Blog

are rost să-mi repet că m-am trezit în dimineaţa
clipei din târziul zorilor cu tine, aşa cum îmi
puneam buzele pe ochii tăi, în seară şi alergând
foşnetul frunzelor pădurii, căzute pe alei, mă aşez
pe banca noastră
cu lumina aprinsă de soare, să-ţi

Tu poți

Tu poți să aprinzi un cer cu a ta privire 
și mări care se clatină departe 
sub semnul altei zodii,o trăire 
să acoperi cu o viață nu cu moarte. 
Tu poți să faci o lacrimă să sece, 
sau poți ca să culegi aleasa toamnă 
când rând pe rând luminile or

Cu o linişte bântuită de teamă
prefer stresul oamenilor gălăgioşi, bizari,
să mă arunc în conversaţii facile
despre schimbările politice fără efect
în traiul nostru zilnic
când totul pare o mascaradă pusă pe masă
în ochii săracului contribuabil.

În me

Trecea pe muchii de sare fără să se clatine
prinzându-se cu mâinile goale de cer, în echilibru
nu-l împingea nimeni, se juca cu propriul eu
secătuit de constrângeri.

Nici liniile drepte, curbe ori frânte împreună
nu vor trece mai departe fără să-şi be

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.   

SĂ NU OPREȘTI


Să nu oprești nisipul ca să curgă
transformă apa ta și fă-o timp
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă
deșertul lumii un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme du-mă peste mări
când alte lumi sub ceruri se des

vis

amândoi fugim peste lucruri,

zburăm ca două păsări,

în acestă cursă trâmbițele frigului

 sunt aceleași peste tot,

cuvintele-rubini de sânge

tac în buza amurgului,

pe sânii tăi strălucește marmora

în haite de lumini,

parcă am fi într-o procesiune de nimfe

Ești...

Ești ploaia de stele Universul meu gând
o carte din mine în dor și visare
stăm față în față un munte Pământ
înălțări către vârfuri și-n valuri o mare.
Ești visele mele și pașii-mi desculți
din sufletul meu răsărit peste ape
stăm față

Cât despre mine îmi ies mai rar din fire
înlătur îndoiala care mă roade,
nu-i a bună strădania dar nici a rău,
dimineţile se topesc în tâmple ori tâmplele în ele.

Îmi dau pe nas toate grijile şi altele vin,
stau ca o haină veche ce visează petreceri d

Îmi voi găsi...

Îmi voi găsi în pietre o nemurire poate
cu nașterea,iubirea cu veri fierbinți și toamne
ce stau în așteptare în râuri să înnoate
rămase de la tine,te rog mă iartă Doamne!
Poate va fi odată să bat la ușa ta
eliminând un dor în d

coşciugul lumii atârnă

de mâinile cerului

ascultă cum se macină scheletul

prin morile gândurilor

curg răstignite pe clopotul alb

al cuvintelor toarse-n simţuri

pe zidurile transparente

se derulează ontologica zbatere

fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui

l

dimineaţa asta, mi-am luat amarul
în mâini şi l-am pus sub pernă. Nu
ştiam dacă el mă durea pe mine
sau eu pe el.  
De (în)junghierea ce o primeam de la el,
nu am
timpul de ieri
să-i răspund mâine. Azi îmi pregătesc votul
pentru suflet
în

DOAMNE, DĂ-I SIMBRIE

Sus, la mânăstirea Dealu,

Mihai Vodă e-ngropat...

El, ce și-a apărat neamul       Bis:

De păgânul blestemat.

Te rog, Doamne, dăi simbrie,

În Rai, alături să-Ți fie!...

Cât a trăit pe pământ...         Bis:

Doar pe Tine te-a slăvit

Prin

NE-AM ÎNECAT...

Ne-am înecat cândva în răsărituri
pe drum de toamnă-n lacrima tristeții
că vei pleca și vor rămâne drumuri
să le străbat doar eu în fața vieții.
Îngenuncheat am stat lângă-o pădure
cu gura mea un drum croiam pe tine
mă mistuia

Dă-mi Doamne

Dă-mi Doamne,încă-o toamnă rod
sub picături de ploaie fără vină
să fiu iubit și drept,nărod
sub raze calde ce alină.
Dă-mi Doamne visul meu avere
să-l duc cuvânt rostit din cer
să-mi fie dor și mângâiere
în fericire,nu stingher !
Sub fața lunii c

Am colindat pământu-n lung și marea-n larg,
tot căutând o cale să-mi întâlnesc iubirea,
și-am tot legat catarg lângă catarg,
și aripi mi-am întins scrutând nemărginirea.

Mi-am pus dorul zălog și inima mi-am dat-o chezășie,
timpului. Doar că să

era centrat, fixat într-un colţ din care

doar eu îl puteam zării. Cu respiraţia

din gânduri şi ploaia din ochi, am format

stropii de culoare cu care-mi pictam

iubirea-n roşu izvorât din câmpiile cu flori

de alb întins peste albastrul din cer. Doar o

pat