Blog

Era în preajma sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței. Plafonul compact al norilor grei întinsese deasupra ținutului meu dintre păduri, lințoliu șoriciu. Crăiasa Iarna cernea necontenit făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazi

ea mă iubeşte
ţine ascuns în inimă un fluture
lângă piept îi cresc petale de nuferi
un curcubeu străbate umbra chipului său
cu explozie de cuvinte detonate
de râsul albastru
nu îmbracă tăceri
are păpuşi de zăpadă
gata să-i preia amintirea
cu un ropot

lui Mihai Eminescu

Pe un colţ de cer se lasă seara. Pe un altul înfloreşte în petale de zăpadă, o crizantemă. Între ele, un pod de ger se lasă. În noapte, lumina din stea îşi (a)lunecă razele de căldură, pe derdeluş, peste îngheţ, peste podul de dor

Pe drumul timpului a revenit ianuarie,

luna albă care îşi cântă a sa arie

prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului

pentru a ne înveli în roba îngheţului.

Trecură sărbătorile toate şi anul nou,

amintirile de-anul trecut apar, în ecou

se întrevăd printre

Frescă pentru un război fără noimă 

Înainte ca ţărâna 
să se facă una cu mine 
Am iubit pământul... 

**

cândva, pe când eram copil: 
"tu să fii soldat" 
striga bunicul din a sa cămară 
un şoricel rodea 
din coajă zilei cea amară 

cuţitul stă tocit în teacă 
e f

Peste solul înghețat,
Trece vulpea cu un pui,
Mititel de pacă nu-i,
Iar gerul l-a-ngenuncheat.

-Hei, ce fel de mamă ești
Să îți scoți pruncul în ger?
Zău, nu ai niciun ungher
Unde să îi spui povești?

Așa o mustră un corb,
Zgribulit pe ram golaș.
Uite-n vale un

Filozofie

          -Ce-i asta, Stelică? Filosofie?!

          -Domn primar, staţi să vă explic, asta s-a putut ...

          -Bă, tu-ţi baţi joc de mine? şi eu cum deschid farmacie cu diplomă de filozof?

          -Domn primar, nu era de celelalte ...

Ea cântă la vioara portocalie cu sunete roz,
absoarbe din inimi sânge albastru
în cerneala cuvintelor încă nescrise
poate un pic mai deschisă,
după masă armonia e lăsată să gândească
vine ca o muză în acordurile notelor calde.

Apoi nu se mai distinge

Iarnă grea
S-a pornit aşa deodată
Sus pe cerul luminos
Să se-adune nori grămadă
Să fie timpul furios

Văntul cu putere mână
Hergheliile de nori
Iar din zare se anină
Mii steluţe, dalbe flori

Se tânguie pădurea
Cu vuiet greu şi surd
Mai rău decăt securea
E zmeu

În sticlosul templu de perle al scoicii sonore

Unde se-adună strălucirea întunericului abisal,

Tainic, complotează irezistibile forţe majore

Veşnicind seducătorul murmur universal.

Când marea mi-a aruncat o ancoră emoţională

Prin emisarul său special, în

lumina se scurge prin perdea ca o amantă care intră pe furiș

iubito câți desenează pe asfalt urma pașilor tăi ziua

ca să lucească noaptea când se trezesc muzele

stelele șerpuiesc pe cer ca niște licurici ce se caută îndârjiți

iubito câți prețuiesc cuvint

Să nu pierzi ocazia
ea trece pe lâgă tine ca un tren
apoi nu mai ştii că a existat.

Viaţa curge grăbită-n matcă
ca şi sufletul tău lovit de trădări
acoperite cu nepăsări care dor în subconştient.

Chiar dacă vrei să ieşi la suprafaţă
muşti cu dinţii din

N-are nici un Dumnezeu

Și nu crede în nimic;

Se declară că-i ateu

Și nu pot să-l contrazic.

De credință dacă-i zic,

Am s-o fac pe riscul meu;

N-are nici un Dumnezeu

Și nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic

Nu invocă nici un zeu,

Dar înjură tot mereu,

Că a

Un pic din văzul lui Dumnezeu s-a oprit

pe Mănăstirea Sfânta Ana şi vede

cum sveterul iernii a îmbrăcat-o,

şi viscolul îi încheie nasturii şi-i aranjează gulerul

sub soarele ascuns de spargerea norilor.

Îi ascultă fluieratul poveştilor,

cum fumul din burla

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate obrazul Tău

încape

atâtea săruturi de trădare,

în fiecare zi,

de mii de ani,

de pe icoane adunate?

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate fruntea Ta

să asude

atâtea pungi de arginţi,

în fiecare zi,

de mii de an

Dacă aş mai fi  cea de ieri

aş împărţi cu ţine nuditatea iubirii

aş contura ispita cu păsările focului

discretă cum e luna la pătrar

să luminez aşternutul,

cu gust de piersică şi sare

până când dimineaţa firul şi-l toarce

tras din coama nopţilor pârguite

de

De peste 6 ani urmărim cu nelinişte şi îngrijorare haosul care s-a produs după aşa numită "Primăvară Arabă", începută în anul 2010, care a zdruncinat total Orientul M