Blog

Pe humerusul şarpelui blestemat
(Care Evei poftele i-a încercat),
Se sprijină primordialul păcat
Din care omenirea s-a-ntrupat.

Productul vestitului pom prohibit
De la un joc de cuvinte derivând
Din vechea limbă latină provenit
(„Malum”, „rău” şi „

În fiecare seară când merg la culcare scot de sub pătură ori un cățeluș alb cu pete negre neregulate cu urechi pleoștite peste ochișorii din nasturi cărămizii ori o pisicuță tărcată fără mustăți cu un ciot de codiță.

Aseară, după ce am terminat de spu

   Povara ta nu e când vorbeşti. De scris e legată. Îţi treci vorbele prin minte şi uiţi să laşi printre rânduri, cuvinte ca o alintătură, de teamă când le aşezi pe hârtie, ca o poartă, o uşă să nu zgârâie, scârţâie când o deschizi, ca atunci când f

Numărul trei

O călătorie iniţiatică spre inima omului

chiar în miezul ei

acolo unde Sinele devine Dumnezeu

şi se lasă scăldat de voia Tatălui

armonia întregului ascultă şoaptele universului

tu ești numărul trei

Unul

atotcuprinzător

mă ocroteşti cu braţe tand

Aştept să fie primăvară,

Natura-n zumzet să învie,

Din zori de zi şi până-n seară

S-aud un tril de ciocârlie.

Destulă-i vreme pân’ la vară

Când se formează bobu-n vie;

Aştept să fie primăvară,

Natura-n zumzet să învie.

O toamnă rece şi pustie

Înveşmântată-

Se ondulează sunetele şi clipele,
trece un flux de fotoni
ce acoperă pe rând jumătate de pământ
cu bucuria unui cuvânt
în râsul soarelui c-un singur ochi.
Se miscă viaţa şi lucrează,
învinge porniri
cât un infinit necunoscut
de muritorii de rând.

Lumea-i înt

În leagănul clipei,

împovărată de blesteme,

împletitura de paralele şi meridiane a lumii

a devenit o imensă pânză de paing

ţesută cu multă dibăcie,

ceţoasă şi lipicioasă,

şi din ce în ce mai deasă,

unde omul este şi musca rătăcitoare,

şi carnivorul elegiac

Gândindu-se intens şi continuu la ai lui, la ce-a avut şi ce-a pierdut, Mihai trăieşte mai mult în trecut, prezentul îi apare ca o anexă existenţială menită să-i asigure nevoile curente. De multe ori nici nu mai face diferenţa între prezent şi trecut

Ieri,

nu ţi-am spus că mă tund, că m-am tuns şi-ncerc să mai păcălesc primăvara mea, de acum. Aveam prea mulţi ghiocei şi nu, nu era (ano)timpul lor. Nu i-am strâns într-un buchet să-i aşez în glastră, să-i privesc, să mă privească, doar am mai scos

LA I.C.R. COPIII AU CUVÂNTUL

Autor : Alexandru Andy

                                                                          LA VERNISAJ

(de la stânga la dreapta): D-na Andreea Păstârnac, Ambasadoarea României în Israel, Andreea Soare, cultural project

PE UMERI DE CUVINTE

Prima zi din an, o îmbrăţişez senină,
dar pentru restul caut linişte deplină,
mulţumesc vieţii prin tot ce-mi oferă
şi nu ştiu dacă-n cealaltă le transferă.

Mă simt stăpână, pe tot ce mai doare
şi pe urmele paşilor am sădit o floare,
via

De copil mă urcam prin copaci
şi călăream caii pe deşelate,
mai cădeam câteodată
dar nu recunoşteam că m-am lovit.

Când m-am făcut mare nu mai aveam semne,
aveam amintirea unor întâmpări
răstignite în memorie,
un puls fără durerea cărnii înflorite
în cuvin

Aprioric, steaua  ni-i orânduită prin zămislire

Şi fiecare este unicat prin destinul ineluctabil

Atât de liniştit şi convins de propria-i menire

Încât nicio intervenţie nu-l poate face repetabil.

În corida vieţii, destinul şi dorinţa sunt în contratimp

E

Ce-i mai de preț și-mi mângâie simțirea,

E muza mea mereu rătăcitoare

Purtând un nume de albastră floare

Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.

Ea mi-a adus idei încântătoare

Și mi-a cerut s- așez în vers iubirea,

Să răsădesc în inimi fericirea

Și să ma

Mă cheamă liniştea orelor târzii

să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi

din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,

legănându-se în miez de vis de prinţi.

O, cât de mult aş vrea să mă pierd

pe urme de rătăcitori sihaştri,

prin codrii, printre silabe de rug

Trecerea dintr-un an în altul face posibilă

întâlnirea faţă-n faţă dintre prezent şi viitor

pentru a azvârli unul în celălalt

cu clipele lor trecătoare,

ca şi cum ar azvârli cu pietre.

Încăpăţânarea lor nefondată

nu-i lasă pe niciunul să raţioneze

că nu-i n

Tu inimă te pierzi

Tu inimă te pierzi în gânduri

Și eu mă pierd și îmi e greu

Că o iubire printre rânduri

A rămas între tu și eu.

Eu am ascuns-o sub cămașă

Și am plecat cu ea la joc

Dar tu inimă pătimașă

Ai vrut să mă opresc în loc.

Împotmolită în dorințe

Aici nu sunt cărți...

Ion Vanghele

Aici nu sunt cărți să scriem noi azi,

Știm însă țărâna păzită să fie,

Și muntele nostru cu-ntinderi de brazi

Când ziua se stinge tăcută făclie.

Doar arcuri și săbii amarnic se-nfruntă

Și sângele gârlă se duce amar

Când la