Blog

Trecutul și prezentul, împreună,

pe margine de timp nedespărțite,

pe zi ce trece-n cuget îmi adună

păreri de rău în haine de ispite.

Aud cum vin pe cântec de sibile

și mă cuprind îndată ca o teacă,

încerc să le alung dar sunt ostile,

cu amăgiri prezentul mi

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cântă lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne

AZI 29 OCTOMBRIE 2012, A TRECUT LA CELE VESNICE MAMA MEA  MARGARETA MARIA 

ODIHNA VESNICA , MAMA ADORATA 

 Numele Anastasia înseamnă înviere.

Sfânta Muceniță  Anastasia a trăit în vremea împăraților păgâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260). A rămas

Căsuțele și-au lăsat pleoapele cu acoperișuri ude
S-au închis toate ferestrele și se aprind lumini plăpânde

Mai urlă lupi acolo unde
Pădurea tresare sub ramuri fremătânde.

Cerul își plimbă norii înaintea rânjetului Lunii
Coboară un întuneric greu peste

DEMERSUL POETIC

Din direcția demersului poetic, a deschiderii poetului către actul creației, Jacques Sojcher /1/ face o analiză interesantă:

" A scrie înseamnă în primul rând a pune întrebări. Poetul se deschide acestuia act.  Ĩntrebările sale vizează

mă risipesc în cercul care se strânge
se tot strânge
un punct va rămâne
apoi se va stinge
clepsidra e goală
şi nimeni n-o mai răstoarnă
arunc cu nisipul din palmă
în litere să încolţească
să mă adun în cuvinte
să mă trăiesc iar
de va fi cineva să citească

           Jocuri de cuvinte – pod

           Geografie lingvistică

           (postarea precedentă)

           Pod

           Moto: „Prietenia - pod peste două suflete.” (Camelia Opriţa în „Cuvântul deschide gândul omului”, Editura Sfântul Ierarh Nicola

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu p

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cereșt

Simt sau îmi simt,

Bucuria ruperii de gravitaţie,

A ne timpului în care

Nici o secundă măcar

Nu-mi mai roade gândurile.

Simt sau îmi simt

Starea de nelume şi nesomn

În care zilele nu au culoare, nici nopţile,

Luna ca un glob albastru îmi încălzeşte singură

Prin fereastra nopții deschisă,

călătorește sufletul liniștit.

Alunecă pe cer o stea stinsă,

tăcută ploaia iar a venit.

În zare pribegește cărarea pustie,

atinsă de a toamnei boare.

Frunzele la geamuri se-mprăștie,

strâng la piept o mică floare.

Ploaia mângâ

O POETICẶ  A BOLII

            " Boala este cea mai mare bucurie a trupului. Boala m-a făcut să scriu și tot boala îmi va lua scrisul . Boala de a ști că sunt un trup pe cale de dispariție  

Scrisul este trupul meu pe cale de dispariție . Este urmă m

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceţi linişte

o linişte atât de mare
încât
doar fulgii de

Vindecare prin scris, editura  EIKON, 2017

           Vindecarea dorită de noi poate avea loc găsind: focul, nebunia, fantezia, curiozitatea scrierii, ca sens vectorial, profund al creației, dar și recreației. A începe să te vindeci poate însemna pri

BIBLIOTECI ALE PARISULUI. LUMINA LECTURII

 Nopti pariziene . Capitolul 13, Editura ePublishers  2017

             Să scrii despre bibliotecile importante ale Parisului poate fi chiar o misiune. De când mă știu sunt iubitor de lectură. Citesc mult de o

Octombrie

de Gabriela Mimi Boroianu
09.10.2020

Octombrie cu furiile-n afară,
Se vântură pe stradă-n jos, în sus,
Copacilor e hotărât să ceară
Tainul fruzelor-n ceas târziu de-apus...

Şi brumele îşi scutură pe iarbă -
Broboadă albă nopţilor pustii;
C

Continui să număr nori,

raze de soare

și frunze care se întorc la matcă.

Mă onorezi cu brațele tale,

adorato, bogato, rubensiano!

Mă onorezi că ești, Toamnă!

E prea puțin

că mă închin

aerului tău sublim

și prea frumos că în fiecare vânt al tău

respir mesajul d