Blog

Mă pândeşte toamna, azi, după perdele,
Răscolind, spită, printre amintiri;
Înspre cer se-nalţă stafii din podele,
Vinul îmi trezeşte dulcile smintiri.

Ochii tăi de toamnă zgândără prin mine,
Mă îmbată gustul sânilor sub ie;
Ca pe-un prunc în leagăn vor s

Dansează cu mine, iubito!
Între cer şi pământ,
Suspendaţi pe o stea,
Să dansăm până când
Vor cădea pe rând,
Una câte una…,
Steaua mea,
Steaua ta.

Dansează cu mine, iubito!
Între cer şi pământ
Noi suntem într-un gând;
În noaptea stelară, pl

Ce dacă vine toamna, dar câte nu au fost?!

Să mă gândesc acum, nu are niciun rost;

Îngalbenită frunza, în poale de-o să-ţi cadă,

E ca în suflet, azi, iubirea mea să-ţi şadă.

În ochii tăi iertarea adesea mi-o găsesc;

Mă-ntorc a câta oară să-i văd cum stră

Timpul

se scurge ireversibil

ca un fum

ce se ridică-n văzduh.

Viaţa,

conglomerat de trăiri intense

ce-şi pun pecete

asupra destinului

e clepsidra necruţătoare

a trecerii prin existenţa efemeră.

Timpul

este duşmanul iubirilor furate             

în zilele de wee

Magica toamnă ne încântă

cu farmecul frunzelor ruginii

covor pe care impasibili

îl strivim nepăsători la trecerea

prin parcul iubirilor ancestrale

Toamna, o simfonie de culori

un ocean de vise

de melancolie

în nopţiile cu stele

tot mai reci şi lungi

Toamna,

De unde vii,

Tu, al iubirii sol ?

Crescut parcă-n

A cerului gradină.

Eu te-am primit

În sufletul meu gol,

Cu chipul tău

Și vocea ta divină.

Prin ea, tu curgi,

Din zâmbetul astral,

Iubirea efemeră,

Prin alba strălucire

De crin imperial.

Tu, hrană,

Pentru sufletu-m

A venit toamna, iubito! Or mai veni şi altele? Nu ştiu…
Locul tău e încă liber. A jale suflă vântul, şi-a pustiu;
În mine este cald. Se-apleacă-n genunchi copacii şi se roagă,
Plângând cu ploaia laolaltă, să nu-i prefacă iarna-n doagă.

Îngălbenite,

Din hora frunzelor, pe-alei

Ridică vântul pulberi fine.

Din suflet izvorăsc suspine;

Din soare nu mai sar scântei.

În gogoşari sunt vâlvătăi,

Cresc munţi de varză şi cartofi;

Sandalele devin pantofi,

Pătrunde frigul în odăi.

Îşi caută să-şi afle loc

În care

Nu-mi ajunge viaţa asta pentru câte-aş vrea să fac;
Când abia deschis-am ochii m-am trezit că sunt beteag.
Mi-am întins spre ceruri mâna, ca fasolea pe arac,
Şi din frageda-mi pruncie nu am mers fără toiag.

Ziua, cât este de lungă, nu mă satur să mă sca

VALIZA CU BANI-

Fragment din romanul PRIVEGHIUL

De la Bucureşti, nevasta lui Ionel al lui Duran primea veşti din ce în ce mai triste : Am făcut rău, femeie, că am venit aici, nici nu ştii tu ce iad este în acest oraş, am sărit din lac în puţ, veni

E toamna dantelă de frunze țesute

Covor diafan ,călcat cu sfială,

Mi-aduce aminte da toamne trecute,

De unde și vara ieșea cu fereală.

Tristeți,nostalgii,înserare și-alean

A toamnei amăruie mireasmă

Și sentimentul uneori că în van

E tot ce se-ntâmplă,că

Astăzi, ne scrie timpul inc-o toamnă,

Cu-același farmec și cu iz de doamnă.

Și-aceeași frunză grea și ruginită

Se-așează peste tâmpla-încăruntită.

Câmpia schimbă verdele cu glodul.

Hambarul, goliciunea lui cu rodul.

Se varsă peste noi miros de brumă

Când

cuvintele nu mai au ecou

intre pamant si cer...intre cer si pamant

cuvintele cu puteri tarzii primesc in mine un sfant

 contur alb-aurit de erou...devine efervescent

misterul aurei... ma si picteaza acum

in aplauze tarzii... ma urmaresti si tu...

si tu,suf

Am colindat prin lume cu pasul pe pământ,
Dar te-am purtat cu mine, te-am alintat în gând.
În corzile de suflet pe liră ţi-am cântat,
Prinţesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat!

Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat.
Corăbier pe mare, pe vele t

toate s-au agăţat de mine
şi-mi foarfecă dungile verticale
care m-au atârnat de petele tale ruginii
eşti prea grăbit să te priveşti
şi nu asculţi nici măcar frânturile
pe care ţi le strig
când ne lovim unul de altul

te măsor zilnic
de parcă aştept să aud

Dumnezeu ne-a dăruit cea mai puternică armă din univers! Iubirea! Ea e sabia de foc şi de lumină a creaţiei sale! A avut încredere să ne-o incredinţeze nouă, oamenilor! Mulţi nu ştiu să o preţuiască sau o dispreţuiesc! Noi de ce parte ne aflăm ?

Simţi

 De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,

Si actualii dar si fostii,

Cei mai destepti de pe Pamant

Au fost intotdeauna...Prostii

Nu te ruga la ursitoare

Sa-ti faca-n viata ta un rost,

Mai bine urla-n gura mare:

,,Iubite Doamne, fa-ma ...Prost.

De ce sa tragi ca

departe de poemele mele

departe de poemele mele

în această toamnă

totul e galben și trist-

o frunză veștedă bătută de vânturi…

departe de poemele mele-

și strâns lipite de ele totuși-

iubitele trec prin fața ochilor ca niște naiade,

se înclină peste cuibur

Noaptea s-a cuibărit la mine in fereastră. Aerul este puţin rece si dulceag. În întuneric, se disting coroanele copacilor.

Am fost ravăşită o perioadă lungă de timp iar acum, după o bătălie grea cu mine, încerc sa mă regăsesc. Mă simt ca un copil ca

Anotimpuri de indiferenţă

Îţi sorb tăcerea

şi gustul cutremurător al desfacerii ideilor de ieri

care nu pot năvăli peste ziua de azi

când noaptea strănută turbată

şi-ţi pretinde zburdălnicii

udând vestejitele anotimpuri

de indiferenţă

îneci suferinţa de odi