Blog

1  Soarta ne goneşte aprig 

În câmpii de griji, 

Ne trezim cu ochii-n lacrimi, 

Singurei şi trişi. 

R: Viaţa-i grea, viaţa-i grea, fără Dumnezeu, 

Ne-amintim, ne-amintim, doar când ne e greu. 

2  Ne-nălţăm către lumină

Şi facem averi 

Dar uităm promisiunea 

V

Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina
în câmpii chemaţi de anotimpurile calde,
să rodească bobul pământului.

Ierburi înverzite o să-i hrănească
şi liberi vor purta semnele-n frunte,
nimeni nu va veni să-i prindă
ori să-i deoache mirându-se.

Nopţi de

INGRID- LIA ȘI CIUFU

Zilele se scurgeau, încet pentru mine ,trecusera trei săptămîni de când începusem lucrările de renovare la casă și eram destul de entuziasmată văzînd că pînă la urmă lucrurile prind contur însă eram destul de ocupată. Erau destule

Îmbracă-mă în flori de liliac

Și dă-mi un trup măcar cu împrumut
Să poți simți, gustând insomniac
Iubirea-mprăştiată-n așternut.

Îmi tremură azi, ca hoţii,
Demnitatea şi chiloţii.
Abuzând de-a mea putere,
Din şpagă făcui avere.
.
"Microsoft" şi "Gala Bute",
Situaţia se-mpute!
Vânată, strânsă cu uşa,
Voi da-n gât şi pe mătuşa!
.
Eu prin mall-uri la Paris,
Săracu' mânca în vis...
Eu pusă la

S-au răstignit

S-au răstignit tăcerile-n pripas,
ca un vlăstar de munte-n sol puțin,
un vis să-l lași în visul ce-a rămas,
o rădăcină prinsă în destin !

Să-l lași în lumea sfântă și curată,
în solul din destinul de orfan,
Dumnezeirea mea din

Privesc nebunia de dincolo de fereastră, 

Caut speranță în fumul de la țigară

Unde au disparut oare visele, dorințele de altă dată?

Oameni grăbiți, reci aleargă haotic prin viață

Uităm încotro ne îndreaptăm, ramanem goi

Nimicul ne înconjoară, sub o formă 

Cu voce duiasă 

Te-aşteaptă acasă

Şi sufletu-i cânt, mângâiere...

Lumină şi pace, 

Sete. Sete nebună din noaptea prinsă în liniştea iubirii de stele,

mă prinde.

Mă adap din (ne)murire şi trec

şi munţi şi văi şi ape dintre noi.  

Mă-ntorc în poartă.

Poarta noastră cu amintiri şi gânduri şi şoapte.

Plătesc restanţele trăirii neîmplini

Când sună din bucium târziul

Şi dealul e - ascuns în ninsoare,

Pe buze de nori se preumblă

Cerneala ca-n rând pe scrisoare.

Şi-n neguri de fum se îmbracă

Castelul cu trepte de ceară,

Domniţa se roagă să treacă

Un înger s-o scape de fiară.

În lanţuri se zbat

Măsor clipele distanţă, la masa învelită de tăcerea

şoaptelor, cu degetele minţii înfăşurate în palma căuş,

a rugă.

Sufletul se-ntoarce din drum, ca un „fiu risipitor ”, acasă

şi, parcă, nici asprimea porţii din timp, nu o mai simt

în aşchii de cuvin

Adun cuvintele în palme frânte,

într-o desagă le îndes, să cânte;
cu lacăte le ferec, să nu știe
că dincolo de vers e nebunie.

Aș trage zăvorul


Aș trage zăvorul...aș închide o poartă,
spre nelumea din lumea rămasă tăcută,
să poată și visul să înghețe o soartă,
depărtarea cea mare și rece și slută.

Aș trage zăvorul spre groapa tristețe,
uitând doar de rele definitiv,

Noaptea, pe străzi de gânduri, desculţă.

O împart în două. Una de o parte a lunii

şi cealaltă, o întind pe pat, să doarmă,

să i se pară lungă povestea care bate la uşă.

Deschid şi somnul aleargă pe pleoape.

Îsi face înviorarea după o zi de nesomn,

să-l

Gândurile întrupează spiritu’-n poezie,
pune-n măduva cuvintelor
dimineaţa din cântul păsărilor,

lasă deschis drumul zborului înalt.

Mă voi desprinde din şuvoiul curentului,
mă voi alcătui din culorile pline,
ceru-mi va curge pe umeri
cum apele repezi

Ai toată viaţa un şcolar pe care nu trebuie să-l pierzi din ochi: tu însuţi.

Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.

Lumea se întemeiază pe dreptate, capătă căldura iubirii şi se luminează prin credinţă.

Să

mi-e dor de aburul nărilor umede 
calul acela înțelept mă iubea 
între noi erau mutări (i)logice ca la șah
nevederea simțurile ți le pipăia
turele tale sincere pe lângă plopii fără soț 
agitau romantismul desuet 
cu rufe albe la balcon 
pantofi negri cu șir