Spic bătut de arșițele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămislește sfânta pâine,
Roagă-te plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi și de mâine.
Ioan Friciu, 19.01.2021
Toate postările (22505)
Filtrează după
E ceasul zăpezii ce râde spre soare
Decisă astăzi să îmbrace tăcerea
Cu multă iubire, plină de culoare
Precum cana cu lapte-și așteaptă mierea.
Frigul croiește-un optimism din eroare,
Clipa zgribulită trece cu vederea?
E ceasul zăpezii ce râde spre soare
D
mama ascunde cuvintele
în spatele gândurilor,
acestea se încaieră, aleargă, sfâșie
ca niște fiare flămânde,
pe care le adună totuși
ca și cum din părul lor ar împleti ciorapi
pentru ierni viitoare,
vin orele prânzului și-i cer de mâncare
în casă are doar așt
Măgarul vrea să se exprime, dar nu știe să vorbească
Ș-atunci ca recompensă început-au lungi urechi să-i crească,
Mai bine să perceapă de i se pune-n cârcă vreo povară
Și dâca să-i devină manifestă, să nu mai slugărească.
Ioan Friciu, 18.01.2021
Ştii că dincolo de această mângâiere
Conturului obrazului tău e linia subţire a luminii
Ce îţi deschide buzele să afle cuvintele
Lumina atât de avidă de sunetele care o pot face contur
Peste oasele emoţiei mele înfricoşate...
Tu ştii, ştii destul despre s
Floarea-și va deschide alb corola-n pomul de cais,
Arome-mbătătoare m-or duce pe tărâm de vis
Purtându-mă pe aripi în zbor înalt peste livezi,
Oniris mă va scoate din cercul lumii-n veci închis.
Ioan Friciu, 17.01.2021
În amintirea rece a altui anotimp
Merg prin timp fără
să-i rup orele și spinii...
Iau cu mine anii și puțin infinit...
Să nu mă lași să plec fără umbrelă!
Să nu mă lași să-mi fie frig de mine!
Să mă alinți în taină și-n cuvânt,
să-mi porți mirarea că mă p
Lumea cea creată sublima-va în substanța primordială
Ca să se nască garanția că s-așterne pacea mondială
Ș-apoi se va întoarce la îndepărtatele astrale începuturi,
Ca existența să pornească în liniștea universală.
Ioan Friciu, 16.01.2021
Lacrimi de lumină picură în gând.
Speranța se îmbracă în liniște
Zâmbindu-i insistent, blând silabei „sunt”.
Trecutul șoptește fără-opreliște:
Îndură, iubește, aleargă, iartă.
Clipa mocnește, prezentul e vraiște.
Și viața-i doar o operă de artă?
Creionul
Crepuscule curg dinspre vară spre iarnă,
Se-ngână cu lumea lipsită de zei.
Licoare amară în suflet își toarnă,
Frenetici de fel, prosternați și atei.
Reptile ascunse-n ținuta deșartă
A vremii lipsite de vânturi și mori,
Din Eden revin cu perfecta lor artă
S
Când spre apusul vieții regretele te copleșesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ți mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.
Ioan Friciu, 12.01.2021
Intr-un colț de suflețel
O speranța stă pitită
Ca un fir de ghiocel
In zăpada nesfârșită
Se sfiește să mai iasă
Din firida îndepărtată
Vezi tu Doamne, ii mai pasă
C-o fi iarăși alungată
Scoate capul uneori
Ca să vadă un pic de soare
Pe obrazul plin de nori
Int
Iarna-și varsă tot argintul peste codrul ruginit,
Peste cer întinde vălul de un alb nemărginit
Și își vâră aprig colții în ce-i viu și mișcător
Prin cetăți pline de viață ori cătun părăginit.
Ioan Friciu, 10.01.2020
https://www.youtube.com/watch?v=mMWyYbGlqys
Conferinta de la Paris 27 septembrie 2019 cartile Memoria iubirii si Vindecare prin muzica volumul I editura EIKON . Prezentare Pr dr. Razvan Ionescu, pictor Miron Agafitei
Când seara de toamnă îmi bate la ușă
cu vântul sihastru venit dinspre nord,
văd flacăra zveltă urcând din cenușă,
trecând prin tăciunii în plin dezacord.
Prin fanta rămasă din nou redeschisă,
aruncă balauri de umbre-n tavan,
aduși dintr-o veche poveste res
Prin minte-mi scormonesc idei ce mi se decantează-n suflet
Precum cascadele din Pirinei ce cad în gol cu-n urlet
Trezindu-mi conștiința din adânca dulce adormire,
Să fac poemul să pornească-n lume cu ecou de tunet.
Ioan Friciu. 09.01.2021
Încremenirea-nvăluită-n alba haină hibernală
E adormită sub nămeții troeniți de vântul în rafală,
Dar ar putea să se trezească fără a băga de seamă
Și consecința care vine nu va fi deloc banală.
Ioan Friciu, 08.01.2021
( Poem nenumerotat)
Mă faci să reiau povestea de la cap, stimată gaură din ciorap.
Pe vremea când umblam desculță, trebuie să mă crezi, nimeni nu mi-a construit un avion cu motor. Am zburat cu unul din lemn la bâlci. Îmi aduc aminte perfect de atunc
Creația lumii o simțim ca pe un fapt palpabil
Ce pentru mintea omenească pare totuși inefabil,
Dar ce savanți școliți sub soare ar putea ca să dezlege
Acest mister ascuns de demiurg în confundabil?
Ioan Friciu, 07.01.2021
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 21
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!