Blog

Plec
Până să văd cum totul din jur se pliază în mofturi
Ca nişte cute însăilate de vremi
Cu prea multe goluri
Ramase din ieri
Pline
Dis de dimineaţă
Încă
Plec până să aud ce-mi strigă nimfe cu aripi bolnave
Ce aşteaptă un zbor,
Doar unul
Încearcă ideea de flu

mărie

tot mi-e dor și iar mi-e dor,

să beau vin dintr-un ulcior

și ulcioru-aș vrea să fie,

gura ta, dragă mărie,

astăzi s-a oprit la poartă

toamna cu coșul de toartă

și-a venit așa în șoapte

să-ți aducă mere coapte

și cu toamna hop și eu

c-un dar de la dumn

Toamnă, poamă aurie,

mâine cum va fi să-ţi fie ?

Azi atârnă-n crengi culoare

fructe dulci, îmbietoare.

Încă plâng greieri în noapte

şi iubirea are şoapte.

Sub fereastră în grădină

flori se-apleacă şi suspină,

se îmbracă-n galben toate

şi tot plâng neascultate

PATUL TOAMNEI

Timpul arde mocnit

In patul toamnei

s-au inecat ploile doamnei

in lac de aur topit

S-au ratacit in noi

Aducerile – aminte

Nespusele cuvinte

Se-mpart timid la doi

Mi-am pansat sufletul

cu un nor.

Îţi aminteşti

de noaptea-n care

cu pietre aruncam

să nu mai curgă la cer

râuri de dor

după stele

să cadă

să ţi le prind în păr.

Mi-am pansat sufletul

cu o aripă

şi broşă să-ţi fac

să nu mai doară

în fiece clipă

să ne plimbăm p

Suflul toamnei flutură
Inima-mi ca pe o frunză
Smulsă de pe-o ciutură
Unui pictor dintr-o pânză...

Suflul toamnei scapără
Inima-mi în muchii sparte,
Lama lor mă apără,
Mă împarte, mă desparte...

Suflul toamnei vântură
Inima-mi s-o spulbere
Când în z

Ţi- am dăruit iubire, o cupă de nectar

În nopţile toride, ascunse-n calendar

Inima-mi  străpunsă, fierbinte ca o lavă

Ca un cadou de preţ ţi-o dăruiesc pe tavă.

Cu lacrimă amară şi dorul în duet

Îţi scriu în miezul zilei un delicat sonet,

Sunt doar o cart

Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii

după o lungă absenţă

pe un pinten de pământ

evocator de alcovuri.

Cred că e capătul

de obicei calm şi răbdător

şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin

Îmi amintesc de tine, foșneai în frunze seci
Căzute fără milă, pe-ascunsele poteci,
Erai o adiere în părul meu cărunt,
Cuvinte și tăcere, zăceau în mine, crunt.

Mă înveleai în lauri, izvoarele-mi secai
Când forfota în suflet venea, tu nu plecai,
De-n

  C R E Z U L  U N E I  M A M E

      Mamei lui  Ionuţ, copilul de 4 ani,  omorât de câini în parcul Tei

Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!...

Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.

Azi secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,

Vi

Eu te iubesc de la-nceput de lume. 
Nedespărțiți, în altă emisferă, 
Eram un suflet, fără chip și nume, 
Ca două flăcări prinse într-o sferă. 

Îngemănate, sărutam Lumina, 
Plutind către Iubirea absolută. 
Ne-mpartașeam cu pura și divina 
Taină a lumii, încă

Cu un râs neîmblânzit,
după colţ
m-aştepta singurătatea,
pozând
între victima publică a nopţii
şi stăpâna umbrelor
dintre noi şi cer.
Privindu-mi atent ochii,
întinzându-se la picioarele mele,
îmi şoptea cu ecouri lungi
de catedrală părăsită.
Sub in

Mă regăsesc în toate câte sunt.

Încerc să visez mai mult

în zori, în flăcări de vânt,

timpul să o ia din loc.

Păşesc cu chipul ars de izbânzi

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

merg spre chemare cu paşii mărunţi

când ceilalţi se opresc.

Flacăra arde şi t

Toamna noastră infernală
Ca-ntr-o lungă acronie
Ca o nuntă mormântală,
Fără popi şi cununie,

Fără fast şi poleială
E o tristă ironie
Ca o copie banală,
Ca o veche nebunie

Ciclică şi abisală,
Fără nerv şi armonie
În carcasa ei carnală
Scursă în monoto

Am devenit mai scumpi ca aurul,
dincolo de Roşia Montană a ţării
pe care toţi o vreau
numai noi nu
în cuibul veşniciei.

Fiii noştri se vor trezi săraci

şi poate vor gândi altfel
mai mult decât strămoşii puşi pe căpătuială,
vânzători de suflete moarte şi vii

Am închis o clipă ochii

când ai deschis cutia cu vise

să scornesc forme

din glasul meu ce căuta inima

în rotocoale de fum albastre.

Buzele uscate de nepăsare,

cu o mângâiere blândă,

sorb picătura de viaţă

din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.

Soarta des

Unde mi-e dorul
ce umbla de la tine la mine
de la mine la tine
pe frunze , pe ploi
pe tremurul serii
pe gândul altoi?

s-o fi dus la munte, la mare
sau stă la vreun colţ
ca un hoţ
pândeşte vreo călătoare
cu doi metri de picioare

ce ştiu eu...
lumea e m

L-am descoperit pe Marius Iulian Zinca în jocul cu cuvintele („Cuvinte-n necuvinte”, „Întoarcerea-n cuvinte”, „Plimbare prin cuvinte”, “Pierdut în cuvinte”, „ Regăsirea din cuvinte”, „Liber printre cuvinte”, „Gândul cuvintelor”, „Glasul cuvântului”),