Blog

cade amurgul

cade amurgul,

 se-ntoarce primăvara,

nisipul vieții se prelinge lin,

de geana umbrei

 se prinde ochiul luminii

care ne dă o oază de fericire

prin mirosul teilor în floare,

piatra așteaptă umbra, clipa albă,

în tăcere, cerul văratic

se zbate sub z

               

              (ironie amară)

Imprumută-mi, te rog, ceva timp!
Secunda-i atât de subţire,
N-am vreme nici să te văd,
Nici să plec,
Decum să ne dăm întâlnire...

Imprumută-mi minutul în care,
Aş putea să te uit - dar nu pot;
Nu-i t

E iarăşi mai

iubirile renasc

ca florile dalbe de măr

cu parfum îmbătător

E iarăşi mai,

avanpremiera

dragostei profunde

ce ne ademeneşte

prin magică aromă,

lună plină,

nopţi albe de amor

E iarăşi mai,

învinsă tristeţea

ca un fum

se pierde în neant

E iarăşi mai

cu

deziluzii

vine un timp când îți mor toți prietenii,

când rămâi tu cu tine însuți în fața lui dumnezeu

și cauți prin cartea amăgirilor

clipele cele mai dragi care ți-au îndulcit viața.

vine un timp când mori de singurătate,

când privești pe cer și-ți

o, dulce primăvară

O, dulce primăvară, e vremea când în tine,

Pe înserări senine, un dor de ducă-mi vine,

Când nopțile sunt clare și toaca bate rar,

Tăind cărare dorul, zburând peste hotar.

Seara plină de umbre, ca un altar colina,

Iar peste coama ei a

LUNA LUI CUPTOR

O vară ce pârjoleşte totul în jur,
E iulie, luna supranumită Cuptor,
Ciurda satului destramă colbul pe drum,
Soarele pleacă din sat spre dormitor.

Vrăbiile se vor culca în răchiţi,
Căutându-şi fără grabă cuiburile lor,
Graurii nu mai cântă

Acoperă-mă,

cu părul femeie,

să-mi ţii de cald

ca ierbii încolţite

primăvaratic,

umărul zăpezii

întârziat pe trup.

Mi-e bine aşa,

ca în ochiul amiezii-

ameţitor de verde;

Rămâi cu mine,

până în ceasul

de  margine

a nopţii,

Iubeşte-mă

şi nu mai pleca...

Trece ca un nor

fugărit de vânt ,

în arşiţa zilei,spre râu, herghelia

Armăsari înspumaţi,

alături de iepele lor,

îneacă în colburi câmpia,

împroşcând din copite, pământ.

Din spate, cu chiote

ce sparg nesfârşirea,

un călăreţ îi struneşte

ridicândus

Fiecare pas ce-l fac,  

Mi-e călăuzit de Tine.  

Cu viaţa mă împac  

Şi simt, Doamne, ce e bine!  

Orice gând pe care-l am,  

Îl trimit întâi la Tine.  

Ca o pasăre pe ram,  

Ciripind voios, revine.  

Fiecare vorbă-a mea  

Tot cuprinde şi răsfaţă,  

Fiindcă

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert,
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,

la poarta

la poarta universului

stă timpul barbar

închin  versului,

o stemă cu har,

oglindă să-mi fie

ca apele văzduhului,

clipind de-nfiorare

zburând în zare,

în necuprinsul duhului.

veacul orb sub negură,

își suie clipitele,

pe-o tristă măgură,

menindu-l ur

N-ai să-mi trezești

pasu-nainte

și nici înapoi

niciodată iubirea

n-a plâns pentru noi

triste cristale

pierdute în ceață

nu ai să-mi fi

vreodată un mugur

pierdut de dulceață

nici crucea-mi

sfântă de dimineață

nu ai să-mi duci

pierdută fantomă

pe străzi umede reci

fă

O zi de vară obişnuită, cum sunt verile la noi în ultimii ani. Adică… insuportabile! Mă cuprinse, dintr-o dată, o sete istovitoare. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, am văzut o cofetărie micuţă aşezată, oarecum, la umbră. Am intrat, am lua

Opriţi timpul, dar cu clipa ce facem? 

Fiecare om cu povestea sa, 
dintr-o poveste cresc noi poveşti, 
- Un timp oprit doar! 

Opriţi timpul, dar cu clipa ce facem? 
O simţim, o trăim, ne întoarcem, apoi, 
în cercul unde ne regăsim. 
Orice sfârşit este un no

Îţi vei atinge steaua! 

Ce soartă îl aşteaptă pe om? 
Ne ducem pe alei neştiute printr-un timp care 
când curge, când stagnează oprindu-se clipei fatal, 
când aprig îl simţi în zbatere-curgere! 

Nu toţi au acelaşi punct de aprindere, de sclipire, 

În lumea norilor era

Un nouraș ce-abia venise.

Mirat la toate el privea...

Ce vise!

Uniți pe cer au tot crescut

În forme noi, nicicând descrise!

Plutind mai sus, lumi au văzut

Ca-n vise!

Îmbătrâniți, mari și greoi,

Plutesc aproape de pământ

Sfârșesc în ropot