Blog

Îmi place să-ți ascult povestea-n vers

Ce parcă nu se termină astă-seară
Când timpul clipele-şi destramă-n mers
Alunecând pe strune de vioară.

Nu pot să mai amân
când ochii tăi de gheaţă
se topesc în mine
cu lumini pe ape.

Iar inima ca un izvor
iese înafară grăbită
şi curge prin timp.

Cum să fac moară
cu aripi de soare în vânt,

să macin clipele mai mărunt,
în trecere să nu mai văd,

să nu mai si

timp baudelairean

toamna îşi scutură petalele
pe umerii munţilor,
turme de nori
îşi varsă prinosul peste noi,
lumile par că-s pictate de Brughel
pe pânze întunecate,
timp baudelairian
unde tristeţea răsare-n gol,
ca un poem neterminat
tatuat cu sânge pe inimă

Se dă între minte şi suflet, meciul vieţii.

Încep încălzirea, cu alergare şi dezmorţire de braţe,

în toamna rece,  printre crengi desfrunzite.

Cerul pasează stropii de ploaie, pe rând,

toţi, preluaţi  de suflet cu şoaptele respiraţiei

printre stelele r

Îmi îndrept paşii spre necunoscut

E o stare de atotcunoaştere

În care am renunţat la tot ce-i trecut

Lăsând viitorului o nouă naştere.

Îmi îndrept gândul spre interior

Fără a aştepta ceva nefiresc

Găsesc jale, chiar şi dor

Şi atunci grabnic mă redefinesc.

St

O geană tremurândă atinge lacul
Înfiorând fantasmele făpturii
Trezind la viață ascunsul și înaltul
Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii!

Încă-adormită ți-ai intins piciorul
Și aprinzând un cer la răsărit
Un sân obraznic își dezgolea izvorul
Iar toate florile-

Dacă s-ar întâmpla o minune
şi ar plânge icoana noastră din perete,
tu cocoţată-n vârful patului
m-ai întreba de ce?
Şi n-aş putea să-ţi răspund.

Poate lacrimile mamei rugându-se
s-au strâns în ochii fecioarei
şi numai acum le vedem,
urma lor mirosito

Luna îşi varsă nepăsătoare argintul

Peste încătuşarea sufletului sedus de întrebări

Un singur anotimp clipa mea mai are

Cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii

Aud coasa cum seceră tot mai aproape

Neliniştea ierbi supuse

Nu vreau iubite să ne doară

Ce ferici

Acum suntem in perioada,

Care e foarte-ncarcata,

Pe la radio si TV-uri 

De prea multa ciocolata,

Vin unii si ne promit,

C-o s-o ducem foarte  bine,

Ca vom avea si noi traiul,

Celora din tari straine,

Asta pana in momentul,

Cand ne ducem catre vot,

Moment zero

De dorul dorului de mine în tine,

gândesc cât mă doare lipsa ta.   

24.10.2014, ora 09,20’

Sfioasă lumină

Sfioasă lumină, din toamna mea rugă
vezi frunzele joacă, aduse pe casă,
pe unde să calc, ca iubirea-ți să curgă
când pete de alb, o iarnă le lasă?

Să punem un gând,în cale...o cruce
s-astupe cărarea ce poartă vreo vină,
cu visu

Și de ți-aş povesti, nu mi-ar ajunge viața
Și nici oceanul maluri , n-ar avea să cuprindă,
Cuvântul ce din somn trezește dimineața
Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! 

Și de ți-aş povesti, ar trece marea dealul
Cărunta frunte munții încet vor a

Aș vrea să-mi fii


Aș vrea să-mi fii doar tu nemărginirea,
sau zilele în care știu că plouă,
să-mi fii și crucea, dar și răstignirea,
născute flori în dimineți cu rouă.

Aș vrea să-mi fii și drumul și cărarea
sau fruntea albă, chipul neîncrunta

A toamnă, afară, plouă cu vorbe

despre tine, despre mine, despre noi

şi liniştea ţipă asurzitor.

Mă udă la picioare stropii strânşi pe caldarâm de dor.

Mi-am scos ghetele să mă înalţe cu gândul la tine,

în braţe deschise a îmbrăţişare. Şireturile sunt

De dragoste, de iubire, de patimă, de dor

m-a fulgerat sufletul în gând de cu seară

să-i aleg şi-n noapte pe alei

de vis, să-i trimit patru poezii.

De ce, cum, când şi unde erau întrebările mele.

De ce patru, cum să le ţintui într-un plic, în care no

Te visez si uneori imi e atat de dor,incat lacrimi fierbinti de cristal nasc ochii mei...

Am si uitat de timp,e doar asteptarea si ma doare,atat...    

Ca intr-un vis,ai venit cuprins de dor mistuitor,ai venit fierbinte si patimas,ai venit si ai pus ca

Muşc mărul acid din coaja toamnei adăpostită

cu surle şi trâmbiţe ce-mi şuieră urechea

şi foamea taie elanul din zborul ruginiu al frunzelor.

Aşteaptă ploaia anunţată, să se lipească de suflet.

Camuflaj pentru trup...      

22.10.2014, ora 17,08’

UNEORI


Stau uneori și vreau să-ți scriu tăcerea,
sub raza ta de cer, altar cu lună,
cătând speranța, visul meu, puterea,
odihna zilei toamna...fără mumă.

Trăiesc din vise, clipele lăsate,
pe unde-am fost cu tine, dar nespuse,
o mare dor de c

Ți-ai scris iubirea pe note muzicale
Și-apusului mirat i-ai dat-o să ți-o cânte
Dar n-ai știut că o să-ți ies în cale
Și nici că ochii mei atât or să te-ncănte!

Şi-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-