În poiana vieții mele,
Ai sădit cu drag un pom,
Ca frumoase păsărele
Să îmi cânte, când adorm.

Și te văd în vis,
Tare mă dorești!
Când te-ai dus, mi-ai zis
Că tot mă iubești.

Cu parfum de flori,
Zumzet de albine,
Mă trezesc în zori,
Cu gândul la t

Zi de duminică,
aşteptări înfrunzite...tu nu mai vii
şi-mi pui în zbaterea de ochi, semnul
unui gând neîmplinit, alunecoasă tristeţe.
Ochii tăi mai negri decât întunericul
în rugina orelor care vin,
îmi curge dezamăgirea pe buze şi vine ploaia,
mă ca

Mă iartă, iubite, că filele-s goale!

Rătăcesc  căutând urmele  pașilor tăi.

Nici vântul nu bate,

blestem dintr-o noapte în care luna,

vicleană, complice, și-ascunde lumina,

te poartă departe …

Mă iartă, iubite, că zilele-aceste

te-am rătăcit în arborii rar

Ca-n fiecare primăvară

soarele a-nceput să răsară

luminos şi arzător

cu razele sale aurii

şi

le-a îndemnat să danseze

cu tot dragul

după pofta inimii lor

pe covorul şi pe pereţii

naturii îngheţate de iarnă.

Prima oară

doar vreo două raze

au răsărit

să şteargă nea

O lacrimă se scurge tainic pe o floare,

Fierbinte,  jalnică, curată,

Din inima rănită, care trist mă doare,

A fost iubită, iar apoi, uitată…

Iar floarea,  prinde toată a tremura,

Visa să aducă bucurii,

De dor și chin începea a-și scutura,

Frumoasele petale

Chiar dacă suntem unici,

ADN-ul ne unește pe toți;

la origine, l-am primit gratuit.

În complexitatea identității lui,

este de esență organică.

Cu disperarea depărtării,

ne pune mintea și trupul în călătorie.

Un singur lucru este infinit: inima;

și pe ea am

(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin)

Urc să ajung la Tine

coborând spirala întunecată

spre acel punct minuscul de lumină

din suflet zăgăzuită

în neputinţă  de a mă afla

de a Te regăsi

de a Te simţi

de a Te avea

fără îndoieli

fără să-Ţ

Ne vom scălda în apele râului
şi soarele ne va privi cu dăruire
ca pe nişte forme lucrate îndelung
de sculptorii sărutului oval şi generos.
În raze vom căpăta strălucirea argintie a peştilor,
ne vor acoperi cu ferestre, valurile
sub pânze mătăsoase d

Românie, Românie, ţară tristă, muribundă,

Ultimele tale lacrimi în ţărână se scufundă.

Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,

Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.

Iuda politicianul te-a vândut, rânjind a coasă,

La pachet cu toţi eroii,

Era singură în căsuța ei, aproape de marginea pădurii. Lăsa deschis și radio, și televizor, dar singurătatea o copleșea de multe ori, de când ai ei nu mai erau. Și ce veselie, ce gălăgie, câte nebunii făceau ai ei, deși nu mai erau tineri. Acuma...

S-

Când posteşti la mâncare, te opreşte la păcate,

Vorbele şi faptele să-ţi fie în viaţă cumpătate.

Să ne lepădăm de ura grea şi gânduri negre,

Să-l înţelegem mereu pe cel fără apărare.

Să-l aducem la biserică pe cel ce nu crede,

Cu răbdarea şi iubire să-i

Suntem în vârstă de acum,

Degrabă, vom  porni la drum...

Dar rău nu-mi pare de nimic,

Dorim, să mai trăim un pic.

Să ne-ncălzim la sfântul soare,

Și să uităm de tot ce doare,

Să stăm sub pom în iarba verde,

Însă mă tem, că te voi pierde.

Cântă cocoșul

O păsărică zboară lin,
Și se oprește lângă tine,
Eu c-o scrisoare te alin,
Și sper, că n-ai uitat de mine.

Mi-e dor de tine, draga mea,
Nu pot trăi, nu-mi este bine,
Mi-e dor de tine, scumpa mea,
Și inima se aprinde în mine.

Că  eu de tine n-am ui

Să ne trezim din somn şi nepăsare,

Să alergăm la Domnul în Ziua Mare,

Hristos să vă aducă Sfânta lumină,

În sufletul vostru la toţi o să  vină!

Zbor de îngeri şi pace în suflet să ai,

Celui în suferinţă cu drag mereu să dai.

Masa să-ţi fie plină cu iubire

Eu pun culorile sufletului pe inimă
și radiază în preajmă căldură
așteaptă să vii ca la o plajă
cu nisipuri albe și strălucitoare.

După-amiaza se dezbracă de hainele tale subțiri
și lasă o briză să-ți mângâie trupul
pe rotunjimile sculptate simetric.

Î

Rugăciune

De-ar fi să văd,
L-aș îmbrățișa pe Dumnezeu ,
Purtându-L în brațe – Lumină,
Să-mi lumineze cărările.

Pe cărări,
Îndeosebi la răspântii,
Să vă întâlnesc,
Să vă arăt tuturor iubirea –
Poruna de la Dumnezeu
Și să-I mulțumesc,
Că mai pot prinde
Z

Din tot ce scânteiază-n soare

Pe-acest pământ, de toate plin,

Nimic nu seamănă cu-o floare

În care Domnuꞌ-a pus ceva divin.

Protest-rugăciune împotriva urii,

Stropi de metaforă din curcubeu,

Incontestabilă bijuterie a naturii

Dăruită cu mâna lui Dumnezeu.