Sunt întâmplări care te marchează schimbându-ți perspectiva asupra vieții , făcându-te să te întrebi din ce sunt făcuți unii oameni și cât de mult poate duce un suflet omenesc .Te întrebi cum poate un suflet frânt să-şi găsească resurse să meargă mai
Toate postările (22536)
Un scârţar din tată-n fiu!
Mers sucit, şpanchi, pirpiriu,
Buzunaru-i plin mereu,
Dar nu ţi-ar da niciun leu!
.
Ce "macină" mintea lui?
Poţi să îl agăţi în cui,
Aşa e de uşurel,
Nici puştan, nici moşnegel!
.
La masă e chibzuit,
Notează ce-a înghiţit:
Firmituri, d
Privirea inocentă am revărsat-o
Atunci când am apărut aici
Pe chipul tău tânăr de fată
Şi am ştiut că nu mă minţi.
Istoria fusese scrisă
În începutul cel stingher
Acum vreo nouă luni când zisă:
Te-aştept cu drag copil rebel.
Nimic nu este a se confunda
Cu ea
Era așezat la masă , scria. Așa cum o făcea în fiecare seară până aproape de răsăritul soarelui. Aplecat asupra caietului cu stiloul în mână își rezema fruntea în palmă. Pletele cărunte i se revărsau pe față, peste degetele pătate de tutun. Veioza aș
Am cules frunzele căzute pe drumul la tine.
E toamnă tată şi ele galbene. Doar nervurile
mai sunt roşii să-ţi aminteşti că te iubesc.
Le-am strâns ca pe un buchet, ca pe un trandafir
în care fiecare frunză era petala luminii, a vieţii
din nemurirea tin
Simţirea mea eu o împart cu Nimeni
Nimeni cu Nimeni,vorbesc tăcerile toate
În liniştea dintre două gânduri
Corbii bat clopotele
Se aud păianjenii cum ţes
Plasă uitării
Încerc să trec dincolo de Cortină
Istovită de oboseala ploilor
Aripi frânte-n îmbrăţ
O vale adâncă sufletu-mi este,
Nu intra în el cu muget de zimbri!
Descalţăte, păşeşte uşor pe cărări,
Să nu-mi tulburi pacea firavelor viori!
Ascultă, curge lumina fluidă-n culori!
Florile au zâmbetul ochilor tăi, iubite!
Spre tine am deschis albă
Ai revenit pasăre albă
în trupul cu miros de toamnă
ceasul bătea a pământ
înşiram zilele
corolă pe lujerul inimii ars de apus
să mă regăsesc într-un mâine incert
apatică trăire
doar amintirile înfrunzeau în partea aceea
nevăzută a lumii
aveai încă în ochi
can
sălciile mele
sălciile mele,
care poartă
toamna-n ele,
norii trec
mereu în turmă,
lasă
dealurile-n urmă,
soarele
fără putere,
cade sera în tăcere…
se aude cornul,
sună,
peste laptele
de lună,
stelele
se-aprind în țâțe,
dorurile
să le-ațâțe,
și-n miros
de mărgărint
Câtă durere să-ndur
s-ascund înlăuntru lumina
care iese prin piele afară
şi ce leac să mai caut
când pe frunte şi la tâmple-mi zoreşte.
Picioarele nu-mi stăpânesc mersul,
mâinile aspre cu porniri firave
abia mai ştiu să mângâie trupul femeii!
De ce mă l
Trăire
Trăiesc în visul frunzelor din cer
când tu zâmbești prin ochii care tac,
iubesc la tine roșul de mister,
iubesc și spini mei, dar nu-i desfac.
Mă simt mereu un vis, lângă o poartă,
sunt poate floarea, din boboc, ce-ascultă,
cuvântul răsărire, c
Când visele se pierd în timp
altele îmi rămân zălog
şi tu mă însoţeşti.
Aripi îmi creasc pe umeri
gata de zbor.
Noaptea nu este cuminte
cu maci înfloriţi pe cămaşă,
iar degetele tale subţiri
tremurânde ca dup-o absenţă
strâng stelele urcătoare-n palme
alteori la o vîrstă cînd buzele tremură
o dată cu vîntul şi cred pesemne
că fiecare om e un Meşter Manole
şi fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.
Nalba de China se-ntoarce după soare
cu ironia suavă a prop
Copacul este un întreg
În genealogie şi nu numai
El caută un punct s-aleg
Al vieţii curs în zilele de mai.
Stă bine-nfipt cu rădăcina
Cum stăm şi noi în libertate
Dar mai abate, bat-o vina
Câte-o vlăstare, ce-i crescută într-o parte.
Iar ea tulpina este drea
Cobora sau urcam eu privirea care mă chema în spatele cutiei.
Cutia poştală adăpostea plicul. Avea un sfeşnic. Ardea
lumina şi eu în ea, sfârâiam ecoul secundei de ieri, cu sufletul.
Nu pot să explic felii din bucăţile în care m-am împrăştiat
şi ca
S-a pătat într-o secundă. Norii au împânzit albastrul.
Priveam culcat, cu palmele la ceafa, dansul lor.
Era o iritare în ochii mei. Vântul nu mişca.
Doar sufletul era turbat fiindcă nu-şi putea înălţa zborul.
Obosit în lupta mea cu imensitatea, mi-
încă
şi în mine
grele ecouri voci răguşite strigăt
rămân
ca şi fericirea nebunului
ce-aleargă după fluturi să prindă
gânduri singure
ploi
prea multe
săruturi
de rugăciune
toamna mai ales
renasc iubire din rană chemări
şi văd
câmpia în floare de maci nelipsită
în
Deasupra ta se subţiază întunericul,
lumina pătrunde prin el
mai mult decât prin ceaţă.
Tu treci prin muntele alb
dar el rămâne în tine,
de inima se preface-n tunel.
Atunci te caut în partea cealaltă
dincolo de mine, dincolo de tine,
de mă surprind cri
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!