Blog

Din tine se hrăneşte iubirea
inima-i gura ei
cu foamea pe buze.

Când simţi dogoarea-i
atingere împlinind
timpul pare a se stinge,

senini,
ochii se întrec să se soarbă...

Sunt ore când mâinile astâmpăr nu au,
iar aproapele se confundă cu ea
şi totul se s

    OPERATIA ( fragment )

  Otrava anestezicului ii patrundea incet in sange . O caldura placuta ii inunda trupul plecand de la membre spre capul pieptului , ca sa ajunga in final in créer , unde avea sa explodeze intr-o lumina orbitoare .

  Se visa p

Porţile înalte ale cerului
îşi descătuşează lacătele sfinte
în calea regelui Soare,
deschizându-se.
Razele-i vioaie coboară lin,
ţinându-i de mână pe mesagerii
ploaia şi vântul,
care şoptesc copacilor seculari,
misterele neştiute ale vieţii.

Alintându-se când

nu mai alerga după vise poete

nu mai alerga după vise poete nu mai alerga

visele au aripi de ceară și zboară până

ce cad rănite de-o rază de soare în mare

lăsându-te gol precum clepsidra din care

 s-a scurs tot nisipul s-a spart prin sahare

adună-ți aripi

IN ASTEPTARE

O samanta de vant incolteste in frunze si ierburi .

In asteptarea ploii ce va  sa vina , cerul e ametit de miracole si vedenii  si inca mai doarme  in alcovul norilor de papadie .

Te astept , inca cuminte , sa-mi scoti maracinii din suflet

O pasare mi-a ruginit in somn si s-a uscat sub vantul fierbinte ce alearga besmetic prin deserturile mintii mele . 

În mintea tulburată, înceată,

Plutind pe un vis, mi se-arată

Aleasa sufletului, ce vine

În suav cînt de mandoline

Să-mi plouă,-n vers, cuvinte dulci

De liniștire, precum culci

Un pui de om, rupt din soare,

În brațele mamei iubitoare,

Dar cu un sărut,

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Ci

Pe principiul „afară e vopsit gardul şi-năutru-i leopardul”,       m-am… „îmbătat” cu şi din cuvinte scriindu-le, să mă citiţi printre rânduri… după gard.

                                                                    *

Ultimul cuvânt aparţi

Fiecare îşi are universul său, doar că fiecare e o mică galaxie în universul lui EMINESCU.

*

E cerul plin de stele, însă doar una e… LUCEAFĂR.

                                                    *

Fiecare Luceafăr îşi are Cătălina lui…

Fiecare are câte o stea, doar (a)prindeţi lumina-n căderea-i…

                                             *

Ne bucurăm privind strălucirea unei stele. Nu va mai lumina mult. Străluceşte în apogeul arderii sale, dar suntem noi conştienţi de ast

Cuvintele sunt… efectul gândurilor noastre, fie ele rostite sau scrise sau… nu.

*

Arma necuvintelor dintre rândurile cuvintelor, e mai puternică decât orice armă…

*

Ca să aibă loc… comunicarea într

Niciodată nu poţi reuşi a te vedea/cunoaşte mai bine decât prin ochii, mintea şi sufletul celorlalţi…

*

Într-o linişte uimită, doar sufletul se aude făcând zgomot…

*

Toţi suntem lumină şi suntem făcuţi să o… împrăştiem în jur, numai că lumina unor

Formă naţională de protest

Costel Zăgan, Universuri paralele

Am tot mai puţine motive să invoc
pentru nopţile pierdute pe tărâmul ceţii,
tu nu erai în gândurile mele să opreşti
chemările strigate la intrarea-n balans
şi ecoul lor nu rupea târziul în bucăţi.
Acum tot mai multe îndoieli îmi dau ocol
nici umbre n

casandra

râul veşniciei curge

printre dealuri de oase de străbuni,

încerc să m-agăţ pe scări de lumină

spre paradisul plin de nebuni.

privesc în mine dihănii

care mă latră şi nu-mi dau pace să sui,

mă leagănă raze de lună hai-hui

şi muşcă din mine dihănii

Neatenţia naşte… atenţia.

                                              *

Atenţia celorlalţi asupra-ţi vine din neatenţia ta asupra lor…

                                               *

„Împăienjenirea” – nodul din gâtul (ne)exteriorizării sentiment

Nepăsare şi/sau… neştiinţă?!? Nepăsare - un cuvânt care nu-mi pare potrivit cu „starea cuvenită” a omenirii. Poţi părea nepăsător asupra unui obiect/lucru/persoană pentru că nu ştii „domeniul respectiv de activitate”, dar asta e… neştiinţa care poa

Calvarul minţii - să se odihnească în… odihna-i.

*

Calvarul minţii - să o pui să gândească.

*

„Corvoada” celor cu/ce au „minte”, este că niciodată nu trăiesc… pentru ei.

*

Calvarul/coşmarul vieţii - să-ţi trăieşti… ne