Blog

Prea flămând mânca de la gunoaie,
nu se temea,
pentru el foamea era un fel de salubrizare
a vieţii de îngrădiri.

Fără remuşcări se izola de oameni,
se însoţea cu cei asemenea lui
şi nu-şi mai amintea de zilele bune,
în fapt şi-a uitat vârsta şi numele

durerile

 înțepăturilor de țânțari

 duse de vânt

 pe gresia de ascuțit coasa

 semne de zboruri

 îndoieli asmut

 sălbatice gânduri

 ceața

 mână prin labirint

 negustorii

 a nu vedea naște

 a nu îndrăgi

 de ce

 parfumul salviei

 îi lasă reci pe-mpietriți ?

întru

Tot mai grăbite, văd zilele curgând

Pe aripile fluturilor grei de zăpadă

Care-au început, de ieri, să cadă,

Vechi stări emoţionale activând.

La picioarele dezbrăcaţilor arbori,

Dimineaţa, la invazia zorilor,

Copleşite de moartea culorilor,

Frunzele nu se m

Doar tu  eşti vinovat, când copacul işi cerne floarea...
Neclintit, in torida vară arzi cu frunzele vrăjite de soarele apusului târziu,
o aripă frântă işi zbate o ultimă clipă,în fereastra toamnei.
Tu urmăreşti plecările în alai ruginiu, întorci privi

Ştiu că vei pleca, eu visul nu ţi-l frâng;

Tu doreşti să-ţi clădeşti o viaţă bună,

Nu mai vreau ca steaua ta să apună,

Printre norii toamnei care veşnic plâng.

Peste ani fi-vom iarăşi împreună,

Dacă nu voi fi un bătrânel nătâng

Apăsat de de anii ce la pi

                                  Amos Oz – Între condei şi politică

 

își plânge el iubita în miez de noapte

și visele-și alungă tot atuncea

pe țărmul existenței sale

nu-i nici curmal nici palmier nici umbră

lumina lunii îl învăluie în miez de noapte

din toate părțile ca o metaforă adâncă

deschise-s porțile el stă în prag

și

Într-o succesiune de viziuni atemporale,

Îşi construieşte din cuvinte un spaţiu augustin

În care conspiră împotriva ordinii universale,

Asumându-şi riscul de a se sinucide câte puţin.

Pentru sufletul lui, realitatea-i doar un stimul;

Cu emoţii, încarnat

să-mi cânţi
inima să-mi rupi
şi aşa ruptă de nepotriviri

cum ştii să te cobori pe strune
în vibraţiile sufletului
să nu mă laşi pradă durerii

pune în loc fântâni
cu apă din care beau rătăciţii
şi lasă-mă să mă bucur

ulcior fă-mi din dorinţe
şi umple-l c

ŞEVALETUL TIMPULUI

Pe şevaletul toamnei prind o pânză,
unde culorile sufletului au întâietate;
iar pentru amestec am ales o frunză,
gânduri şi amintiri pentru a fi pictate.

E toamnă pe-afară, dar şi-n anii mei,
anotimp ce predispune la nostalgie 
şi trag pr

Lovituri de ciocan în capete de cuie
se auzeau dincolo de mine, în

ţintirimul

lumii de mâine. Lumina
scâncea printre obrajii curşi
ai cerului de lacrimi.

M-am adoptat,
pe mine,
să mă locuiesc înlăuntrul meu,
să mă abandonez vieţii.

Încă,

se aud cuie sa

în oglindirea apei ploii de toamnă

lugubrele și denaturatele amintiri(amestecuri halucinante)

revin obsesiv ca un oftat de resemnare

luna cu infatuarea ei aristrocratică

dizolvă noaptea cromatică cu brațele luminii

râuri de umbre mângâie fața cerului înt

Moto: ”Dracul m-a pus.....!”

Vă dădeam eu un raport

Nu ştiu pentru-a câta oară

C-am ales o profesoară

Ce se ocupa de... sport…

Şi-a avut fata ambiţii

Să mă menţină în formă

Şi m-a pus la exerciţii

Mult prea multe peste normă…

N-am îndrăznit să scot spada

Să

Dacă nu mi-ar trebui

incizia asta,

doctorul mi-ar spune

să nu-l deranjez

din timpul unei sieste

sau

i-aş părea invizibilă.

Dar îmi trebuie,

pentru că vreau să trăiesc aici,

unde soarele luminează cerul şi pământul

sau

unde norii se-mbulzesc şi-aduc ploi

cu furtu

Moto:

„Dă-mi mâna ta, gingașa mână,

Să nu cădem când suim coasta

Când viața piedici o să pună!

Vrei să-ți alegi cărarea asta ?”

ALEGERE

Aşteptai o săptămână

La o cerere, şi fata,

Profesoară de „..română”

Nu prea agrea armata.

Motivaţia era clară,

Că ea vre

Pe un deal cade-nserarea,

Toamna a venit cu ploaie,

Fierbe mustul în butoaie.

Când s-apropie Crăciunul

Vinul curge în şiroaie

Şi cu sârg îl sorb beţivii

Până oasele-şi înmoaie,

Iar cu capul plin ca butea

Fac mătănii prin noroaie.

Cam târziu ajunşi acasă

Ei încep să se despoaie;

S