LUMINA SOLEMNĂ

Străbătând mereu labirintul
necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.

Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile pove

Părinții încă ne vorbesc,

chiar de se află în morminte,

iar glasul lor, venit firesc,

ne-nvăluie cu vorbe sfinte.

Și din cuvântul lor ceresc

în suflet ne croim veșminte,

părinții încă ne vorbesc

chiar de se află în morminte. 

Iar uneori ne dojenesc,

cum o f

Ești așa de frumușel
Dragul nostru ghiocel.
Atât de fragil răsare
Pentru-a noastră încântare.
Noi îți dăm o însușire,
Tu ne dai multă iubire.
Ne aduci tot ce-i mai bun,
Iar noi îți punem șunur.
Că așa e-n calendar,
1 Martie-i pus pe dar,
Să vestească primăvara

Azi e-ntâi de primăvară

Și întâiul vestitor,

Pe sub zările de-afară

Duce zvon de mărțișor!

Raze dulci se-ntind ghidușe,

Vin de-a valma, tăvălug

Și înfing calde țepușe

Printre brazdele de plug.

Norii, nu mai stau grămadă,

Câmpul pare dezlânat;

Colo, jos, în c

Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceață,
și-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri care mă-ngheaţă.

Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor și

https://youtu.be/qssoovSfAfc

https://youtu.be/1dJcw3kUAH8

A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de
năframa altei melancolii
Omul
ochiul atavic
al
lui
Dumnezeu
doarme
sub
pleoapa
istoriei
recente
Zburaţi
pe
vârfuri
copii

 Costel Zăgan, Ode gingaşe 

îmi desenezi

toate,

peste toate,

emoţia ta,

dorinţa,

cu subînţeles,

pe gura mea,

cu gura ta,

grăunţe

d'amor,

ardoare

năpădită

pe pielea

mea,

a ta,

noi doi,

pofta

de Martie,

doi ghiocei

renasc

sub ea.

Cu poetul Liviu Antonesei, despre literatură, jazz și Israel

Un interviu realizat de Adrian Grauenfels

Adrian Grauenfels: Dragă Liviu Antonesei, să începem cu elucidarea unui paradox al axei spațiu-timp dintre noi. Deși ne cunoaștem de mulți ani, deș

Privirile noastre

se arcuiesc peste noapte

ca un zbor de fluturi albaștri

așteptând ca lumina

să se contopească

cu umbra și dorul

cârduri de păsări

se adună în cercuri

să destrame visul dimineții

clipele tresaltă

în muguri de stele

ca o torță uitată

în zare arz

       „Confesiunile unui ofițer superior de contrainformații militare”

       autor Florin Dobre

       Nu de mult timp s-a aniversat sau s-a comemorat împlinirea a trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, numite de unii „revoluție”, de

Iubitul nostru Emin,
De când te-ai călătorit,
Teiu-n Copou n-a-nflorit
Cerul zadar e senin;

Lacu-albastru a-ngheţat,
Lebede pe mal aşteaptă
Peste el să sufle-ndată
Magul cel prea învăţat...

Iarnă, vară se petrec,
Ne trecem şi noi cu ele,
La tâmple bucl

Plouă cu lacrimi de dor

pe-o aripă de soare

cristale albe

se preling pe pleoape

tăcute şi înmiresmate

cerul este mai aproape

stropii sărută pământul

ca un ecou desăvârşit

iubirea pare un curcubeu

în febra de gânduri

absorb cu sete

foşnetul şoaptelor

sub coroana

Se-aude glas de clopot sus la mănăstire,
pe dealul bont apusul pare ca de ceară,
în rariştea de fagi măceșii scoși din fire,
îşi amintesc cum ne iubeam întâia oară.
Târziu, rămași sub bolta înstelată singuri,
gustam mirajele de la-nceput de vară
din