Blog

Iubite-n seară ăsta, te învit la dans,
Să împletim iubirea, în acorduri line.
Plutim îmbrătisat, cu corpul în balans
Iubite-n seară ăsta suntem doi. Tu si cu mine.

Lumină lunii simti cum ne îmbrătisaza?
Si-alaturea de noi priveste-o cum valsează,
Si p

Iubito, iar e seară prin toamnele ce plâng... 
Ce tristă-i inserarea când vine printre flori! 
Cad frunze peste ape, dar cum să le ating? 
Ceru-mi trimite dorul prin cârduri de cocori!

Pe o scară, între eul meu şi lume, îmi căutam

timpul de o viaţă pierdut printre ramuri desfrunzite.

N-am ştiut că era toamnă când m-am născut. Jonglam

pe sârmă, conjugări de frunze. M-am împiedicat şi am căzut

într-un covor de culori. Credeam că toat

EU SUNT 


Eu sunt la malul tău răcoare-albastră,
sunt un sălaș, tributul sfânt al sorții,
am gânduri calde lunecând spre-o astră,
din valul tău ce-atinge pragul porții.

Am tălpile înghețate-n izul mării,
am ca destin în valuri să m-arunc,
ca

Vara s-a dus în ritmul său

Alunecând agale

Lăsând ei toamnei acel hău

Pierdut pe a sa cale.

N-a mai rămas nimic prea viu

Prea totul se usucă

Nu mai e timp ca să mai ştiu

De am tot chef de ducă.

Frigul este apăsător

Apăsătoare-i viaţa

Mă mai apucă câte-un dor

De

Liniştea o antifonez de zgomotul iluziilor,

cu albastru să-i aud doar bătăile inimii ei.

Şi trupul mi-l las afară. E strict interzis

în lumea Sufletului să pătrundă sugestia

de durere, de dor, în dansul muzicii de stele.  

Un pas îl cobor eu şi doi ur

Lovea ritmatic în zidul roșu al inimii 
Dărâmându-l cărămidă cu cărămidă. 
Sufletul se scurgea în șuvoiul de lacrimi
Unindu-se cu marea 
Înfrățindu-se cu zbuciumul ei.
Zâmbetul se lipise de buze ca o mască
În spatele lui furtuna se dezlănțuise.
Fulgerele di

În serile senine ,cu miresme de toamnă,
Te aștept ,să ne iubim, mărită doamnă.
Să te privesc și să-ți admir chipul angelic,
Să-ți văd în colțul gurii, surisul autentic!

Te aștept să vii ,de ieri și de alaltăieri,
Te aștept și azi ,te mai aștept și

Noapte de toamnă nu vreau să rămâi
Să-mi plângi fericirea iubirii dintâi

Eşti rece şi bântui cu ploi şi furtuni

Şi-n suflet buchete de lacrimi aduni.

Mi-e gândul departe şi trist mă adun
În umbrele tale, durerea să-ţi spun

Îmi este dor de povestea din v

Izbucnit pe chip, uneori o grimasă, alteori

în cratere de nebunie sau picuri de rouă,

sentimentul zâmbeşte cum soarele încălzeşte

albastrul din cer deşi e toamnă şi răcoare

şi uită să-şi pună pe sub sacoul de frunze aşternut

agale în bătaia vântului,

Învredniceşte-mă
mamă
cu dragostea ta nedezminţită
care uneşte cerul cu pământul
prin inimi care dobândesc viaţa şi moartea.

Lumina ochilor în lacrimi
izvor după forma sufletului pur,
iubire ce-n tine-i fântână.

Veghează de dincolo
cu stele de gheaţă-n

ți-au rănit asfințitul 
cele șapte corzi hetaire 
ah ce inimă albăstrită 
scurge curcubeul din mine 

sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/ 
mi te beau rar /absint/din paharul de lut 
trei oglinzi jură strâmb 
(ne)noroc că îți poartă 
transcendent meditezi

Suntem prea plini de noi

Nu mai avem măsură

Nu mai ştim traiul în doi

Deşi altfel spunem pe gură.

Trăim în umbra sorţii

Ea soartă ne umbreşte

Nu mai e timp ca hoţii

Să fure mintea ce uimeşte.

De ce ne mor ideile

Când naşterile sunt la modă?

E oare căci destine

Tăcerea şopteşte lumina printre îngeri.

Mă plec în genunchi să privesc albastrul.

Mâinile-mi sunt împreunate într-o rugă

de galben (cu)prinsă şi sufletul zboară

şi râde, zâmbeşte cu inima din punctul

acela roşu. Ascult şi tac şi tac şi mă rog.     

Au trecut
clipele acelea bombardate de nerăbdare,
am înghiţit liniştea
ca pe o poveste de dragoste
ce urma să se întâmple
într-o noapte defrişată de întuneric
în care lumina
intra peste noi pe fereastră.

Eram văzuţi în oglindă
ca nişte umbre jucăuşe ş

Îmi vei găsi... 

Îmi vei găsi mereu în dans de frunze, 
duioasa-mi vorbă care să te-aline, 
din zile, pe poteci, sub vis...confuze 
sau fuga mea în dorul meu de tine.

mai ţii minte...

în fie care zi simt că mă ucide cineva,

o umbră care-mi înfige un cuţit pe la spate,

după mai multe ucideri iar mă trezesc

şi văd umbra cum îmi aruncă spada,

minutele defilează seci pe clar de lună

iar stelele dorm un somn ciudat,

toamna

Şiroaie curg în sufletul adormit

E al lumescului tumult

Mai e un timp, apoi te-am regăsit

Atât am vrut, nimic mai mult.

Ce-seamnă viaţa-n lumea largă?

Trai prea bogat, îndestulare

Te-ndepărtezi de cea mai vagă

Lumină ce coboară de la Cel ce-i mare.

Chiar şi

Nu se întâmplă nimic,
nimeni nu pune carul înaintea boilor
şi nu poartă ranchiună celorlalţi.

De când totul decurge normal fără prejudecăţi
timpul alunecă la vale,
semnele luminoase întâlnite pe drum
arată calea.

Lumea trece dezinteresată spre apus
cu

Valsează culorile pe cerul meu albastru.

Din roşiatice lasere, pătrunde lumina  

în sufletul încălzit de dorul clipei de întâlnire.

Din noaptea ce se lasă peste mine, agăţ gândurile

de stele în amurgul care prevesteşte zborul în doi.

Spectacolul iubi