Blog

Focul nu arde decât

resturi, uscate.

nu fugi de el

dacă ești verde.

Apa iubește lacrimi

ude, sărate.

nu plânge

dacă nu ești val.

Cerul nu e senin

fără soare.

aprinde viu

nopțile albe.

Iubește durerea mult

și căderea în rugă

îți va fi

lumină de foc

apă în clocot

ce

Cheamă-Ţi Doamne, îngerii acasă...

Lumea noastră, nu e pentru ei.

Dă-le Doamne, aşternut şi masă,

Dă-le pacea florilor de tei.

Doamne!Sunt prea mulţi aceia care,

Nu-şi găsesc un rost pe-acest pământ.

Părăsiţii fără apărare

Liniştea, şi-o caută-n mormânt...

O

aua!  am compus pentru tine un cântec simplu

pentru tine omule singur

singur frisonând ca şi mine

în întunericul vâscos  al unor presupuse adevăruri

cântecul meu nu te duce pe tărâmuri necunoscute

nu îţi foloseşte la nimic material

e sunetul primordial al

moartea unui poet

Moto:

„când moare un poet, poezia are friguri”

a murit, s-a dus poetul acolo unde i-a fost drag,

dar lumina la fereastra lui nu s-a stins,

poezia lui a rămas orfană, într-un leagăn de vis,

cuprinsă de frigurile singurătății.

pe lângă

sare uimită, de lacrimi, amară

nici nopți senine din fostul meu vis

doar ziua roade flămândă fugară

graniță verde din ochi sumbru de abis

biserică tristă unde de fapt să te caut

rugă insipidă înfiptă adânc în podea

false note de aur fierbinte din flaut

ce

Lacrimi de ingeri...

Plouă,
sau pe geam cobor,
se preling ușor
 în neștiut zbor
 lacrimi de înger ?
  
 Chemări
 poatră-n stropi, 
 și  vântul miop
 le pierde printre plopi
 iar îngerii plâng...
 
 Lacrimi
 se -mprăstie ușor
 printre clip

Un strigăt în noapte

răsună-n eter

e vocea iubirii

din sufletul meu ;

mi-e tare dor

Un strigăt duios

ca o chemare;

vreau să mă cuibăresc

în colţul mirific de rai

din inima ta

Un strigăt de iubire,

un cîntec trist se aude

pe strună de vioară

ca un ecou ;

te voi i

Drumul mi-e sigur

Spre rădăcină de cruce

Înapoi de privesc

Țepii își iau bun rămas

Iubito ador zeama-ți

Dulce de pepeni

De a iubi nici să mor

Nici de traiesc nu mă las

Semnul mirării pe piatră

A cel ce eram înainte

Separă plumbul de zbor

Cuvinte de necuvinte

Ve

feeria primăverii

cerul curbat pe vița de vise

se deschide către glasul privighetorilor

pe fondul muzicii lui Vivaldi.

eu nu sunt răspunzător

de visele voastre, de orbecăirea zilelor

în această primăvară bezmetică.

aburii se adună în nori,

ploaia murmură pe

Actrita Olga Tudorache va reveni pe scena, pe 30 aprilie, in piesa "Portretul Doamnei T", la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" din Bucuresti, dupa ce a fost internata, recent, cu suspiciune de accident vascular cerebral.

Auditie placuta !

http:/

Cred că sunt departe,
unde dorm caii în picioare
de pază nopţii
hrănindu-se cu dimineţi.

Chiar mergând pe drumul de sare
de mi se macină sângele
şi-mi rămân amprentele înlăuntru,
nu mai pot da nume tăcerii
în care neobişnuitul devine obişnuit.

De m-aş pă

Atâtea minţi prealuminate

L-au definit în mii de feluri,

De mult, chiar din antichitate

I-au scris poeme şi rondeluri.

Un ou cuprinde lumea-ntreagă,

Tot Universul e-ntr-o coajă,

Misterul vieţii-n ou se-ascunde,

E-o epopee, e o vrajă!

Divină e menirea lui!

E

Eminescu. Şi Arghezi. Universuri. Paralele.

…Eminescu despre (neobosiţii căutători de nou asemenea lui) Arghezi: “Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.”

…Arghezi desp

In gândul meu din fiecare noapte

apare un vis frumos de primăvară;

un zbor în doi spre Edenul pierdut

ţinutul absolut al dragostei eterne

Aripă în aripă, o nouă aventură

străbatem  norii  ca două păsări

cu sufletele amorţite de iubire

ţinta e  paradisul în

“Sarbatori Pascale, fericite, tihnite, tuturor!"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

Veniţi
"Dreptmăritorilor
Creştini"
Veniţi pe coastă... sus ?

Veniti pe Golgota
ca să vedeţi
"Izvorul" acela frumos
ce curge
di

  Azi noapte,

  Te-am vizitat Doamne,

  fără să te anunţ!

  M-au furat visul şi clipa

  de rugăciune

  lăsându-mă o clipă

  să poposesc

  între zidirile Tale!

  Port încă în mine

  Icoana Cerului,  

  aidoma unui izvor viu,

  albastru şi adânc,

  din care am