Blog

Familii lăsate,

Lumi abandonate,

 Oameni îngrijorați,

 Îngeri decăzuți,

 Copii nevruți,

 Destine furate,

 Țări armate,

 Sorți înfrânte,

 Iar românii sunt pierduți…

 Fiindcă suntem cu toții muți.

de-o vreme nu fac decât să mă crucific
să calc peste tăciunii încinși ai zilei
să-mi blestem neîmpăcat ochii
vinovați de răsăritul Soarelui
de existența cerului
(o iluzie optică
confortabilă!)
și iubirea…
iubirea de oameni
percepută ca o reacție nucl

Se scaldă razele în largul zilei
le place să facă baie încontinuu
chiar şi când plouă ninge sau vântul
le goneşte de dragul capriciului său
de-a bate tot ce încape în zi şi ele
tot îşi mângâie vărfurile în lumina
mai difuză a vremii fiţoase.

Se scaldă şi-n

Sub pălăria de soare
umbra
se strânge la trup
şi păşeşte
molatic.

Femeia
cu ie colorată
o urmăreşte
şi surâde
magnetic.

Un bărbat
se ia după ea
şi-n umbră-i
devine
romantic.

.

câteodată viața o ia razna
o pisică negră îți taie calea
ți se zbate ochiul stâng
( care anunță o primejdie! )
de unde o fi știind ochiul ce se va întâmpla
înaintea minții
ceva îmi șoptește că viitorul se află în noi
că adesea trăim înaintea timpulu

Așteaptă-mă…

Așteaptă-mă, pădure, de-oi mai înmuguri,

Așteaptă-mă, în tine, în timp, voi înflori!

Așteaptă-mă, iubire, nu știi ce simt acum,

Așteaptă-mă, chiar dacă, m-ai rătăcit pe drum!

Așteaptă-mă, tu, coasă, că nu-i timp de-a cosi,

Așteaptă-mă și la

Daniel CORBU. 

VALENTINA  BECART  SAU  JURNALUL

DESĂVÂRȘIRII  INTERIOARE

*

*

      O poetă de înaltă sensibilitate și profundă vibrație este Valentina Becart, trăitoare în Pașcani, orașul unde se năștea cândva unul dintre marii voievozi ai literaturii, Mi

până la urmă nu este decât un cocktail

dacă n-am să pot participa

mă voi mulțumi cu o  fotografie

vor lipsi cele trei săruturi obișnuite pe față

muu-muu-muu

defilarea acelorași vieți mediocre și repetitive

nelipsite de la asemenea evenimente mondene

oameni

Furtuna își țese o pânză de nori,
o pânză de frunze..
Petale de flori
și ramuri uscate ce cad pe drumeag
se-aștern peste gânduri
și pași de pribeag.
Furtuna își țese o pânză de ploi,
o pânză de vise.
Iar pomii cei goi
rămân peste vreme
tăcuți, triști și frânți

FĂURAR

O altă lună-i primadonă, în calendar,
Meșteru-Făurar s-a pus iar pe treabă
și chiar de-i iarnă obiceiul e legendar,
ca plugurile să fie pregătite degrabă.

Noaptea, pământul îngheață bocnă,
dar Soarele cu dinți, ziua, îl înmoaie,
februarie-i

Pe mine mă doare iubirea
și gândul mă doare
și visul...
Ating cu o mână abisul,
cu alta înham nemurirea.
Pe mine mă doare iubirea.
Trecutul mi-a fost ca o școală,
prezentu-și îndreaptă privirea
spre inima rece și goală.
Pe mine mă doare iubirea,
tăcerea mă doa

aceeași brățară din aur îți atârnă de gleznă
și azi
în a zecea zi a lui Marte
un cercel îți sclipește-n ureche
ca o stea dintr-o galaxie îndepărtată
desfaci în genunchi cutii cu vize extraterestre
între două două orgasme
nimic nou în Cosmos
iubite
aceleași