În noaptea asta stelele s-au scurs...
Au ars în mine... Ca un Prometeu,
Din amintirea gândului nespus
Eu am adus armura unui zeu.
I-am pus în vis şi zale de cuvinte
Şi zâmbete... Şi-n lac de lună plină
Mi-am oglindit aducerile-aminte...
Vezi, în vulcan de f
În patul nopții corpu-mi las,
Sub pleoape somnul îi astern,
Sunt gând, sunt liberul etern,...
Sunt și Albastru și Atlas.
Și hoinărind mă las flămând,
În cercul falsului destin,
Am să-mi găsesc tăcutul chin,
Ce urlă-n dorul meu vibrând.
Pot universul să
Îngâna noaptea şi o trăgea pe roată,
agoniza întunericul jupuit de viu
şi-l slobozea pe văile căzute-n gol.
Rămâne problema copacilor căzuţi de vânt
pe care nu-i lua nimeni în seamă,
lumea era pur şi simplu ascunsă-n văgăuna proprie
în care-şi lingea
De-ar fi omul ca ogorul
Ar fi viaţa ca fuiorul!
Tare-ar fi frumos în lume
Dacă n-ar fi urâciune!
Dar omu-i înverşunat…
Nu-i mulţumit niciodat’!
La câte rele adună,
Nu-l speli într-o săptămână!
De-ar fi omul ca natura
N-ar fi supărat întruna!
L-ar spăla ploai
Un înger azi s-a sinucis și se descompune încet,
Acoperit cu ceară, moarte îl mumifica lent.
A murit cu aripile frânte-n lupta,
Era bolnav de iubire cruntă.
Și-a închis ochii albaștrii și goi,
I-am acoperit cu mătase buzele moi.
Am vărsat lacrimi de sâ
Mă-mbăt în absolutul pur,
albastru. Și, ceața din jur,
mă farmecă; când, fără rost,
dispare-n trup sleit, anost.
Înnebunind sub cerul surd,
învălui noaptea. Și, absurd,
mă zbat în dor, izind pustiu
pe-un cer de stele, fumuriu.
Mă-m
Ameţit de dor, îngrămădesc clipe de ieri într-un tablou.
Sunt pline de freamăt. Întind mâinile să le ajung pe cele de azi,
chem un taxi să mă poarte pe drumuri de mâine.
Dorm, visez şi e zi, încă. Mă doare pensula întinsă pe pânză.
Sunt vii amintirile
Spunând aceste, capul şi-a-nălţat,
Cu ochii-i reci privi în ochi băiatul,
Schiţă, apoi, un zâmbet cam forţat,
Cu Diavolul părea că-şi are leatul.
Băiatul sta, de Fulger străbătut:
''-Se-ntâmplă oare-ce, o, Doamne Sfinte?
De ce-mi simt suflet greu şi
semne de primăvară
în februarie iarna
parcă doarme pe câmp,
începe să se audă
foşnet de aripi uşoare,
semn că zăpezile pleacă
pe alte meleaguri,
germinează visând
seminţele sub pământ,
umbre alunecă pe cer
aşteptând culorile primăverii,
cocoşii strigă sil
Linişte. A adormit ploaia. E obosită. I-au curs ochii, toată noaptea.
Acum, cerul a trimis păsările să-i cânte ciripitul de leagăn.
Nu faceţi zgomot cu paşii voştri.
Priviţi ce frumos doarme, ca un copil.
Stă îmbrăţişată cu pământul să nu simtă fr
MI SE SCURG ÎN VIS ACORDURI DE BALADĂ
Se scurge-n șuvoi lin în visu-mi de iubire,
Acorduri de sunetele dulci de baladă, cristaline
Se întrepătrund în mine,țesîndu-se cu imagini din vis.
Mă săruți,te sărut, legănați de un val
Ce ne adună-n a sale und
Absenţa ta mă tulbură, mă înfioară
Iubita mea cu trupul zvelt,de căprioară
Vocea ta de înger mă duce în extaz
E suavă şi-mi aduce lacrimi pe obraz
Te aştept cu-nfrigura
Plăsmuiri
Ştefănescu Dumitru-Cristian
În plăsmuiri de zi sau de noapte
Bărbaţii creează în minte femeia
Din doruri cumplite şi tainice şoapte
Din rugi care frig, se aprinde scânteia.
Nu ne oprim, încropim mai departe
Doi ochi prea negri şi trupul firav
Chipu
Chiar trecerea fie ca zahărul
în care mă cuprind
în tine ca fructul,
flămânzit de atâta răbdare-n inima ispitei
câtă lumină absorb şi se coace.
Plutitor pe valuri cu arome de fluturi,
visez chitare cu sunete albastre
asemenea nopţilor boreale
în care m
Arunc cu gândurile la coşul vieţii, fără preluare,
din două mişcări, pe alergare, să-mi prind sufletul
descătuşat de timpul prins în chingile dorului
şi zborul să-l înalţ în plutirea aripilor deschise de vreme.
………………………………………………
Un vis desprins din
INGRID
-CUTREMURUL –POVESTEA ILINCĂI-2
A doua zi,pe 5 martie 1977 jurnalele prezentau stiri de coșmar.Seismul din 4 martie 1977 a provocat daune enorme României în victime umane și nenumărate daune materiale,în multe localități din țară, dintre cele
E cald afară sau e frig în mine ?
Palmele le strâng umede, de pe obraji, mamă.
Am parfumul de tata, strâns în piele de zile sau de ani.
Nici eu nu mai ştiu că sunt aici,
că nu m-am mutat, că n-am plecat.
Lumina aprinsă (pe)trece liniştea pe pământ.
În
Trupul nopţii se frânge cadaveric,
urme de stele în pământ cu moaşte,
sub oase timpul curge-n întuneric,
tăcerea-n sâmburi din speranţă naşte.
Doar zâmbetul luminii roş de sânge
se urcă-n rădăcini prinse de boltă,
priveşte mama cum pruncul şi-l plânge
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!