Cu poetul Liviu Antonesei, despre literatură, jazz și Israel

Un interviu realizat de Adrian Grauenfels

Adrian Grauenfels: Dragă Liviu Antonesei, să începem cu elucidarea unui paradox al axei spațiu-timp dintre noi. Deși ne cunoaștem de mulți ani, deș

Privirile noastre

se arcuiesc peste noapte

ca un zbor de fluturi albaștri

așteptând ca lumina

să se contopească

cu umbra și dorul

cârduri de păsări

se adună în cercuri

să destrame visul dimineții

clipele tresaltă

în muguri de stele

ca o torță uitată

în zare arz

       „Confesiunile unui ofițer superior de contrainformații militare”

       autor Florin Dobre

       Nu de mult timp s-a aniversat sau s-a comemorat împlinirea a trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, numite de unii „revoluție”, de

Iubitul nostru Emin,
De când te-ai călătorit,
Teiu-n Copou n-a-nflorit
Cerul zadar e senin;

Lacu-albastru a-ngheţat,
Lebede pe mal aşteaptă
Peste el să sufle-ndată
Magul cel prea învăţat...

Iarnă, vară se petrec,
Ne trecem şi noi cu ele,
La tâmple bucl

Plouă cu lacrimi de dor

pe-o aripă de soare

cristale albe

se preling pe pleoape

tăcute şi înmiresmate

cerul este mai aproape

stropii sărută pământul

ca un ecou desăvârşit

iubirea pare un curcubeu

în febra de gânduri

absorb cu sete

foşnetul şoaptelor

sub coroana

Se-aude glas de clopot sus la mănăstire,
pe dealul bont apusul pare ca de ceară,
în rariştea de fagi măceșii scoși din fire,
îşi amintesc cum ne iubeam întâia oară.
Târziu, rămași sub bolta înstelată singuri,
gustam mirajele de la-nceput de vară
din

Ţi-a mângâiat

cu privirea

buzele,

până mai jos,

spre pagina

fierbinte,

delicat,

crescendo,

între foi

potrivind rima,

pe cuvânt

carnivor.

Opreşte-ţi harfa din cântat
Şi aminteşte-ţi c-ai un frate
Şi-o mamă într-un sat uitat,
Ce-aşteaptă de la tine carte;

De te frământă gând fugar
Şi de te bântuie alean,
Când numeri banii din şerpar,
Măicuţa ară c-un plăvan

Şi-aşteaptă fata şi băiatul
Să-i treac

MAX JACOB

 mă îmbrac cu secunda agățată de timp 
 pană când dispare, apoi cu alta o schimb -
 mă filozofez cu conecții de stare acută 
 ca să stau plută... ca să stau plută, plută... 
 
 mă încalț cu secunda pantof, doar un plus 
 că să am imagine de mers

La marginea destinului,

lacrima rupe clipa împărțind-o aleatoriu în

alb și negru

fără să discearnă

verdele din deznodământul surâsului.

Șoaptele,  mutate în tristețe,

frământă asfaltul încintat în nepăsare,

suspine,

zâmbete?

Prezentul nu caută limpezirea di

Lui Ion Lazăr da Coza IN MEMORIAM

Lui Dumnezeu îi plac poeţii
şi îi cheamă sus în cer
crăpa-mi-ar de dor pereţii
cerului să-i pun zăvor

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (februarie 2020)

Dragostea noastră este ca o perlă strălucitoare născută într-o scoică albastră de mare
în toate culorile și frumusețile lumii
începând cu tonul roz al speranței
cu maroul închis al dimineților înghețate
cu bronzul de argint al zorilor limpezi
și por

Eram un pom cu frunzele de aur

Şi fruntea-ncununată de lăstari,

Gustam arar din sâmburii amari;

Tăcerea lunii îmi era tezaur.

Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;

Nu bănuiam că-n penele-i de graur,

La umbra-mi poposea un minotaur,

Sedus de fructe cu esenţe ta

Dorim să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine. Vibrăm printre polenul plăcerilor descuiate, în neîmplinite încercări. Sărutăm ochii blânzi, uitând de totul împrejur. Învăţăm că degetele au nevoie de un partener. Chiar dacă