecat la izvorul de ciocolată, să-i schimbe cursul

pentru o zi şi nucile din clipa vieţii, să fie aruncate vulcan.

Lava să curgă pe tortul plin de sp