Absent

Uneori vine noiembrie

Copt de toamnă

Și crapă inconștient

Lovind în unul sau altul...

Trebie să fii tare;

Nu doctorii te fac bine;

Ei ameliorează durerea de moment;

Tu fii încrezător în Dumnezeu,

Întâiul iubitor de oameni,

De restul fii absent !

Speranţa-i că voi tineri nu va-ţi pierdut

Prin jungla sălbatecă de afară…

Fugiţi de umilirea cea amară,

Din truda voastră făuriţi-vă avut!

Lăcaşul cel mai sfânt vă este-n ţară

Unde ale voastre mame v-au crescut;

Aşteaptă să fiţi de apărare scut

Şi-n casă

Iubirea aceasta hoinară

Iubirea aceasta prea umblă hoinară

Pe visele nopții aleargă râzând

Și cântă din strună ca apa la  moară

Lăsând să înalțe un zgomot în gând.

Mă pierde la număr, mă duce de-acasă

Când straiele zilei, mă-mbracă în jar

Când aura sorții

Te chem din amintiri

Te chem din amintiri îndepărtate

Cu primăvara ta care s-a dus

Să împletești acum nenumărate

Speranțe-n clipe arse ce s-au scurs.

Vreau corzile să cânte la vioară

Cu despletitele note de nai

Și flori de iasomii și lăcrămioară

Din toamna

Pe cărare, la izvor,

îngerul binevoitor,

fără nicio retenţie

sau iz de pretenţie:

- Mare atenţie

la urma din pas

în timpul rămas

prin nisipuri ce curg

pe cerescul crug

până la amurg,

prin pădurile oculte

cu tulnice multe,

libertatea supremă

e-o temniţă perenă.

Du

Port crivățul pe umeri...

      de Camelia Ardelean

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Prin site ancestrale mai scapără-

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu

FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE

 (167 de ani de la naștere)

Eminescologii din toate timpurile, împotriva rivalității lor, au ajuns la concluzia că există un miraj al eminescianismului, un fel de „ armonie eminesciană” unică, din care iradiază veșnica mode

Călătoare eşti din nou pe vechiul drum,

Iar acum te-ntorci la colţul tău de rai,

Întrebările se ţin de tine scai,

Dar un răspuns nu-ţi vine nicidecum.

Va veni el în curând şi o să-l ai,

 Nu gândi că totu-i pulbere şi scrum,

Îndoiala risipise-va ca fum

Cân

Când natura îşi îmbracă ţinuta de camuflare,

Fulgul de nea îmi activează al vieţii breviar

Şi-mi arată cum preacurata iernii răsuflare

Mă tămâiază cu lumina amintirilor, iar şi iar.

Ninge cu o încrâncenare nereal de firească

Şi urmele îmbrăcate în alb, d

Fiecare zi este o filă scrisă-n amintire,
nimeni n-o poate citi pe feţe
rămâne presată ca într-o carte ascunsă
undeva-n subsolul conştiinţei
care nu doarme până la moarte.

Întunericul şi lumina îngemănate
fac parte din trupul viu al sufletului,
o uşă

Scriu pentru acest an câteva cuvinte,

A mai trecut un an şi-mi aduc aminte.

Las în urmă gânduri, clipe din trecut,

Zâmbesc pentru un nou frumos început.

Deschid ochii într-o îngheţată dimineaţă,

Merg mai departe, bucuroasă în viaţă.

Cu tot sufletul de cei

Din răsărit de soare de te-ai naște,

N-ai fi la chip așa strălucitoare

Cum ești, și iată că ușor mă paște,

Iubirea ce o simt năucitoare

Și nu e chip să scap din a sa vrajă –

Iubirea pentru tine-i complicată,

Din ce în ce întinde a sa mreajă

Și-o simt mai d

M-ai mângâiat cu slove din coajă de copac,
Pe-un pat din răsărituri și veri imaginare,
Mi-ai desfrunzit surâsuri ce-n rouă se prefac
(Prin aripă de flutur, lumina stea îmi pare.).
 
Am înțeles îndată că mai există „noi“,
Sub raze destrămate de frig și aște