categorii forum
Toate discuțiile (3468)
Dureri itinerante
Ne naştem postum
aparenţe cotidiene
întorcând din drum
acelaşi vierme
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
De timpul nu s-ar sparge
de timpul nu s-ar sparge în ore
şi ochiul vieţii n-ar vedea-n culori,
de viaţa nu ar fi nesomn şi suferinţă
netimpul meu şi nemurirea
nu s-ar fi scuturat pe-o creangă-a primăverii
în noaptea Înfloririi,
când sparte-au fost în vise roşii,
arcadă tim
CU PARAPANTA PRIN INFINIT
CU PARAPANTA PRIN INFINIT
am stat față în față cu mine
fac pluta pe genune să te găsesc
despică edenul
limbă de şarpe reformat
rotund de iubire excizată din cruce
respir verde fluorescență târzie
încruzește artera
dialectul sângelui prăvale comb
Citeste mai mult…În ancora tăcerii
Azi timpul nu mai vrea să-mi dea crezare
Când tot repet că-i prea grăbit şi prea incert.
Aleargă spre apus cu-atâta ‘nverşunare,
În ancora tăcerii rămân mereu inert.
De-atâta grabă simt că-mi taie răsuflarea
Şi că oglinda sorţii mi-arată greu c
Citeste mai mult…Jurnalul vieţii
Privirea îmi fixează cerul
ca două raze de lumină,
fiecare clipire a pleoapei
pare o altă filă din jurnalul vieţii,
a timpului ce galopează
spre apus.
Născut din setea de cunoaştere,
din caldarâmul sorţii,
din tesătura divinului,
ce-ţi pregăteşte
Cartea vieţii
Dau prima filă-n cartea vieții,
Citind, ce credeți c-am aflat?
Că soarele apare-n zorii dimineții
Şi se întunecă, când ceru-i camuflat.
Mai dau o fila și-ncă una
Şi veștile îmi curg într-una,
Sub clar de lună argintie
Penița inimii îmi scrie,
P
Citeste mai mult…Furtuna vine, trece
Când cerul se revarsă cu frământări de nori
Şi-ntunecă pământu-n plâns tăcut de strune,
Valul înspumat se-nalţă, atinge-n zbor cocori,
Ce-şi mistuie-n furtună, dorul lor, de lume.
Pe câmpul cu-atât verde şi grâul secerat,
Prin macii cei răpuşi de fu
Două antologii în proiect la Editura Națiunea
În această perioadă am în lucru două proiecte de cărți cu participare colectivă la editura Națiunea pe care o reprezint:
1. A TREIA CALE - 11 autori, 35 pagini de carte/autor
2. DE DRAG, DE JALE ȘI DE DOR - antologie 35 autori, 10 pagini/autor
Prima
Citeste mai mult…SINGURĂTATE
singurătatea
e ca un pas făcut prin fereastra deschisă.
Te poţi arunca în braţele ploii de-afară,
de sus, de la geam,
cu tot cu cântece, poezii, vremuri pierdute,
vorbe neînţelese, neiubite, nespuse
şi toate durerile,
legate de gât.
N
Citeste mai mult…Pe un fir de amintire
Las luna să-și dezvăluie misterul
Pe notele de toamnă-n solfegiu-i ce-i răpciune,
În dansul cel discret al frunzelor tăcute
Ce-și părăsesc lăcașul,
Dând verii ce-a trecut
Un ruginiu sărut.
În raze reci păstrează
Efect de umbră ștearsă,
Sclipiri
Citeste mai mult…Maladia de-a fi
E u f o n i a
Eufonia este ceea ce sună frumos, fie că e vorba de cuvinte, muzică sau orice altceva percepem cu simţul auzului. Opusul ei se numeşte cacofonie. Fără alte farafastîcuri docte specifice scorţoşeniei aşa zişilor specialişti în lingvis
Citeste mai mult…CINE ESTE DOMNUL ACESTA ?
C I N E E S T E D O M N U L A C E S T A ?
Se zice că bărbatul este bucuria casei, iar femeia este frumuseţea ei.
Aşa zice un proverb de nu ştiu unde; dacă o fi fost un proverb şi nu
Citeste mai mult…Domolirea furtunii
Uraganele înalţă-n noapte
Valuri uriaşe, să le-ndrepte
Spre insule cu doruri zdrobite
În inimi rănite de Afrodite.
Se năpustesc hienele nopţii
Să spargă talazurile sorţii
De ţărmul nebuniei noastre,
Cu ceru’-n zările sinistre.
Împrăştiate în mi
Citeste mai mult…Dă-mi
Dă-mi azi sensul vieţii mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce mi-ai luat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi luciri de mărgărit.
Dă-mi a vieţii mele rost,
Dă-mi sărut
„Dor de Dor” și „Dor Mărunt” pe meridianele literaturii și picturii - premiu de excelență, Romeo Tarhon
http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/07/23/dor-de-dor-si-dor-marunt-pe...
În ziua de 16.08.2013, la Hanul Turistic Lehliu Gară, începând cu ora 13.00,va avea loc festivitatea și protocolul de decernare a premiilor „Dor de Dor – 2013”, acordate de către
Citeste mai mult…Silabe albastre
Ce rece ești în astă seară,
Un frig nebun pătrunde-n mine.
Stă lacrima încet să moară
În sufletul dintre ruine.
Câtă gheață strânsă între noi
Și nici un zvon de primăvară,
Să ne mai contopească in ploi,
Să-mi fii arcuș, iar eu vioară
Și câtă sete de
Nici azi...
Nu înţelegi de ce sunt fericită
După ce am cam murit puţin
La marginea timpul meu
Într-o gară fără niciun nume
Abandonată
Cum de pot fi fericită
Azi
Când fericirea a rămas tocmai
Acolo
Pe o bancă lângă ceasul vechi
Atât de vechi că şi el ştie
De ce aducerile
Visul Divinului
Cu o noapte înainte de a pleca în tabăra spirituală de la mare din anul curent, am avut două vise, cel dintîi premonitoriu, se pare, iar cel de-al doilea excepțional ! Spre a înțelege primul vis e necesa
Citeste mai mult…