Blog

Inimă, boţ de carne,
ce-ai cu mine, omule?
că rău de tot mă dor gândurile
şi-mi ascuţi toate simţurile.
Eşti pusă-n pieptul meu
cu dublu rol - sunt eu,
care-ar trebui să trăiesc
şi viaţa s-o iubesc.

Dar nu!, nu te urăsc viaţă,
doar că mâine dimineaţă
am

VENIŢI

Din nou m-am ridicat de jos

De unde-am căzut pe podele

Şi v-am vorbit politicos

Despre nimicurile mele.

Veniţi cât încă mai trăiesc

Să vă îmbin cu zeflemele

Şi printre lacrimi şi bezele

Câte ceva să povestesc.

Veniţi la bâlciul sclipicios

Al lumii noi

ÎNTRE TOAMNĂ ŞI IARNĂ

Între toamnă şi iarnă nu era nimic

Decât eu cu mâna întinsă

Aşteptam să-mi cadă cerul în palmă

Pe câmpia proaspăt ninsă…

Era ceva între  toamnă şi iarnă,

Doar inima mea,

Aştepta pe ea să se cearnă

Aurul dintr-o stea.

Iernile, toamne

ORNICUL  TIMPULUI

Tac obiectele şi ascultă,

Peştii înoată-ntr-o apă adâncă,

Nimeni nu le tulbură liniştea.

Cineva priveşte de pe scară

Viscolul alb de afară…

Vârteje şi inele de vânt,

Trec prin suflete, devastându-le,

Numai tu rătăceşti, gândule!

Cu aripi de

COCON DOMNESC

Aşteptarea mi-alunecă-n sânge,
Mă doare de-atâta trecut,
Nu mai plânge, nu mai plânge,
Omule de lut!

Mă zbuciumă-albastrele ape
Şoldul iederii nu vreau să-l mai port,
Hai la agape, hai la agape,
Dă-i vieţii un ort!

Mâinile mele au gustul de cear

Şi mereu se tot repetă

Clipele-n acelaşi an

Strâng în jur durerea netă

Timpul trece, dar în van.

Stă înfiptă-n noapte ora

Proiectată pe ecran

Şi privesc cum joacă hora

Umbrele-i de pe tavan

Un tictac slăbit se aude

Când sfârşit e primul rond

Răsucind iar ac

https://www.youtube.com/watch?v=_zN8jA-NwlY&list=FLwYsVSyVKRl_0k7zmuLHjcQ&index=1&feature=plpp_video

La mulţi ani - 2012 !!!!    

Cu ţara ne putem contopi,
Ne înveleşte-n cuvintele inimii,
Puse pe la porţi care se deschid
Spre interiorul ei cu munţi de durere.

Numai pentru cei cu ochii închişi,
Leagănul acesta este doar un moft
Apăsat pe braţele cu clopoţei,
Să se audă doar în s

cu mulțumiri pentru frumoasele mesaje primite:

Plugușor  2011/2012

Anul Nou ne calcă pragul –

Întâmpinaţi-l cu tot dragul!

Tuturor, – de pe reţele literare –

Ce scoateţi perlele la soare:

Anul Nou, ce o să vie,

Să v-aducă numai bucurie,

Iubire-n suflet să

An nou, cu cât de vechi sunt toate

Cu flori de nea absente din decor

Cu amintiri şi vise-nmiresmate

Şi cu un iz de ...sumbru viitor.

An nou, cum vine-aşa şi pleacă

Cu tot ce-a fost şi mai speram să fie

Cu.ncrâncenări ce-n vreme se apleacă

Şi cu un dor luat

unde să plec, spre ce lumi orbitoare?

sunt singur într-o Sahară pustie,

aș vrea să fug undeva de această tristă singurătate

cerul mă cheamă, pământul mă ține lipit de dureri,

nu pot pleca, sunt legat de ziua de ieri.

și unde să plec când lumea-i imensă

și

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Liliana-Corina Glogojeanu-Boia cu 4 ore în urmă

M-am gândit să vă ajut în problema cu părintele Efrem, care este mult mai profundă, cu multe conotaţii politice şi nu numai şi mai reală decât aţi exp

http://apologeticum.wordpress.com/2011/12/26/ce-se-urmareste-prin-arestarea-staretului-man-vatopedu-efrem-de-ce-apropiatul-manastirii-printul-charles-nu-intervine/?mid=564

Gânduri de an nou

Pletorice vremi se-aștern peste noi,

Prin salba de aur a vieții,

Am trecut prin furtună și ploi

Și-am visat cum visează poeții.

Dangătul tăcerii încă mai sună

Și vântul urlă puternic a cobe

Mi răpăie ploaia pe tobe

Și norii se-adună-n fur

Ce va ramane?

               poezie de Rabindranath Tagore

Ce va ramane din tot ce am scris?
O, stiu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va cauta sa intoarca
Creatia mea in neant.
Doar in Sinele meu sunt increzator; 
din aceasta cupa am baut zi si no

 tot ce respiri
e ceva între strigăt și fugă

va începe să ningă

deasupra noastră sunt focuri

la capătul cerului
șuvoaie toarse picură ceară

nu-mi amintesc să fi învățat apusul crestelor
pe care calc

Nu-i nici o mirare că te-am iubit
poţi întreba vântul,
câmpiile peste care a trecut nestingherit
nebănuindu-l de ploile repezi.

Nu mai întreba pe nimeni!
Întreabă-ţi inima, un copac desfrunzit,
de toamne pe marginea unui râu
unde locuiesc păsările ie