Lingvistică geografică

(postarea precedentă)

       Tatuaj

       Moto: „În sprânceană are-o capsă,/ Un cercel are-n buric,/ Tatuaj pe gât şi coapsă;/ Doar în cap n-are nimic.” (Marius Coge, „Unei excentrice”)

       Chiar și pentru tatuaj ex

M-am născut

 într-o vorbă

la început de poezie

când pisicile

miorlăiau la stele

pe acoperiş,

iar ursitoarele

torceau secundele

împreună

 cu un arici.

La ceasul

deşteptării mele

un pegas

m-a purtat în zbor

şoptindu-mi

lacrimi printre gene,

ţesându-mi

doruri din ulc

Unde-s, mândră, coadele ?

Mi-am pierdut, mândruță, capul,
Când băteai de-a lungul satul
În mânuță c-un ulcior
După apă de izvor
Amestecată cu dor.

Mi-au secat ochii de plâns

După tine , când te-ai dus
În paltul unui prinț
Pentru un trai ca de vis.

Erai t

Cu lungile ecouri rămase agățate
pe dorurile mute, venite din trecut,
aud și glasul vostru, iubite neuitate,
rămase-n amintire pe brâuri de sărut.

La ora neuitării, tăcerea trecătoare,
ce-mi mângâie odihna la orele târzii,
se rupe dintr-odată și-n su

îți imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată

trăiești aceste stări ca și când ar fi adevărate

te bucuri și suferi  într-o lume miraculoasă a lui Edward Tulane

cu iepuri de porțelan

în care timpul

această mașinărie infernală de zdrobit inimi

opre

 În zori de dimineață, un înger a venit,

În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit:

- Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ,

Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt,

Lucrarea ți-o inspiră, chiar Duhul Bun și Sfânt,

Ai pace și aspiră, la tot ce-i pe pământ

Ma

 Nichita Stănescu „merge” pe râuri
 iar râurile „merg” pe El
 stare confidențială
 care nu se invață...
 mă scald în apa lui Nichita
 dezbracandu-mă de aripi
 timpul nu mă mai intreabă
 în ce loc mă aflu.
 Poetul Nichita 
 schimbă culorile a

Iubite urlă iarna cu viscolul în plete,
Iar o vântoasă surdă îngenunchează pomi,
S-aud și trosnituri cu ton de pistolete,
Când își răsfrâng din ramuri și plâng ursuzi, molcomi.

           Darul lui N Stănescu 

Am devenit si gol si rece ca diminieata unei zi de luni 

Am devenit si gol si rece ca polii acestei lumi 

Am devenit si gol si rece privind adânc in viitor 

Am devenit si gol si rece văzând  un foc mistuitor 

Am devenit si

                 Visul

   Sunt sfâșiat și ne înțeles 

   Dar cine poate sa înțeleagă? 

   Căci nici eu nu am înțeles 

   Pe nimeni niciodată 

   Sunt copleșit  de remușcări 

   Poveri și gânduri negre 

   Sunt  abstinent de prea mult timp 

   Și sufletul mi-

I-au crescut ochi urechi mâini şi picioare de-a lungul
timpului şi nici acum nu se opresc din a creşte
ochii urechile mâinile şi picioarele Domnului care mereu
văd ascultă mângâie şi merg pe suferinţele şi neputinţele
oamenilor din lumea de aici de-aco

Mi-e sufletul plin de dor...

aş lua la pas nisipul mării

pe tainice cărări ce-au ars

de-o cruntă secetă,

căzută-n braţele uitării

urc și azi pe poteci de munte

caut clipa fericirii ce-a trecut

și a rămas din ea,

pulberi nestinse de stele

oftează depărtarea

și

că erai, Doamne, viu
cu mult mai tânăr decât te știa odată
imaginația mea bogată de copil
pentru un cârmuitor al lumii.
Pe cărarea cu rouă pietruită
din lumea cunoscută numai ție
că vii,
se făcea,
cu pași lini, cu brațele pline de fuioare
să-mi aduni

Domicilul conjugal

Doamne,
Câtă putere mai ai,
Fericire să ne dai !
Că ne-am iubit de copii
Și ne-am sărutat întâi
Toamna la cules de vii.

Caut noaptea-n praf de stele
Urmele mândruței mele,
Să le strâng cu drag la piept,
Că de mult le mai aștept,
S

Mugurel Bărbulescu  ♦ Timpul Visului

Un artist român în Australia, cu o carte scrisă în Israel

        Îl cunosc de mulți ani pe Mugurel Bărbulescu.
 Ne leagă o prietenie virtuală de peste  10 ani. Este  un amic discret,  și mult prea modest, pentru lu

În lipsa ta, singurătatea

Se-ncurcă-n casa fără soare,

În care doar realitatea

                           Poate doare.

Tabloul trist al așteptării

Îl deformez când noaptea vine.

De ce mă dai acum uitării?

                          Stai cu mine!

Și încurcat

              Sărmanul orient 

    Cu mii de ani în urmă 

    Mi-am destinat aceste rânduri 

    Sa pot ieși din turmă 

    Sa înțeleg multimi de gânduri 

    Și cum ieșit din turmă 

    Prin porțile de târguri 

    Observ mârșave ființe 

    Ce le citesc pr

                  Șevalet 

    Credința în portocaliu din zarea de decembrie 

    Creează viață din pustiu în zarea de decembrie 

     Albastru de metil din zarea de decembrie 

     Vărsat peste portocaliu în zarea de decembrie 

    Contrast încondeiat de