În noaptea umedă,

pune stăpânire

pe strada pustie,

slab luminată

şi încă zgomotoasă

de-un pas ce răsună,

o linişte nocturnă

plină de îmbrăţişări

şi agonii.

La hramul satului

 ( Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil)

               - I -

Răsună clopotul şi toaca peste sat,

acum, în sfânta zi de sărbătoare,

deasupra noastră norii negri se despart

şi lasă cer senin până în zare…

Chemarea Domnului răsună-n unde lin,

sub semnele închise de uitare

iubitule

se desfrunzesc copacii vieţii noastre

mi se usucă-n gând de-atâtea ploi

în straie de rugină mă îmbracă

să colindăm tăcerile din noi

şi neagră-mi pare-n soare ziua mea

iar visele-mi sunt de cenuşă păsări

împrăştiate-n

sursa: crestinortodox.ro

În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteşte Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Lumea îngerească a fost creată de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent

Peste timp,

de-a lungul şi de-a latul,

rămaşi la două gânduri depărtare,

prin regăsirea unuia în altul

în zbaterea de sânge,

aminte să ne-aducem

căci suntem de-un veac de clipe împreună.

Sat de genii şi golani

Costel Zăgan, Universuri paralele

prietene

dinspre venus vii prietene

 te-ai rătăcit prin univers

au căzut peste tine amurguri

pe drumuri prin vaduri prin păduri de stele

te-ntorci obosit în baladă

cum se-ntorcea avram iancu la

umbra gorunului lui

într-o mână cu un fluier și

 la spinare cu d

La câteva răsuflări de mine,

umbra minţii trecătoare

rătăcind prin oxigenul meu

din pribegie să întoarcă e în stare

călcâiul încrustat de vreme

şi sculptat în granitul

memoriei livide după tine.

Ma simt in fiecare zi ca dupa o munca istovitoare pe camp,intr-o arsita de iad,o oboseala cumplita impinsa spre epuizare doar pentru simplu fapt ca dau drumul la televizor sau intru pe facebook.Acolo in loc sa vad ceva sa ma relaxeze,ii aud iar si ia

Trecut sunt

prin cer şi mare,

în timpul ce fură

neliniştile… sufletului.

azi, aș vrea să te dezmierd,
în cea mai tandră poezie,
dar mă tem să nu te pierd,
că va rămâne, pe hârtie,
condamnarea mea, postumă.

îmi vor pune pumnu-n gură,
criticii postmoderniști
și-or să-mi facă praf și zgură
scrisul meu, cei sataniști.

și mă voi

Cuprins

de zidul gros al ploii,

de sete de lumină

am băut îndelung

din fluviul calm

de ploaie şi fum.

te superi, zilnic, din nimic;
te-am înălțat, femeie,
pe un soclu serafimic,
în trup de marmoree.

și dacă ochiu-mi obosit,
spre tine nu se miră,
îmi spui că prea m-am irosit,
în zdrăngănit de liră.

și-atunci te văd suind mai sus,
ca o zeiță greacă,
și-ntor

Draga mea, soruta mea/Sper ca nu ne-om departa/ Ca asa ne-o fost noua datu'/Sa tanem unu la altu/Si ase randu o fi/Cat pa lume om trai/C-o zas bunu Dumnezau/Sa iubesti ortacu tau/ ca si EL mult ne iubeste/Chiar de ne mai dojeneste/Si ne n-cearca oare

Dă în muguri crucea pe morminte

hăt în jos la morţi e primăvară

să păşim copii cu luare-aminte

dacă vrem pământul să nu doară

Hăt mai jos la morţi e primăvară

parcă se aude-n ierburi cucul

cântă în fântâni parc-o vioară

vai ce umbră crudă are nucul

Parcă se

E TOAMNA IAR

autor - DANUT DESLIU

E toamna iar in calendar 
Frunzele ingalbenesc. 
Nori cenusii pe cer apar 
Pe bolta se odihnesc. 

Dupa o clipa ei dispar 
Ramane cerul albastru 
Trec zilele in calendar 
Peste maritul astru. 

E toamna iar si ma gandesc, 
Caci