Blog

Haiku ...de toamnă

în toamna asta ne vom despărți

de ce te-ai făcut zbor de rândunică,

și-n toamna asta te-ai ascuns în cer

după ce c-un sărut m-ai fermecat

și-ai rămas pentru mine doar mister?

știam demult c-așa va fi  să fie,

doar tu-mi făcusei aspra mărturie

că în tăce

Alergi o viaţă-ntreagă,

– Te zbaţi si suferi,

Uitând cu tot de suflet –

Să aduni galbeni.

Să-ţi faci palat....

Visând că-i fi aici prinţesă.

Şi-l faci înalt,cu şapte turnuri,

Cu ziduri groase şi creneluri –

Nici pasărea să nu pătrundă,

Dar’mi-te un curtezan

când vom fi tot mai departe unul de celălalt

vom pune între noi cerul cu întrebări

partea mea va fi cât toate zilele

partea ta cât toate nopţile

la fiecare capăt

un anotimp diferit

şi fiecare îl va străbate pe jos

eu voi zidi o casă după soare

tu-ţi vei echi

Ninge!

Un fulg de nea poposeşte în palmă şi căldura inimii îl transformă în lacrimă. E un strop de iubire căzut din cer. O picătură din adâncul sufletului curat care a dăruit tot ce a avut mai bun de la Dumnezeu. Fulgii de zăpadă se hârjonesc liberi ş

M-am rupt de tine

asemeni zilei de azi faţă de cea de ieri,

ca prezentul de amintiri

căruia i-a trebuit un foarfece ascuţit

pentru ca suferinţa să nu dureze mult.

                ***

Aveam de toate: cerul,

Iubite,

Atât de mult mă gândesc la tine

încât visele au acoperit cerul

şi a-nceput repede să plouă

cu dorinţi neimplinite

              ***

Viaţa e atât de tristă fătă tine

încât m-aş face o picătură de ploaie

ca să-ţi sărut buzele

şi, poate, sărutarea ploii

                                 V I S                           

Te-am visat:

mi-ai întins o faţă străină

şi parcă mi-ai spus: „Sărută-mă!”.

Înfricoşată,

am vrut să fug de ochii tăi

invalizi de dragoste,

dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:

„Pe aici e interz

Un zâmbet de week-end.

Când îngâmfarea ține loc de minte,

– Te ia gura, mai-nainte,

Într-o beție de cuvinte –

Să nu-ți treci pe dinainte!

Plutești, superior, în înalte sfere,

În lumea plină de mistere

Și ne oblojești cu o protectoare mângâiere,

Ce curge di

Obsesive ritmuri de iubiri desarte

Fac sa mai existe inimile moarte

Ce-au ramas in urma dragostei ucise!

Mai respir parfumul ultimelor vise

Inca nevisate, intr-un vag tarziu.

Existam, in umbra marelui sicriu

Care este lumea! Se mai nasc sperante,

Suferim de

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

cănd iubita ţi-e departe

sufletul- i  extrem de trist

eşti fulgerat de gânduri

ai vrea să zbori în spaţiul infinit

În lumea vechilor mistere,

grădina florilor multicolore

alegoria virtuţilor divine

în templul destinat

Mă aşteptă. Înalt, impunător, cu ochii ce privesc deasupra tuturor. L-am zărit acolo şi simt că sprijină cerul pe umeri. M-au fascinat întodeauna ochii lui în care s-a adunat destulă suferinţă şi resemnare. Chiar și așa, atunci când mă privesc,devin

                          LIED

                                    (Al.O.Teodoreanu)

                   Toamna a căzut,

                   Peste parcul mut.

                   Tainicule dor,

                   In zadar te alint.

                   Trandaf

Umbra noptii sterge ultimele resturi

De iubiri secrete, inutile gesturi

Ce vor sa retina vagile iluzii...

Un moment de spaime, ganduri, sau concluzii

De iubiri ucise, scurse la canal.

Este miezul noptii, nestiut semnal

De-a aprinde focul unei noi iubiri...

Sânii tăi două mingi de rugbi

într-o plasă,

ies din aşternuturi,

i-am atins cu ochii şi cu palmele,

apoi i-ai retras.

Obrazul în somn îţi era tandru,

pesemne visul te-a adâncit în iubire

şi ai dezgolit coapsele,

să odihnească lasciv peste razele lunii.

Ţi-am

Amarnic e s-ajungi cărunt,