Blog

Jocuri de cuvinte - tanc

Geografie lingvistică

          Tancuri pentru ucraineni

         Moto: „Un ghiocel s-a cam grăbit/ Să spargă stratul de zăpadă/ Şi s-a crucit de ce-a zărit:/ Un tanc, o puşcă, o grenadă...!” (Dezamăgire, de Liviu Sergiu Man

Jocuri de cuvinte - tanc

Geografie lingvistică

          Tancul rusesc T-14 Armata

          Moto: „Pe stejari – esenţă dură,/ Nu-i dobori c-o lovitură;/ Dar, în mâini cu arme grele,/ Şi cei slabi îi fac surcele.” (Micime, de Marian Popescu, din Pl

Jocuri de cuvinte - tanc

Geografie lingvistică

          Prietenii tanchiști

          Moto: „E greu când sui; poteca-i rătăcită./ N-am cum răzleţe clipe să înnod./ Din vreascuri către ţel cum să faci pod,/ Când vremea nu se lasă prăduită?” (Spre ce

Cred în viață numai în prietenul adevărat, 

Care niciodată nu are sufletul întunecat,

Și care îmi dăruiește mereu multă lumină, 

La tristeți, bucurii cu credință se închină. 

Cred in viața simplă fără multe margele, 

Care are gândurile sărace și poate go

Mă rog mereu să fie pace in lume, 

Să uităm toți de al armelor nume, 

Liniștea sfântă să fie pe pământ, 

Numai glasul cântecului să-l ascult.

In Primul Război bunicul s fost rănit, 

După ce a plecat bunica iar s suferit, 

Și niciodată ea de ceva nu s-a pl

Mă rog mereu să fie pace in lume, 

Să uităm toți de al armelor nume, 

Liniștea sfântă să fie pe pământ, 

Numai glasul cântecului să-l ascult.

In Primul Război bunicul s fost rănit, 

După ce a plecat bunica iar s suferit, 

Și niciodată ea de ceva nu s-a pl

Mă rog mereu să fie pace in lume, 

Să uităm toți de al armelor nume, 

Liniștea sfântă să fie pe pământ, 

Numai glasul cântecului să-l ascult.

In Primul Război bunicul s fost rănit, 

După ce a plecat bunica iar s suferit, 

Și niciodată ea de ceva nu s-a pl

Dispare dintr-odată clipa în trecut,

dar amintirea sa în urmă mai rămâne

pe un tipar mental, total necunoscut,

croit, cândva, la margine de ficțiune.

Ce-aduce clipa dispărută peste timp, 

la tragicul tipar rămasă racordată…?

Știu poate zeii de pe miticul

Te agăți ca o liană și te împletești de mine,

Strâns, cu patimă bolnavă, - să mă scutur tot îmi vine -

Iar cu ghearele-ți crescute din senin și nefiresc,

Îmi străpungi iar exizstența…du-te, nu te mai doresc.

Îmi atârni ca mâna dreaptă, și-aș fugi ca o n

Se-adună roua, devenită brume,

pe frunzele căzute din castani,

iar timpul reîntors depune ani

pe raftul cugetărilor postume.

Desprind din ele retrăiri uitate,

le readuc prin veacul legendar

să regăsesc în visul meu hoinar

parfumul amintirilor păstrate

prin

Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,

precum o lumânare lacrima o topește,

Nu mă opresc din drumul meu niciodată, 

pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.

Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor, 

așa mă simt în al cântecului tainic dor,

Șterg, des

Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,

precum o lumânare lacrima o topește,

Nu mă opresc din drumul meu niciodată, 

pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.

Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor, 

așa mă simt în al cântecului tainic dor,

Șterg, des

Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,

precum o lumânare lacrima o topește,

Nu mă opresc din drumul meu niciodată, 

pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.

Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor, 

așa mă simt în al cântecului tainic dor,

Șterg, des

Marea agitată lângă stâncă

strânge amintirile sub mal,

numai dorul rătăcește încă

agățat de creasta unui val.

A plecat vaporul neuitării

fără nici-un pasager la bord,

au rămas pe umbra înserării

gândurile toate-n dezacord.

Că ai fi urcat și tu pe punte

sau

Venea dinspre sat miros de tămâie

în straie de cântec plecat din altar,

trecea peste râu, la mal să se suie

pe scripca purtată d-un vechi lăutar.

Arcușul trezit din beția străbună

se-ntinse de-a latul pe strunele reci,

o, biet lăutar, cu arcușul în mână,

pu

Aud miezul nopții, ultima bătaie

se oprește-n suflet pe un prag de dor,

un fior năvalnic inima mi-o taie –

te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul își întinde,

dintr-o zare-n alta, marea de senin,

cerne-alene luna raze tremurânde,

apăr

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/02/01/aurul-lui-gyges-cultura-intre-idealuri-si-ignoranta-antreprenoriatul-social-epigrama/

Zile ale unui final de Ianuarie 2023 petrecute cu nedumerirea privind temperaturile atât de prietenoase, de îngăduitoa

De câte ori deschid o carte sunt mai fericită, 

și mai am multe gânduri care vin iar in vizită,

Din cuvinte culeg ceva care sufleul îl bucură, 

chiar dacă de emoții câteodată mai tremură.

Foarte des merg in librărie să mai vad ce este, 

și uit să merg ac

Se-așază pe casă zăpezile reci…,

iar vântul pătrunde prin horn de afară,

lipită de mine îmi spui că-o să pleci

cu trenul ce încă așteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ține pe loc –

îti sorb de pe buze licori de bacantă,

tăciunii, cu flăcări

Desculț și singur printre ciulini umani
- Ei sapă răni adânci pe tălpi de suflet,
Se zgârie obrazul cu vorbe, ani și ani ...
Doar lacrima mângâie tăcută-n al său umblet.

Desculț și singur printre ciulini umani,
Se-nalță către cer din multă suferință,
Oda