(postarea precedentă)

Calul

Moto 1: „Regatul meu pentru un cal!" (William Shakespeare)

Moto 2: LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE (click; Rosi Hochegger)

Și dacă am scris noi despre roată, trebuie să scriem și despre cal, deoarece civilizația roții este s

Efemeride (60)
de Gabriela Mimi Boroianu
25.02.2017

Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atinge

mă simt în siguranță

    nu e totuna cu un sentiment de securitate

        aroma cafelei și gândul liber

            trecători încruntați

            ne privesc uneori din stradă

            bănuielile lor pot fi întemeiate

                   pe convingeri

 
    
    
    
 am început ca să gândesc  
 vizând doar fapte noi -
 noaptea prietenă-mi era 
 articulând vorbe de soi... 
 
 doream să te întâmpin 
 inaugurând ceva special -
 zidind un gând prin cântec 
 aripă-a unui fapt real... 
 
 îți scri

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara ce-o aștept,

Să-i fac puțin loc în inima mea

Sau măcar să o îmbrățișez, la piept.

Ghiocei, cu haina de catifea,

Asimilează-n taină-al meu concept.

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara

Printre stânci cu văi întunecate,

peste păduri cu brazi înalți

călătorești

rândunica mea dragă

dincolo de soare,

de spaţiul dintre astre

peste hotare cu bolţii înstelate

în fața mea

te apleci cu-o tandră legănare

desparți imensitatea clipelor

bei din izvorul

e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri

alți oameni

să te întrebi atunci unde sunt ceilalți

de ce-ai rămas doar tu pe insula aceasta

de singurătate

ca un nefericit Robinson Crusoe

printr palmieri și plante exotice

nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în

 m-am aruncat în picătura ta de suflet
 înconjurat fiind de ziduri nevăzute
 m-am agățat de un mâner de sunet
 când îmi vorbeai pe unde concepute
 nu îți vedeam nici buzele de aer
 și nici nu-nțelegeam cum de exiști
 nu mai știam de su

Moale este, hrănitoare,
Ăsta pare disc de soare!
Mai demult trona pe masă,
Astăzi nu mai e aleasă!
Laptele-l servești cu fulgi,
Iminent afară fugi
Ghiftuit și balonat!
Ai băut bicarbonat?

De Dragobote - La mulți ani…

   - acrostih -

De Dragobete  pune-ți strai strămoșesc, iubito,

E mare sărbătoare – Ziua îndrăgostiților!

Deschide-ți inima să ne anunțăm logodna.

Răsună pădurea de chiotele fetelor și feciorilor…

Auzi? De astăzi și păsările p

Jucând X și 0 cu viața (3)
Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2017

își face apariția
ca un ghimpe în ochi
imediat soarele intră în eclipsă
toate apele lumii trec
și mă trec
provocând un tsunami
în stomacul meu

de cât venin scuipă în jur
ar muri otrăvită
de s-ar muș

Bolșevica

În nădușeala cu brumă pe dinți, las trădătorii de neam și țară de la televizorul subtil, o iau pe jos la deal… spre Nenciulești. La cocoana Lisandrina, semnalizez cu scânteia ideii spre deal, către Jghiburoasa. Ajung la curbă! Las în dreapta

Cruci bătrâne

Începe să intre primăvara în curte, dar pe mine mă dor durerile amintirilor.
Până și dealurile au amuțit, au îmbătrânit. Pădurile de la umerii lui... și ele au îmbătrânit.
N-are cine mai asculta cucii, mierlele...
Și colecționerul cimiti

 din diademe de imagini pure
 ce-ntreaga viață-am adunat -
 azi, eu îmbrac haine mature
 cu o croială, ce o plac...
 
 nu am nevoie de rațiune
 nici de gândire chibzuită -
 căci ele sunt croite-anume
 după imaginea-mi dorită...
 
 au un ce

Alunecă printre florile de tei vântul,

Luna sfioasă ne privește liniștită,

Spre tine pașii mereu mă poartă,

Te chem în sufletul meu cu gândul.

Stelele nopții ne veghează în noapte,

Din veșnicia clipei îmi dăruiești iubire,

Îmi bucură sufletul numai a ta p

Nu știu cum va fi ziua de azi,

frământările mele strigă mereu

mi-e teamă să deschid fereastra

te-aș pierde, pasăre albastră

țărmu-i departe..

corăbii nu sunt

cad stropi de lumină din univers

de vei pleca...

în urmă va rămâne

un punct rătăcit pe cer,

un cuvânt

Mă strigă vântul

Mă mângâie furtuna

Mă bate pământul

Că rătăcesc întruna...

Îmi caut un loc,

O temelie temporară,

Dar dau doar de foc

Şi mă transform în fiară.

În jur e pustiu

Oamenii au plecat

Nici eu nu sunt viu

M-am deşurubat...

 cresc vise din imagini, rațiuni încântătoare
 pe apa vieții anume, ce-i suplă dansatoare -
 în valuri stă dorința, ce drumul își urmează
 vizând iubirea pură... ca stare și ca fază...
 
 mișcări neobișnuite, ce caută un drum
 de răscolir

- De unde ai venit la mine, tu dragoste atât de mare,

Nu ai simțit că nu mi-e bine, că sufletul atât mă doare?...

Da, știu că tu ești minunată și vreau să fii în viața mea

Însă făptura prea curată ce o iubesc, oare mă vrea?...

Și de mă vrea, a câta oară