Toamnă, tu eşti un anotimp sublim!
Pe care îl deschid timid ca pe o carte
Cu multe vise , unele-s deşarte.
Eşti ruginie doamnă, însă te iubim.
Copacii –s dezgoliţi acum de frunze,
Prin parcuri în picioare le strivesc,
Din gene-mi plâng atâtea amintiri con
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!