(Poet anonim)
Toate postările (21361)
Am crescut în teroare şi minciună –
Pe plaiuri mărşăluia cizma străină.
Educatorii, umiliţi, au tăcut –
Ne-au trimis istoria în necunoscut.
Românii, de soartă aruncaţi
Afară, ne erau încondeiaţi
În culori negre, degeneraţi,
Fluturi pe lampă, alienaţi
De-ai fi înţeles în prag de seară
că dragostea domol coboară
pe strună lină de vioară
din spaţiul infinit
ca un cadou adus de zei
sufletelor pure şi curate
libere sub albastru cer
pe veci eram un cuplu realizat
De-ai fi înţeles iubirea mea
acum erai
Un amalgam de chipuri se schimba, se transpun,
Si dau o noua forma Orasului nebun,
O lume care moare, se lupta sau se plimba,
In fiecare clipa ceva, in el, se schimba,
O lume care pleaca, o lume care vine,
Un milion de oameni cu vise anonime,
Pe coala de h
CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC...
CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC,
Acum, când simt că ţi-e furată inimA!
Tresar uşor din visu-mi liniştiT,
Aflând c-ai dăruit-o altcuivA.
Mi-e tare greu...spuneai că ne iubiM;
Sunt trist, dar nu mă dau învinS,
Prin timp cu gându-
Îmi putrezesc zilele pe la colţuri,
anii adastă şi mi se aşează în paturi adânci
prevestind că începutul are şi sfârşit.
Răsucesc sensul cuvintelor pe toate muchiile,
apoi le trimit să umble prin lume.
Le aştept să-mi aducă un semn.
Traseele uitate prin frigul trist al cetii,
Canalele funebre ce par de coca-cola,
Ramane doar o harta a ultimei Venetii,
Laguna ma asteapta sa-i returnez gondola.
Un vant absurd ma taie, ingrozitor, din spate,
Ma bantuie o clipa ciudatele ruine
Care erau,
AVE, FECIOARĂ MARIE!
Ave, Fecioară Marie,
Venim în genunchi să-Ţi cântăm,
Extazul din noi, pe vecie,
Fecioară, prin rugă-Ţi ’nălţăm.
Edenul în suflete eşti;
Credinţa în Bunul Iisus,
Iertarea să ne-o mijloceşti,
Ofrandă pe cruce S-a pus.
Ave, Marie Fecioară,
R
Trupul meu din umbra sufera-n tacere,
Transpirand de lipsa unor noi situatii.
Ma pandesc atingeri calde, efemere,
Care-mi poarta visul catre alte spatii.
Pielea mea ciudata, cu aroma vaga,
Freamata de lipsa unor declaratii
Care-mi umplu noaptea de o voce
SUB CARUL MARE AŞTERNUT-AM
- rondel -
Sub Carul Mare aşternut-am,
Pe fânul proaspăt strâns amurgul,
Din doru-mi căpătâi făcut-am,
Să-mi ţeasă vise demiurgul.
Pe drumul Robilor trecut-am,
Doar sfătuindu-mă cu Murgul,
Sub Carul Mare aşternu
Caldă vară nu pleca
rămâi să-mi încălzeşti
sufletul pribeag
dăruieşti-mi fericire
arătându- mi calea spre Eden
Vara iubirii mai stai
să pot muta luna,
stelele argintii
în grădina căptuşită
cu florile de câmp
dăruite iubitei
Ochii tăi frumoaso
atât de albaştr
Oricum la nimeni roata nu se mai întoarce
Panta mă-ndepărtează de unde am plecat
Privesc cu jind spre deal, dar sigur n-am ce face,
Timpul ce trece-agale de vârf m-a-ndepărtat.
Se spulberă ce este praf indubitabil,
Iar norul zboară aiurea dus de vânt.
Mă
Dialog cu Valeriu CERCEL
despre poezia PLAGIAT
Mihai LEONTE
Sunt uimit şi chiar constat,
Că ăsta nu e...PLAGIAT!
Vrei să ne arăţi cumva,
Că nu este poezia ta?
Valeriu CERCEL
Poezia-i plagiată
Şi-ncă foarte bine,
C-a mai fost scrisă o dată,
Tot
DEZOLARE AMARĂ
Iubire, te-am cântat ca un poet
Trăindu-te cu sufletul curat.
Dar cum nimic nu e perfect,
Ca şi alţii, şi eu m-am înşelat.
Deci, n-am fost primul păcălit
De săruturi false, dulci cuvinte,
Ce cu intensitate le-am trăit
Crezându-le aşa de sfin
În ciorba în care plutim fiecare
Se află de toate din plin.
O ciorbă cam deasă şi fără de sare
În care s-a pus şi pelin!
Şi zeama amară şi nefiartă bine,
A prins un miros cam ciudat!
Dar, merge-n cazanul nebunei cantine
Că nu-i timpul pentru gustat!....
Un "China-White" te salta mai sus de paradis
Te spala de cosmaruri o doza de hasis,
Sevrajul te arunca intr-un cumplit Spital,
Unde rezisti o vreme c-o doza de fortral...
Privesc printre zabrele, tremur usor, si tac.
Iar la plecare cumpar o portie de "cr
Să nu juraţi iubire
Niciodată.
Iubirea e un lucru sfânt,
Nu poate fi legată
De cuvinte
Precum un jurământ.
Păstraţi-o simplă,
Curată, ca o floare....
Faceţi-o doar
Un simplu legământ.
Cu voi, cu ea,
Cu inima ce doare,
Cu tot ce are
Viaţa pe pământ.
Curată va trăi
Tainicul public
Doamne, cît de sus te-ai dus!
Nici cu gându’-n stare...nu-s
Să mă-nalţ atât de sus,
La pieptul tău să fiu pus.
Mi-ai alungat norii de pe frunte
Şi ochii mi-ai deschis, la minte:
– Cată-ţi de drum (ia aminte!),
Ia-ţi gândul de la cele
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!