Chipuri triste... oncologie...

Moartea desenează pe feţe

Imagini nepermise şi dure -

Amare cutume. 

Mătur clipele să aflu de unde-mi vin

şoaptele de dor când le gândesc, pe hârtie

sau,

poate, ele îmi strecoară cuvintele din timpul

în care alerg viaţa de la un capăt la altul, fără ţintă

sau

eu sunt ţinta lor, fără să ştiu că bat,

pe loc, paşii pe un p

Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari

Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.

Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,

Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.

Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,

Se înch

Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie şi durere
în coşul pieptului puse.

Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subţire umbra ta visătoare.

Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalţă cu seninătate,
pune umerii pe co

Nu-s prizonier...


Nu-s prizonier, doar rătăcit prin gânduri,
chiar dacă-s trist, o pricină mi-e zborul,
ridic pereți de brumă printre rânduri,
sau poate vina...vina mea e dorul.

Nu-s prizonier, când ziua mi-e senină,
sunt doar o consecință...

E cald. Mirosul de măr şi scorţişoară, lumina dulce-galbuie mă face să întârzii în pat dimineaţa asta. Un zgomot înfundat imi provoacă fiori reci, mă cutremur. Vântul cutreieră lumea nestingherit, urlă, se contorsionează pe la colţurile caselor, se-n

ce ar fi fost dacă

aş fi simţit,

zăpezi parfumate în mov

căzând pe liniştea zidită între noi.

ar fi fost o uimire

desprinsă din oftatul ploii,

ce mi-ar alerga

fericirea prin trup 

aproape că aş fi simţit

viaţa curgând prin vene

ca un bolid scăpat de sub contr

Mă angajasem de câteva zile... Să fi fost două săptămâni. Femeie de servici pe la scări... Viaţă grea pentru un ban cinstit! Între timp, la una din scări a murit cineva, un bărbat. Nu îl cunoscusem vreodată. Ziua părea una obişnuită,doar ciudata mea

fiinţele care trăiesc în somnul meu
s-au schimbat, nu ştiu cum
dar le-au crescut gheare şi colţi şi păr
din când în când le mai ieşea un os
prin genunchii de sânge
şi se auzeau de nicăieri
respiraţia timpului greoaie
şi ghilotine desprinzând universul
dintr

NOUTĂȚI

                  CÂTEVA  PERSONALITĂȚI  ALE  LITERATURII  ROMÂNE 

                                        DIN  NEAMUL  PÂRÂIENILOR

   Vineri, 20 martie 2015, ora 11.30; la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul„ din Râm-

nicu Vâlcea a avut lo

durerile întoarse din exil 
mă macină încet pe dinăuntru 
liniştea îmi respiră 
prin masca de oxigen 
pe patul de piatră din camera de gardă
trupuri împleticite în propriile vorbe 
rămân agăţate 
de sârma ghimpată a gândurilor indecise 
proiectate pe ecrane

Ca tot omul însurat,

Mi s-a dus bărbatu-n sat

Și s-a cinstitt binișor

C-o burtă de vinișor.

Refren:

Ardă-l focul de-obicei,

Dacă și mintea ți-o bei

Și la lucru nu te duci,

Ajungi primu-ntre calici!

Bate, Doamne, zorile

Că scurtează zilele

Și rușine mi-am afl

Noaptea prunului cules este tristă
ca o zeiţă fără portofoliu
de unde pălinca a furat mărgele.

Dincolo de măruntaiele prunelor rumene
stă tăria de caracter a sâmburelui
care îndulceşte pulpa cărnoasă
din care se distilează lacrima coaptă.

Curge ca ulei

Să nu mă uiţi

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Sunt doar o umbră-n calea ta,
Sunt o fantomă, stau și ascult,
Zadarnic tot... mă poţi uita,
Sunt viu, dar am pierit de mult.

Aştept să vină iarăşi noaptea,
Palid, mă ştergi... am amuţit,
Învins, lovit acu

distihuri

priviți la frunza-aprinsă din stejari,

să fiți ca ei porniți pe fapte mari.

să fiți ca flacăra cea vie din tăciune

cu mintea-ntreagă, plini de-nțelepciune.

priviți cum bate luna în fereastră

să fie luminată casa voastră

și iată cum și-a-nfipt

Am gura înecată-n sete,
Mi-s buzele chemări uscate,
Izvor de ape îngheţate ,...
Îmi picură, din ochi, secrete.