Blog

 

Testamentul Sfantului Teodor Studitul lasat obstii Manastirii Studion

De vreme ce ticalosul meu trup este bolnav fara leac si nu va pot aduna pe toti la mine, fiilor, fratilor si parintilor, in ziua sfarsitului meu, fiindca manastirile sunt risipite

Fur aripile de la fluturi
şi le aşez la visele mele,
apoi le trimit
peste lume să zboare.
Închid ochii şi îmi imaginez
că sunt ... acolo unde vreau.
Pot să ajung pe o stea
sau mă preschimb
într-o gradină cu flori.
Timpul îl transform într-un fluviu,
nu-i dau

de Alexandru Vlahuta

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un duşman au văzut în Fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma

Reînnoieşte-mă Doamne-n iubire
Prin rugăciune îmi primeşte gândul,
Minunea ta să-mi mângâie-n privire
Putere de cuvânt în ani de-a rândul.

Cu rodu-nţelepciunii mă cuprinde
Credinţa-mi fie casă de ajutor,
Lumina învierii mi-o aprinde
Şi îngeri

De-atâtea zile, cerul, apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Şi ruga-mi e-ntr-o mănăstire arsă,
Cu flăcarile aprinse-n feştile.

O Doamne, vino iarăşi printre oameni!
Că au uitat cu toţii să se roage,
Blagoslovind sămânţa ce o sameni
Cu notele

cuvintele dor dincolo de trup
umbra lor se lasă-n somnul lung
alunecă printre degete la botez
dispare răul adus prin născare

plâng cu lacrima umilinţei
se scrijelesc pe scoarţa copacilor
în versuri părăsite de sunete
cu ne-ncepute şi nesfârşi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

Ador să rătăcesc în fiecare noapte

În spațiul ideal al fericirii din astral

Să-ți șoptesc cuvinte dulci în virtual

Uitănd o clipă cauza ce ne desparte.

Ador fluturii ce reapar  în primăvară

Și ploile de mai cu dalbe flori de măr

Lumina soarelui ce o primi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Elisabeta Branoiu

    Astăzi, 29.10.2003, o mare tristeţe mi-a cuprins inima ! Mă învăluie ca un nor negru ce-mi răpeşte toată libertatea sufletească... Şi de unde această durere ?... şi de ce ?... De ce eu, trebuie să port această responsabilitate într-o lume fără Du

DREPTUL LA NEMURIRE

Uneori

îmi vine să cred că ceaţa

e-o intrare în lumea de la-nceput

în care toate lucrurile sălăşluiau împreună

fără ca ele să fi ştiut

Ce minunat trebuie să fi fost

să-ţi schimbi în fiecare clipă identitatea!

ca într-o mare călătorie

A început o săptămână magică,divină
A patimilor lui Iisus Hristos
Ne  pregătim curaţi să luăm lumină
Visăm să-avem un gând mai luminos.
 
Se-apropie și clipa împăcării
Cu inima fierbinte să iubim
E- aproape Învierea, clipa purificării
Haideți să-ncercăm mai

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

11                         SCRISOAREA

  Scrisoarea ajunsă la diriginte era una de convenienţă, prin care eram informat că Minica s-a căsătorit şi nu trebuia să mai avem nici o legătură. Scurt şi concis

ODĂ NARCISELOR GALBENE (William Wordsworth)

Singur ca un nor am hoinărit,
Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
Când deodată o mulţime am zărit:
O oaste de-aurii narcise-n valuri.
Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
De nici credeai că nu sunt decât flo