Blog

LUMINA

autor - DANUT DESLIU

Pentru mine esti lumina, 
Ce se revarsa-n zori de zi. 
Care-mi da mereu odihna 
Si puterea da-a iubi 

Esti o raza luminoasa 
Ce mi te-a dat Dumnezeu 
Imi faci viata mai frumoasa 
Bucurii imi dai mereu.

NOI

autor

DANUT DESLIU

Adevar si minciuna 
Amandoua la un loc, 
Ne insotesc mereu. 

Iubire si ura, 
Pe masura. 
Sunt alaturi de noi. 

Cat de mult am merge, 
Avem de unde alege 
Ce e bine si cei rau. 

Ai grija de tine, 
Ai grija de noi 
Sub norii trecatori...

TI-AM DARUIT 

autor

DANUT DESLIU

Ti-am daruit clipe de vis, 
Dar tu m-ai tradat. 
Ce-am avut de spus, am spus, 
Dar tu de mine ai ras. 

Indiferenta ta ma doare 
Ne mai iubim, oare? 
Sufletul meu ti l-am daruit 
Atat de mult te-am iubit. 

Iti citesc in ochi si i

COŞMAR DIN BURTA PLANETEI

în boxă trupul timpului  

cruce în zidire nu mai aşează duhul

respiraţia clipei îmbracă doar ruine în mine

planeta a devenit prea strâmtă

şi comatoasă

lume amanetată  

filtrează printre gânduri  

deşerturi şi mâluri

învelite în muşc

Vineri, 9 noiembrie, în Club La Scena din Calea Călărașilor nr. 55, București, Ștefan Caraman și prietenii vă așteaptă să lansați împreună volumul 92 de povești cu cărți, apărut la Editura Herg Benet.

Lansarea de carte va avea loc în salonul verde al

hai să devenim semințe

hai să devenim semințe

semănate sub pământ,

tu s-asculți liniștea ploii,

eu bătăile de vânt.

tu vei încolți întâi

într-o dulce primăvară,

voi veni apoi și eu

ca să-ți fiu din nou povară.

peste bolțile de dor

ne veghează mândra lună

ce

Caldarâmul miroase a ploaie.

Peste oraşul urlând de tumult

căzuse ploaia în noapte.

Curat  şi-a verde miroase

strada pe care calc

în dimineaţa asta,

până şi negrele gânduri

ale minţii umede de tristeţe

dispărură

cu raza de lumină ce străbate

trotuarul pe c

Învăluit

într-o iubire

universală,

încerc să ies

dintr-un interior

melancolic

şi să aştept

pe un ţărm

pe care

am mai fost

pierdut

între valuri.

Poate c-am să plec
după măsura înţelegerii fiecăruia
odată cu primele miresme ale primăverii
aşa cum se întîmplă de obicei în vise,
cînd ţi-e frică de ceva, dincolo de nevoia inconştientă
de-a privi oamenii
ca pe-o răscumpărare a culpei
şi de la inim

Pe verandă,

într-un şezlong,

întins, obosit,

priveam în gol

bătăile pendulei.

Timpul.

Aveam impresia

că-i aud respiraţia,

bate, ascultă

bate din nou…

logos și eros

toamnele… muzici funebre în surdina ploilor

gloria serii e strânsă-n vitralii albastre

cromatica lor stinsă încă arde solitar la balcoane

sau pe prispe de aur din legendele cavalerului alb

aripi de foșnet de păsări ori tălăngi de mioare

mi-a

 Virtuali ne sunt pașii neobosiți

 Negre înghețat, spațiile

 Dintre cuvinte

 Respirăm doar din amintiri

 Realitatea e capcană de minte.

 Urlăm fără ecou înapoi

 În păduri desenate pe jos

 Sub retina cuminte

 Ne crapă buza de plâns

 Nimeni n-aude nervul cum m

Întind pielea sec uscată la ploaie

Ochii-mi plâng de doruri de nori

Picătură de apă, hai și-mi înmoaie

Din pori, neieșiții încă de muguri fiori.

Sorb spumă rece uimită de val

Cu amară piatră acră de soare

Îmi scarpin tăcerea de ultimul mal

Înotătoare născu

Cu lacrimile mele,

trandafirii aş uda

să simt

durerea spinilor

şi sărutul încarnat

al petalelor.

Cu lacrimi…

Înfăşurat

în vuietul tăcerii

sub ţărmul de gânduri

de valuri atins

la marginile clipei,

în miezul de foc

al luminilor tale,

mi-e trupul ostenit

de aşteptare

sub vorbele căzute,

ce le strângi sub streşini

cu lacrimi

ca de îngeri.

Lumina mă învăluie din toate părțile.
Am uitat cum este să stai în colțul
în care întunericul se simte la el acasă.

s-au adunat pentru somn vietăţile toate

câteva zbateri un scâncet o sclipire de ochi

şi gata- traversarea zilei pline de primejdii

parcă nici n-a fost

vânător sau vânat

s-au potolit cu toţii

după joaca cu chicoteli înspăimântate

joaca unor corpuri fără de

O uşă?!

O  deschid - lumină,

privesc în urmă:

-E viaţa-mi, am grăit…

a rămas.

de tine mamă iar mi-e dor

se-ntorc poveștile tiptil

în noaptea-n care n-am dormit

eram un crai, eram copil

mă scufundam mereu în mit.

ieșeam adesea noptea-n drum

rugându-mi steaua să mă poarte

prin apa somnului de scrum

prin amintirile deșarte.

strig timpu