imagine Internet

 săr coarda 
 cu secundele
 care mă inalță 
 de la Pămant
 când sunt 
 strâns în brațe
 de forțe nevăzute -
 spațiu ”derizoriu” 
 așezat pe arcuri...
 
 uită-te 
 la Îngerul infirm
 ascuns în mine
 și-a pierdut

cineva mi-a furat ultima pagină din jurnalul meu intim

cu trei sute șaizeci de pagini

consemnasem acolo dezacordul meu față de tăietorii clandestini

de arbori

scrisesem apăsat despre politicieni și președinți

cozi de topor

despre Schweighofer

sigur fuseseră

Drumul  scurt şi drumul  lung 

Se-mpletesc pe undeva…          

Care-i calea ca s-ajung            

Pân la inimioara  ta?                

Eşti departe, dar te simt 

În parfumul unei flori.    

Nu , iubito , nu mă mint

Sufletu-mi  e în fiori      

Stropi de

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așteaptă rândul la un cardiolog,

Nu vrea să audă, că e țâfnoasă,

Cum plâng muguri anemici într-un prolog.

Vântul dur, din dimineața bățoasă,

Șoptește-n fereastră ca un pisălog.

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așt

În apele limpezi ale lacului Barcis, frunțile semețe ale Alpilor se unduiau grațios, împodobiți cu diademe orbitoare de către generosul Zeu al Luminii, care se zbenguia fericit cu Undinele năzdrăvane, născute din adâncurile tainice ale lumii subacvat

Te iert chiar dacă timpul nu ne iartă
Gândul dușman ascuns adânc în noi
Ce inima despică cum ramul din altoi
Cu vorba grea scrâșnită într-o șoaptă.

Prin amintiri găsit-am numai zloată .
Le-aș vrea spălate cu torențiale ploi
Când iert, dar timpul nu cu

Tăcut e amurgul și a lui șoaptă,

Să rătăcesc în noapte mi-e dor,

Pe foaia albă de gânduri pictată,

De veghe stă mereu visul călător.

Îmi dăruiești iubite elixirul iubirii tale,

Mă copleșește melancolia unui apus,

În părul negru prinzi multe petale,

Și ochi

Vino să trecem împreună

prin arcul de timp

adunând anii de-argint

în anotimpuri cu limpede cer

vino cu mine în iarna cea albă

unde vântul cerne

stele de zăpadă

și-n cosițe voi prinde petale ninse

din răsăritul de soare

în privirea ta caldă

vo

Sfânta Biblie-ntr-o doară, începui s-o studiez,

La un Institut de-ăl Biblic ce păstrează viu un crez –

Biblia e Legea Sfântă pentru orișice creștin,

Chiar dacă fiind stufoasă pentru mulți este un chin!...

Legile scrise pe piatră zece-n număr cum le știți

 în noaptea asta, păru-ți este colorat 
 cu rime l-am împodobit, intenționat -
 metafore, ce-mi ies din sufletu-mi tăcut 
 când eu pe tine te doresc, desigur mult. 
 
 în noaptea asta-mi este tare dor de tine 
 nici eu nu știu, nu știu prea

 Cartierul meu se afla în zona Dosul Morii, între cârciuma lui Bobocică, Alimentara lui Ouate, grădinile de zarzavat ale bulgarilor ciopleni și biserica lor catolică. Un capăt al străzii ducea spre groapa de nisip, vecină acum cu Centrala Termoelectr

în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță

cel puțin una

nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc

de-a v-ați asunselea

pierzi tramvaiul în drum spre servici

nu moare nimeni

vine altul

te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului

te ridici în

Mere, pere și gutui

Adunate de pe grui,

Răcorite de o brumă

Malaxate sunt o spumă,

Emulsionate bine

Lasă-n jur miresme fine,

Aromată la final

Degustată hibernal,

Asta nu-i ceva banal!

Ioan Friciu

(Soluția în forma textului)

Unde ești, odorul meu?

Rog să vii la mine.

Unde ești, iubitul meu?

Nu pot fără tine.

Stau la geam și te aștept,

Zile  lungi cu dor.

Strâng cu dragoste la piept,

poza ta, uşor...

Cât pe ce să ațipesc,

De parfum de floare.

Auzit-am «te iubesc»...

Inima mă doar

De ce ți-aș fi eu ție dragă,
Eu cea cu buza ca de fragă,
Norocul prins din păpădie,
Așa cum numai tu-mi spui mie?

Cu umerii mărunți cât nuca
Ți-alerg prin gânduri ca năluca.
Cu trup subțire de zvârlugă
Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.

Iar când dă

(postarea precedentă)

Calul

Moto 1: „Regatul meu pentru un cal!" (William Shakespeare)

Moto 2: LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE (click; Rosi Hochegger)

Și dacă am scris noi despre roată, trebuie să scriem și despre cal, deoarece civilizația roții este s

Efemeride (60)
de Gabriela Mimi Boroianu
25.02.2017

Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atinge

mă simt în siguranță

    nu e totuna cu un sentiment de securitate

        aroma cafelei și gândul liber

            trecători încruntați

            ne privesc uneori din stradă

            bănuielile lor pot fi întemeiate

                   pe convingeri

 
    
    
    
 am început ca să gândesc  
 vizând doar fapte noi -
 noaptea prietenă-mi era 
 articulând vorbe de soi... 
 
 doream să te întâmpin 
 inaugurând ceva special -
 zidind un gând prin cântec 
 aripă-a unui fapt real... 
 
 îți scri

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara ce-o aștept,

Să-i fac puțin loc în inima mea

Sau măcar să o îmbrățișez, la piept.

Ghiocei, cu haina de catifea,

Asimilează-n taină-al meu concept.

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara