Blog

Se plimbă în soare floarea de cireș

Șoptind spre luciul apei o baladă

Când primăvara a adormit pe preș.

O pitulice, ca o iscoadă,

Interogează dur petalele

Cu triluri ce lunecă-n cascadă.

Doar apa, umezindu-și buzele,

Privește spre explozia de roz

Și-o-asim

 A fost doar menire
 când pietrele
 numai ele știau 
 cum să deschidă
 ușile porilor -
 doar o secundă
 de carne prefăcută.

 S-au înfierbântat
 cu nostalgie rece -
 curgând imprevizibil
 ideile obscure
 ale relativității.
 
 A fost doar

mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice

în luna lui Marte

și depăn cu ochii firul pașilor tăi

te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă

a magnoliei galbene

între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic

în singurătatea clipei

la geamul tău ză

Am pornit într-o călătorie
Din portul Tinereții
demult...
Cu toate pânzele sus.
Pe catargul corăbiei mele
Arboram insemnele
Primelor primăveri.
Îmi curgea prin vene atunci
Un vis îmbobocit de iubire
Timid ca o briză călduță.
Prinsese rădăcini sub

Pe stradă își cam duce veacul,
Oricărui hoț îi poartă hacul,
Luptându-se cu interlopii
Iubește mult sutanal popii
Ținându-l uneori ca limbă,
Iar de părerea i se schimbă
Se merge la intimidare,
Trecând și la investigare
Uitând de treaba lui de-acasă,

  -, , nu trebuie să fiţi judecătorii mei şi , cu atât mai mult călăii mei. Totuşi, eu cred că mă confundaţi…
-Grijania mă-tii de pui de târfă…ce bă, ai uitat când la Piaţa Rahova te-ai băgat tu să scoţi din ştremeleagu’ meu o târfă pă care o plătise

Mărțișor

De când eram elev,
auzisem din bătrâni,
că simbol al primăverii
e-o floare, un ac și două fire:
unul roșu, altul alb.

Mărțișor; Simbol milenar
al dragostei; mi-i drag să aleg,
să ți-l pun la mână
sau să-l agăț în piept.

Era în mintea mea naivă

Ambele apar din faza incipientă, chiar de la naștere. Femeia își anunță cu urlete de victorie apariția pruncului, iar acesta îi solidarizează cu văicărelile, urlând și el la rându-i, mirându-se parcă de zbierăturile femeii. Plăpând, cu capul turtit,

Herman Victorov- Sub aripa neagra a razboiului- Refugiul la Bacău

Pe fondul atmosferei general antisemite, viața familiei lui Herman Victorov continuă la Bacău, unde băiatul este înscris la școală. Are prilejul să cunoască figuri ale mișcării sioniste

Primiți dragi doamne, domnișoare,

Câte o mică, dar frumoasă, floare.

Iar pe pieptul vostru mic și fin

Mărțișoarele vor străluci… divin!

se mai resoarbe o zi din buboiul acesta urât

denumit  viață

colcăie de puroi și se scurge în noapte

sufletul stă înghesuit într-o scorbură părăsită

abia respirând

îi simt lacrimile pe inimă

la ce bun acest chin

mă întreb

să-ți trăești viața ca o viperă

cu sân

„Pot rupe toate florile, dar nu pot opri primăvara.”- Pablo Neruda

În anotimpul reînnoirii, cuvântul ar vrea să facă un prim pas, însă se împiedică de sintagma „un nou început”. Ce poate înfăptui? Se poate șterge de praful silabelor și apoi să alerg

            (postarea precedentă)

            De la car la căruță

Moto: „Decât un car de frumuseţe, mai bine o căruţă de minte.” (proverbe româneşti)

            Puțini oameni din cei de acum au mers cu un car sau cu o căruță, dar cei trecuți de

Mai deunăzi, o specializare : Psihologia securității naționale mi-a atras atenția. Un domeniu fabulos. M-am interesat cât am putut. Basic se referă la asistența psihologică a persoanelor care lucrează în informații. Psihologi care să-i demagnetizeze 

  





 
  am strâns polenul cu albina minții
  intrând în floarea unică de viață -
  am străbătut culoarale ființei
  ce-s labirinte pline de povață...
 
  cu mers încet, am colindat solstiții
  ce le-am împreunat în fel și fel -
  sc

Rămâi cu mine

în ziua care ninge

să privim fulgii,

ce lin coboară

timpul este scurt și repede va trece

iar clipele se duc

nevăzute în zbor

să-mi amintesc

de anii tinereții

să aud cântecul inimii ce strigă

te privesc fără

să-mi fie frică

tu să rămâi cu mine,

sau

Îmi clocotește valul

   Când raza-l cucereşte,

Dispare încet malul

    Atomul ameţeşte.

Mă învinge secunda

     Timpul brusc s-a ofilit,

Plutind buimac pe unda

     Caimacului risipit.

am crezut mereu în predicțiile lui Nostradamus

neîmplinite

la naiba

trebuie să crezi în ceva

nu poți sta toată viața indiferent

pe marginea șanțului

să numeri stelele

sau găurile negre din Univers

ca și când ai trăi veșnic

legile fizicii ne spun altceva

într-o

Cu limba timpul ți-l arată,
El amintește ziuă, dată;
Ai partener cinstit cu tine
Să știi mereu când vremea vine,
Uzează de-ale lui servicii,
La urmă ai doar beneficii!