Blog

TRILOGIA PLOII...
O BANCĂ... O UMBRELĂ...ȘI MULTĂ PLOAIE

Tu
ești banca pe care,
mă așez, când, obosită,
mă transform din călător
în așa un filosof al ceții,
încercând,
printre stropi reci,
esentiale întrebări,
să descifrez
acel mister a

Lacrima sufletului nu curge.

Şi nici măcar foşnetul lăsat

de o frunză pe caldarâmul paşilor mei,

nu-l face să-şi ascundă ecoul

de pe chipul sufletului,  

suspinul.

Îmbrac măşti cu soare, cu râs, cu zâmbet

pentru trecătorii din timpul meu, să nu-mi vadă

elegia toamnei

a căzut în toamnă amurgul plin de somn,

în mine întârzie o linişte suspectă,

cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte

şi din oglinda goală răsar culori de orgă;

se scaldă-n bruma dealurilor zarea

şi eu măsor cu ochiul depăratarea,

tăcere e ca

Vreau ca să simți

Mi-ești gândul de departe, cuvântul care-l strig
altarul meu de rugă, ce mai deschide-o zare,
trimit cuvânt la ceruri, salvează-mă de frig,
spun rugă o iubire, tu simți a ei chemare?

În taina mea din gânduri încerc să mă ascund,
să v

Lecţiile le-am făcut,

timp mai am de petrecut,

cum nu am un frăţior

mă joc la… calculator!...

Afară însă,… zarvă mare,

ce s-o fi întâmplat oare?...

Tronca, tronca, prin grădină,

se tot juca o felină,

venise de undeva

şi zburda prin curtea mea!

Nu era o siameză

Iluziile nu m-au pândit
nu le-am simţit lipsa
şi numai la bătrâneţe le văd,
timpul înoată în ape străine
cu valuri care nu duc niciunde.

Nu-i loc pentru meditaţie acum
ori pentru reflecţii profunde
când totul se mişcă de-a valma.

Şi vă zic vouă, să vă

Țintuită

în fața ferestrei timpului

clipe de vrajă pun stăpânire

pe trupul, parcă inert

încerc să plutesc o dată cu frunzele

să plutesc în lumea amintirilor

ele ridică vălul uitării

aprind făclia chemării

vibrează ca un ecou  peste timp

pulsează credința rev

Am presărat un curcubeu

În calea glasului tău lin

Ca semn că tu vei fi al meu

Gând de nobleţe şi preaplin.

Îmi regăsesc starea de bine

Alerg cu nostalgie-n suflet

Dar când privesc din nou spre tine

Eu nu mai văd al tău cel zâmbet.

Sunt calde clipele din somn

Gândeam că timpul a trecut peste mine

sau eu prin el şi nu mă găseam.

Mi-am pus, lângă mine, unelte

să-mi ridic o scorbură în adâncime.

Foarfecă, cuţit, hârtie, pensulă şi pix

mi-am luat. Şi nu să-mi creez curriculum.

Să curăţ crengi crescute anapoda,

Prieteni vrem, de când suntem mici,

ai sufletului, ai minţii, ai trupului,

să fim sensibili, deştepţi şi voinici!

Alegem greşit, ne este mai uşor,

luăm prieten doar un calculator,

ne aduce ştiinţă şi putere,

fără iubire, dar cu durere!...

Bine este, uneori,

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii

indiferentă îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei

iubite în ceasul aceasta

cu aripa prinsă-n genele nopţii

păsările focului s-au cuibărit în mine

îţi simt sclipirea-n umbra risipită

 răsuflarea  î

E plinul meu de tine, aerul.

Iartă  când pare că greşesc. Se-ntâmplă uneori

să mă-nec, să respir sacadat, în reprize. Atunci,  

ochii îmi poartă oxigenul prin roua ce se adună

sub pleoape. E din cauza fâlfâirii aripii tale,

în zbor, prea departe de min

LEGĂMÂNT


Mă vreau legat de-un zbor s-arate,
acea minune peste casă,
flămând, iubind pan' pe-înserate,
sub ceața nesfârșită deasă.

Mă simt legat de îmbrățișarea
și de-o pădure în pragul serii,
când sub uimiri de galben zarea,
mi-a dăruit tră

Voi m-aţi redat mie însumi
din tăcere şi umbre,
când trupul meu nu ştia
că mai există lumină.

Apă vie în sete mi-aţi pus
când gura se adâncea în ea
şi uscată era.

Rupând cu teamă cuvintele,
voi m-aţi scos din temniţele negre
îmbrăcaţi în alb ca şi ochi

Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng

Transformare

Ne transformăm iubire, sau uneori risipă,
cu spatele întors, în toamnă către lume,
când timpul ce-l avem, îl folosim doar clipă,
în visul ce-l visăm, prin vremuri parcă-anume.

Ne transformăm poem, când zilele sunt toate
ne transformăm cuv

Nu există consolare

La cel ce nu vrea să ştie

Treci mai bine-n resemnare

Tot mai singur, ca să fie.

Geaba vrei să crezi într-însul

A gândi că nu mai poţi

Dar deşi te-apucă plânsul

Te dezgropi de ei netoţi.

Nici chiar timpul nu mai speră

Să răcească gându-apri

SĂRUT DE NOIEMBRIE..
Laura Schussmann

Sărut..
urma pașilor tăi,
cu buze, frunze de corcoduș,
pe asfaltul gri, parcă pierdut,
de atâta tristețe de toamnă.
Gândul mi se zbate, tăcut,
între, a fost și ce va mai fi.
Ne agăț..
iubirea, deja, ap