Blog

            Jocuri de cuvinte – sarma

            Geografie lingvistică

            Moto: „Minciuni electorale - În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.” (Nicolae Bu

Jocuri de cuvinte - setea

Geografie lingvistică (pamflet)

          Setea

          Moto: „În sală lume şi căldură/ Şi-un scriitor cărunt, cu plete,/ Vorbea cu sete de cultură,/ Iar noi nu mai puteam de sete.” (La o lansare de carte, de Nicolae

Era demult ... la început de vară –  

veneai târziu, cu-n tren necunoscut,

te așteptam, dar nu te-am revăzut,

vestitul tren nu mai oprea în gară,

se îndrepta către un alt ținut.

Ploua și noaptea se lăsa afară,

iar eu călcam peronul abătut,

din zări venea un

Cântă în grădină mereu o privighetoare, 

Atinsă de parfumul gingaș al unei flori, 

Gonesc din suflet deseori mai mulți nori, 

Florile sunt mângâiate de mândrul Soare. 

Vântul cântă încet iar la mai multe viori,

Pe masă așteptă multe flori și o scrisoare,

Langă o casă veche cu ferestre mici, 

se ascund în cuiburi multe rândunuci,

Soarele ne veghează într-o primăvară, 

și  verdele din grădină ne cheamă afară. 

Se lasă iar amurgul peste parcul verde, 

un chiot vesel de copii din parc se aude, 

În slovă și în

Umbrele nopții s-au întins iar pe Pământ, 

Adun mai multe amintiri într-un gând, 

În sufletul meu infloresc mulți trandafiri, 

Multe flori au rămas acolo printre amintiri. 

Stelele pe cerul nopții frumos strălucesc, 

Luminată de razele Lunii mă  trezesc,

Primavara înfrunzește frumos sufletul 

la fereastră călătorește acum vântul,

Prin vămile cerului se ascund stelele,

roi de fluturi colorați mângâie florile.

Stă vântul printre stelele primăverii, 

o lampă luminează gândurile privirii,

Pe frunzele primăver

Culmea blocajului: să te ascunzi după deget și să nu mai poți ieși;

Culmea melcilor: să facă partajul casei în mod egal;

Culmea delirului: să te culci în alb și să te trezești Dan Negru;

Culmea ghinionului: să dai colțul și să te îmbrâncească o muscă;

Cu

Încă de pe vremea când eram copil m-au fascinat coroanele copacilor puse în mișcare de acțiunea rafalelor de vânt. Priveam uimit legănarea inegală și, aparent, dezordonată a ramurilor, după fiecare rafală, căutând să înțeleg ceea ce se întâmplă în in

Calatorește în sufletul meu vântul, 

s-a încărcat de multe flori Pământul,

Strânge în tolba lui mai multe amintiri,

când strălucește un zâmbet în priviri.

Aud acum al vântului liniștită chemare,

se leagănă toate ramurile peste zare.

Un drumeț mai trist îm

Noaptea târziu becurile sunt stinse, 

 în sufletul meu stelele sunt aprinse,

În gânduri călătorește numai dorul,

dansează pe cer liniștit acum norul.

În amintiri suntem numai noi dansând, 

sub cerul înstelat adun multe în gând,

Aleargă pe foaia albă multe

Toamnele venite din trecut

se așează-n cuget către seară,

îmi aduc, cu vântul nevăzut,

amintiri lăsate într-o gară.

Aş fi vrut cu mine să le iau,

laolaltă să le am pe toate,

dar în gară încă mai veneau

trenurile pline cu păcate.

Ah, păcate, puse într-un nai

Umbrele nopții coboară iar pe Pământ, 

peste zări o rază a Soarelui s-a frânt,

Acum când cerul mai întunecat tace, 

adun în sufletul meu a primăverii pace.

Când visul se ascunde printre pleoape, 

numai stelele nopții îmi sunt aproape,, 

Umbra primăverii u

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țarist

Am gonit din suflet mai multe tristeți, 

nu-mi plac ale lacrimilor multe săgeți,

Ascult al frunzelor verzi liniștit glas,

acum printre razele Lunii fac popas.

În sufletul meu infloresc multe culori, 

mă acopăr cu stelele cerului deseori, 

Ascund în suflet

In ceștile vechi de ceai timpul trece, 

ascult ale grădinii frumoase cântece,

Aroma amintirilor au rămas în suflet,

frumos mai este al petalelor balet.

Am șters astăzi praful de pe un album, 

aminturi plecate toate pe același drum,

A venit în grădină prin

O stea pe cerul nopții se stinge, 

trandafirul alb gingaș iar mă atinge,

Pe aleile mai triste, atât de pustii,

numai tu banca noastră bine o știi.

Mă gândesc mereu câți ani au trecut,

acum și sufletul meu este mai tăcut,

Privesc cerul și spun încet o rugă

Am scăpat

Prin oglindirea ei în apele Dunării, luna îi sfătuia să fie extrem de vigilenți, să nu vâslească cu zgomot și să se comporte întocmai unor bușteni purtați de valuri. Văzuse multe de când defila peste panglica groasă de apă, și nu își permit

Noaptea ne aruncă multe umbre infinite, 

trec printre rânduri clipele mai întârziate,

Tăcerea își despletește gândurile peste noi,  .

de o veșnicie călătorim noaptea amândoi. 

Prin mantia nopții o stea liniștită trece, 

vântul la geamurile noastre iar pe