Blog

În cerul mototolit

şi umed,

colcăie

ca viermii între noi

printre alte cadavre duse

de atâta dor,

răbdarea şi nervii.

Vrei să scrii o poezie

bine cheamă-ţi avocatul

dar să scrii fir-ar să fie

doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul

poţi să-i spui tot ce te doare

însă versurile de-a latul

să le scrii sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare

întinde-te fir-ar să f

Poftim

cine-şi asumă

riscul de-a fi trist

acum

când

Toamna pare singura şansă

Ăla eu ăla eu ăla eu

De exemplu

tu

cel ca un măr înflorit

Ce tristeţe ne propui

pentru

astăzi

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

Din marginea oraşului

pornesc cu putere în larg

într-un dans c-o muzică mută

cântând nu ştiu cui, gândurile

că moartea vine cu uitarea.

Nebune cuvinte

s-aştern încet

pe albul nepătat

al coalei de hârtie

mânjind-o cu

crâmpeie ale minţii -

deşarte speranţe

spulberate-n eter,

păstrând

iluzia gândurilor apuse

de lacrimi amare

scurse

peste a lumii soartă

născută-n păcatul

dorinţei de… absolut.

tună noiembrie din departe

vibraţii
prin aer perdele de ape
curg
se-adună nebune
se sting totodată
când vreau să le prind
şi-mi place
cât îmi place senzaţia densă de rece şi cald
eeee... altceva...
e ca şi glasul tău grav

sfulger
încărcat de emoţii

săge

Râul îşi pune soare-n priviri,
pătrunde lumina ca pe o taină,
şi curge supus timpului nestăvilit
până ce piatra capătă lustru.

.

Nori sângerând printre fulgere
cu şerpi cosmici în plete
respiră transparent lichidul de flori
de care furtunile fug.

.

Perseverenţ

  Ne-am confundat destinul cu drumul țării,

Gustînd, din plin, din gustul amar al sării,

Ieșită din truda noastră, prin toți porii,

Cu sănătatea șubrezită, mîncată de carii.

Generație de sacrificiu, etapă de etapă,

Afundîndu-ne tot mai mult, – intrați l

Aburul mişcării

de la capătul timpului

asfinţeşte

în plutirea unui cadril vlăguit

şi cade în prăpastia

păcatului din urmă

al unui înger

smuls

din beţia lui moale.

Pe coardele unui gard

de sârmă ghimpată,

zvântat de fâlfâirea aripilor

unei păsări

ce-mi caută ochiul,

se aude un strigăt:

alb…

ascuţit…

prelung.

M-as urca la cer , da-i greu/Sa-L intreb pe Dumnezeu/De ce pe fata lumii/Nu-s la fel toti oamenii/Unii-s buni, altii-s mai rai/Credinciosi si farisai/Cei buni si viata ti-ar da/Ca Domnul ne spune asa:/Intre noi sa ne iubim/Si sa nu ne dusmanim/Sa ne

Noaptea tărzie, dulce pedeapsă
Și lângă carte, mi-e ceaiul de tei.
Norii se zbat, la mine în coapsă,
Ce-mi pasă mie de ei?!...

L-am intâlnit sub raze roșcate,
Pe strada cea mare, apoi, pe alei;
Și pe covorul de frunze uscate,
Dansau pașii lui, și ai

cât de frumos plouă afară
de parcă norii curg pe mine
şi-n toamna, până ieri bizară,
n-am loc să mă învârt de tine.

şi plouă, plouă cu găleata
acum, când mă îndrept spre tine
şi-mi intră ca un hoţ, şireata,
sub piele, dar îmi face bine.

de-ar fi să plo

Se umple

chipul de uimire

năruid tăcerea

din pata de lumină

a unui… ţărm.

Peste malul vorbirii un pod de cuvinte
Vindecă golul din înţelesul rămas
Unde umbra urme nu lasă
Şi uitarea chiar timpul trecut îl ucide.

.

Deschid ochiul prin scorburi de ceaţă
Unde piramide luminii singure cresc,
Mă afund pe văile vinului alb
Să-ţi văd cum

Spălându-mi

din suflet veninul

aud nisipul clipei

cum se zbate.

Se spune că a fost odată o țară

Frumoasă și curată, ca o fecioră,

Cu munți falnici, ce respirația-ți taie,

Bogată, de curgea mierea pe pîraie.

Cîmpurile legănau lanuri grele

Și-n hambare nu mai era loc pentru ele,

Curtată, asiduu, de mulți Feți-Frumoși,

Ve

Pe aleea prăfuită a sufletului meu

dorul rătăceşte noapte de noapte

în căutarea frumuseţii paradisiace,

părul iubitei, o cascadă cristalină de aur

cade fermecător pe umerii delicaţi de alabastru,

mâinile atât de fragile, pline de geme preţioase

au o formă

de ce ne e dor de eminescu?

ne e dor de eminescu pentru că nu l-am văzut niciodată

l-am visat mereu și nu i-am auzit glasul recitând o poezie

am auzit că a iubit cum noi n-am fost în stare să iubim niciodată

codrul înpăratul lui i-a fost mumă și i-a fos

O secundă mi-a zâmbit albastru ochilor tăi

Pătrunzători de negri

Cu o sete ca de vultur

Atât

Şi deja săream într-un picior de bucurie

Clipă după clipă

Încălţând de fericire pământul

Câmpul prin nechezat de cai

Eraaa... ca un joc frumos

Când ai anunţat sec: şa