Blog

femeia cu nuferi albi în brate, 
e roua dimineţii ce-ţi sărută tălpile goale...
floarea de iris din ochii tăi...
tresărire de gând, 
dorinţă mută suspendată
între universuri paralele...

femeia cu glas de privighetoare, 
e vis ireal...ce miroase a flori de s

Clipe grăbite se cern, uitate, prin sita timpului … imagini rupte din amintirea pierdută, undeva în versul cald al unei sclipiri scurte.
În urma pasului, orele se pierd amestecate în zbaterea de geană a zorilor. Nimic nu schimbă realitatea trăirilor

Multumesc tuturor celor care mi-au adresat urari la aniversarea mea.
Deasemeni multumesc si celor care mi-au daruit cadouri...

căutări

m-am rătăcit prin grădină,

caut din coastele părinților o rădăcină,

din iarbă, inima lor a răsărit,

de ce-ați plecat de m-ați iubit?

degeaba ridic iarba și-o cosesc,

eu părinți n-am să mai găsesc,

plouă, doamne, și te-ndură

să le-nflorească crinii

INIMA  PLANETEI  SUB VIFOR

te-am auzit

urletul mi-a străpuns

membrana trăirii

patinoarul bucuriei sfera de zâmbete

din care exersam alături de îngeri

alunecarea

s-a spart

tremură

pleoapa candorii traversată

de şine din oţel

acceleratul transportă coşmaruri

în

încă citesc dureri la tine-n suflet
aud cum îţi înfăşori dorurile 
pe ghem de amintiri,
tăcerile de plumb le închizi în tine
de aceea...
inima ta încă mai are forma 
buzelor ei...
tresari la freamătul vântului
mai speri să fie sărutul mult aşteptat...

ancorat

Călător prin viaţă

Pe cărarea sfântă a vieţii

Suntem simpli călători

Singuri în lumina dimineţii

Străbatem calea cu adânci fiori

O groapă cu şerpi veninoşi

E gata să ne înghită

Duşmani cu ochii goi, sticloşi

Ne-ar doborî într-o clipită

Şi astfel curge valu

dorințe

cântă iubirea, trubadure,

că avem prea scurt răstimp,

singurătatea-i o pădure

fără niciun anotimp.

viața e o frunză-n vânt

și nu știm pe unde-o poartă,

între cer și-ntre pământ,

puțin vie, mai mult moartă.

sunt dorințe și chemări,

vor să-mbrace nou

Risipit de vânt...

Mă dor din suflet amintirile
când mă-nvăluie timpul
și gândurile reci mă dor
în nopțile când bate vântul...

Aș vrea să m-ascund uneori
dar toate locurile-s știute
așa că mă risipesc în vânt
și m-ascund printre cuvinte...

încă nu am reuşit să-ţi spun 
nimic 
şi nici că nu aud altceva
decât 
cum plouă iubite,
plouă din cuvinte
ce ne-a rămas nespus 
toarnă cu găleata 
sunt leoarcă de nescris uri
se-nghesuie iubirea
în şuşoteli
continuu 
udă-s pân-la piele 
şi oarbă sunt
de dragoste o

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato

Căutări

La mine în suflet şi gândul e  frânt

Nu vor mai creşte nici muguri altoi

Iubirea dispare ca ceaţa -n descânt

Când raze de foc străpung al ceţii şuvoi

Dă-mi şoapta ta iubirii să-i cânt

Floarea din suflet să se deschidă

Noian de iubire revarsă din gâ

Crengile

Plâng troznit

A alb rece.

Unele frunze

Mor devreme,

Drept, verde.

Caii au acum

Culoarea toamnei

În galop.

Ceața rupe

Petală cu petală

Căldura culorii.

Până la piele

Ne tremură ploaia

Din gânduri

Și gheața

Are nerăbdarea vie

De moarte

Renăscută.

27 10 20

În seara asta

Luna mi-a șoptit

Despre frunze verzi

Uitate de zi.

Zâna bună

Vine doar atunci

Când există viață

După cuvânt.

Dacă ți-aș răpi timpul

Cu o mie de nopți

Despre viață

Ai să-mi crești pe umeri

Mugur spart

Plin de vis?

29 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

Am rostit cuvântul
în amvonul pădurilor de paltin
ascultând
lemnul până-n fibra viorii.

Fiecărui copac i-am şoptit
sunetul adăugat în auz
chiar dacă limba nu era coaptă
şi nu va vorbi niciodată.

Conjur frunza şi verdele înalt
sunetul inimii să însemne
părţi

în zâmbetul tău se-arată primăvara

se desferecă lumea din lutul cel inert,

în zadar filozofii dau lecții despre viață,

ne cade din cer o stea călătoare,

miracole vin, miracole trec,

bem cupa otravei cea dulce-amară,

copacii-nverzesc…

dragostea se lasă spre

COD NUMERIC DE UNUL

virgin păşesc în apele trupului

canin de timp circular

muşcă litera

zdrenţuită amprenta de înger se disipează

ca să astup ridurile memoriei

mărşăluiesc de-a lungul arterelor

în freamătul vieţii nu citiţi doar literele bolduite

nenăscuţii

Abesnţa ta iubire mă omoară

Costel Zăgan, Universuri paralele

..