Blog

Ţi-a mângâiat

cu privirea

buzele,

până mai jos,

spre pagina

fierbinte,

delicat,

crescendo,

între foi

potrivind rima,

pe cuvânt

carnivor.

Opreşte-ţi harfa din cântat
Şi aminteşte-ţi c-ai un frate
Şi-o mamă într-un sat uitat,
Ce-aşteaptă de la tine carte;

De te frământă gând fugar
Şi de te bântuie alean,
Când numeri banii din şerpar,
Măicuţa ară c-un plăvan

Şi-aşteaptă fata şi băiatul
Să-i treac

MAX JACOB

 mă îmbrac cu secunda agățată de timp 
 pană când dispare, apoi cu alta o schimb -
 mă filozofez cu conecții de stare acută 
 ca să stau plută... ca să stau plută, plută... 
 
 mă încalț cu secunda pantof, doar un plus 
 că să am imagine de mers

La marginea destinului,

lacrima rupe clipa împărțind-o aleatoriu în

alb și negru

fără să discearnă

verdele din deznodământul surâsului.

Șoaptele,  mutate în tristețe,

frământă asfaltul încintat în nepăsare,

suspine,

zâmbete?

Prezentul nu caută limpezirea di

Lui Ion Lazăr da Coza IN MEMORIAM

Lui Dumnezeu îi plac poeţii
şi îi cheamă sus în cer
crăpa-mi-ar de dor pereţii
cerului să-i pun zăvor

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (februarie 2020)

Dragostea noastră este ca o perlă strălucitoare născută într-o scoică albastră de mare
în toate culorile și frumusețile lumii
începând cu tonul roz al speranței
cu maroul închis al dimineților înghețate
cu bronzul de argint al zorilor limpezi
și por

Eram un pom cu frunzele de aur

Şi fruntea-ncununată de lăstari,

Gustam arar din sâmburii amari;

Tăcerea lunii îmi era tezaur.

Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;

Nu bănuiam că-n penele-i de graur,

La umbra-mi poposea un minotaur,

Sedus de fructe cu esenţe ta

Dorim să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine. Vibrăm printre polenul plăcerilor descuiate, în neîmplinite încercări. Sărutăm ochii blânzi, uitând de totul împrejur. Învăţăm că degetele au nevoie de un partener. Chiar dacă

Plânsul chitarei încetă, la fel de brusc cum începuse, scriind continuarea cântecului, pe obrajii femeii, brăzdați de lacrimile remușcării. Degetele lipsite de vlagă, tresăreau sub intensitatea suspinelor, smulgând corzilor îndurerate, gemete prelung

Te bântuie

un tu,

vino-ncoace,

ştiu eu,

viaţă,

litere scrise de mână

pe tâmple înşiră

cuvinte hrănite cu primăvară,

du-te-vino

împrăştiat pe buze,

de ochii ascunşi,

de dragoste.

 Vers rotunjit de dalta gândului curat
 cioplit pe trepte unice de crez -
 încerc să fiu poet cu lut încorporat
 ce cu metafore te corelez.
 
 Vers ce-i rotit în roata de olar
 și smălțuit cu-ale naturii dulci culori -
 ești flacără de gând ce-i

S-a prăbuşit cerul cu stele în mine.

În cap mi s-a îngrămădit soarele,

iar în picioare, luna.

În inimă s-au cuibărit norii,

iar în ochi toate ploile reci.

Lumină lângă lumină

este trezirea mea,

întuneric lângă întuneric

este stingerea mea.

Naşterea şi moarte

Disprețul tău dragoste mă omoară
și steaua ta mă bagă în mormânt
dar pe cine Doamnă faci de-ocară
când stau și eu cu îngerii la rând

Tăciune sunt, și ard în complemente grizonate,

Sau umbra unei molecule pierdută pe asfalt

Și nu știu sunt un val, pe-o mare moartă, sau doar mă scald

În orizontul cu obiecte abandonate.

Tăcerea, chiar dacă mi-o ștergeți de pe coala albă,

Renaște în alt l

Sunt un copac rămas fără pădure,

Și-am căutat-o pân* am obosit,

Ori s-a ascuns de drujbe și secure,

Sau a jelit până s-a irosit…

Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,

Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,

Și două ramuri groase, antebrațe,

Văzând un tăietor ș

Un brâu de țurțuri lipit de casă,

Brazii își pleacă trunchiurile ninse,

Este o noapte albă, atât frumoasă,

Pe cerul rece stelele sunt aprinse.

Aleargă vântul pe culmi sihastre,

În soba veche se-adună mult jar,

Se lipesc fulgii de nea pe fereastră,

Aleargă

  Acuma… eu ce să zic.

  E drept că mulți din amicii mei ajung, involuntar, să fie eroi prin povestiri de-ale mele ba, chiar mai mult, unii se regăsesc sau sunt identificați în astfel de posturi.

  Mă sună unul din ei și-mi spune cum că un amic de-al l