-Vrednicule…câţi ani ai?

-Treizeci, nea Gabi…

-Numai bun de treabă! Dar munceşte careva din casa voastră?

-Hî hî, hî! Nu putem, că suntem bolnavi amândoi, mânca-ţi-aş! Ea are cu şalili, eu cu capu’! Mă inervez rău, să moară mama! Să nu stai în faţa me

Femeia

Motto: Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
iar a doua este o comoară
Napoleon Bonaparte

Ca și poezia, într-adins,
Femeia nu poate fi definită.
Ea-i un ocean de necuprins;
O mare de vise,

 Dacă ar fi 
 să definesc plânsul
 aș tăia plânsul în felii.
 Aidoma unui întreg
 pe un fund de suflet.
 Felii subțiri
 felii mai groase -
 pătrate, rotunde
 fără pretenții mari 
 fără, da... fără...

 Dacă ar fi 
 să beau plânsul
 sau

Topesc depărtarea

din ceaţa groasă

între maluri de vise

ţes în cuvinte

priviri nenăscute

se zbate chemarea

în zvâcniri nebune

tremură noaptea-n

arcuşul viorii.

Departe la poarta lumii

bătrâne anotimpuri

aleargă.

Dă-mi o fărâmă de nemurire

să fiu iar cu tine

pe de

Decembrie 1985

Mica Sirenă

Iubesc marea. Voi iubi... voi iubi mereu marea. O mare mereu schimbătoare, o plajă aurie ziua, cenuşie seara, dar având mereu aceeaşi moliciune care te indeamnă să te cuibăreşti în nisipul cald şi să rămâi acolo... uitat de l

ne-am  lăsat cuprinși de fiorul acesta primăvăratic

al renașterii

alunecâd pe nebăgate de seamă

într-o văgăună neumblată de timp

unde ne îngropasem nu de mult 

cadavrele gândului

amintirile vii

ai zice că am nimerit din greșeală într-un cimitir fără cruci

în

Luna se ascunde după frunze,

Peste castani vântul iar se joacă,

Ploaia caldă cade încet peste roze,

Frunzișul verde drumul îmbracă.

Cu brațele întinse de mine te apropii,

Zâmbești, cu ochii mari mă chemi,

În liniștea nopții cad peste noi stropii,

Și ploaia

(postarea precedentă)

Falsul

Moto: „Să nu existe un adevăr substanţial numai pentru faptul că vedem lucruri adevărate, dar ele nu sunt adevărul însuşi?” (Blaise Pascal în Cugetări)

Așadar, prin februarie 2019 depistarăm niște medici peninsulari falși

Întinde mâna și trage norul acela mai deoparte
Nu vezi că s-a făcut atât de noapte
Încât nici umbra nu mai știe de cărare
Și nici de unde soarele răsare?

Și ploaia, ploaia dă-o peste fruntea unui munte
Cheamă un vânt câinos să o asmute;
N-o vezi cum f

 










 








 De ce este depărtarea... zid de aer nepătruns
 Mult uscat, ocean și mare, ce tristețe mi-au adus ?
 De ce ești a mea iubită, când nu pot să te ating
 Și-a mea viață-i irosită, foc de lacrimi, când te strig...
   
 De ce e

Mă teleportez

În miezul pământului

          Cu trup inelar.

          Sunt vierme iar?

Îmi reproșez

Puterea gândului

          Ce zace clar

          În buzunar.

Pot să mimez

Simfonia destinului,

          Cu gust amar.

          Totu-i bizar?

Nu creionez,

Im

te întrebi dacă nu ți-ai pierdut șarmul

când te privești în oglindă

îți pipăi pomeții

obrajii

adaugi  fără chef o cremă Sweet Secret

cu miros  de vanilie

o dungă de ruj peste buze

fără niciun efect în întuneric

dar nu contează

să-mi rămână în minte imaginea t

 Ea este... un singur ochi 
 acolo unde Eu nu sunt.
 Eu sunt... un singur ochi 
 aici unde Ea nu este.
  
 Doi singuri ochi 
 aidoma flăcărilor
 pâlpâind firav
 pe înălțimi de lumânări.
  
 Ee este ! 
  
 Oare știe simbolul tăcerii
 unde se ascunde 
 lu

lucrurile din viața mea îmi succed vieții

la naștere m-am treazit într-o cameră goală

 proaspăt zugrăvită în alb

îmi aveam doar gândul cu dinții de lapte

prieten

și ochii

în care se răsfrângeau tot felul de forme ciudate

precum focul

„ia mâna de-acolo că te

Țara mea, sublimă mamă, casa bunilor strămoși

Ce-au luptat fără de teamă-n anii buni și luminoși –

Sau în anii de restriște când de furi ai fost călcată,

Tu i-ai gonit pe miriște, n-ai putut fi devastată!...

Țara mea cu dulce limbă, precum apa de izvor,

Poate uneori să-mpungă
Rușinat că-i gol în pungă,
Obosit de creierul din cap
Se gândea că-i simplu handicap,
Te mai scoate din sărite
Urmărind idei tâmpite,
Lasă lucruri încâlcite!

 







 
 Sub cerul de imagine legănătoare
 cu desfăcute-aripi de unic zbor,
 îmi caut azi iubirea cu înverșunare
 prin înălțări de pasăre... Condor.
 
 Îngeri mirați... priviri albastre
 și tălpi desculțe de opal,
 mă însoțesc cu a lor oast

Zgândăriți de-o rază caldă,
dându-și coate sub zăpadă
Ghiocel și Ghiocea
simțind că le vine vremea,
n-au răbdare să mai stea
pe sub plapuma de nea.

El timid, ea în papuci,
amândoi un pic năuci,
se privesc nedumeriți:
- Oare-om fi bineveniți,
sau, sosit-am tim