Blog

    Dorul nu-mi dă pace

    îmi pune inima  pe ace

    sufletul mi-e pustiit

    ar vrea să fie iubit

    sufăr, nu pot să fiu cu tine

    e karma mea, ştiu bine

    iubirea sinceră teribil doare

    ea înfloreşte ca o floare

    albă, delicată  de cireş

Pipăi în gând o coapsă de femeie,
surâsul tău m-a trimite într-o stare de beatitudine.
Pe negândite
mă îmbrăc într-o mantie de singurătate
atât de lipsită de culoare şi fantezie
încât nici nu bănui cine sunt
de unde vin
şi ce urmăresc.

Nu sunt decât u

După o vreme trecută prin furcile caudine
ca o bătae pusă pe notele proaste dintr-un catalog vechi
într-o cancelarie a unei şcoli părăsite dintr-un sat,
copiii călătoreau hurducaţi să înveţe un dram de carte
şi se întorceau obosiţi cu ochii-n cearcăn

7 zile au trecut în rugă colectiv.

Barba şi-a înălţat iarba din stradă în plină
toamnă şi strigă dincolo de ea, o lamă

azi

şi-a înfipt plugul
şi ară
şi seamănă

simţămintele cerului pe aripi
şi dor
şi sper(anţă),
ceaţa (a)prinde înaltul.

07.11.2015, ora

Vis 

(GV)

Nici nu mai ştii iubito, de visul meu cu tine, 
cel scris cândva, ca toamnă, la margini de pădure, 
cu cerul tău albastru şi scârţiit de şine, 
sub rădăcini de fag, în taină să-l îndure. 

Am fost în vis, un trup, dar am vorbit tăcere, 
cu patimă d

Am ape 

(GV)

Am ape care-mi tremură, în pumnul meu, izvor, 
un crâng ce izvoreşte iubito-n orice zi, 
sub talpa stării care, îmi este toată dor, 
în vis, în fericire, în taina mea de-a fi. 

Am ape de lumină, lumina lor în muguri, 
sunt urletul de fiară ce î

 Eu sunt

 Un biet versificator în rime ușoare,

 Romantic trubadur al inimilor voastre,

 Ce port iubiri pe aripi de visare

 Mereu pe ne-nțelese căi măiastre.

 Eu sunt

 Din an în an, și zi de zi, mai tânăr,

 C-adun în mine iubiri nemărginite,

 Sunt ca un fu

Ce doruri ... 
(GV)

Ce doruri nemaiîntâlnite, tu ai promis 
că n-ai să-mi laşi, 
în taina ţărmului cu vânturi, 
în umbra urmelor, 
de paşi ! 

Ce doruri am şi mi le scriu, 
pe trunchiuri astăzi 
de lumină, 
ca rod al raiului ce-l ştiu, 
ca mântuire, 
sau că vină 

Emoţionat te strâng uşor la pieptul meu

cu dragoste şi te sărut instantaneu

pe sânii tăi rotunzi cu patimă şi cu candoare,

focul iubirii ne cuprinde în a lui vâltoare

În ochii tăi miraţi sfios mă oglindesc

simt fiori  adânci ce-n mine doruri cresc

ahhh, b

   sau nu, nu am cum sa fiu dezamagit.

   Probabil ca pitestenii lucreaza doar schimbul 2 si si-au trimis copii au fost in jur de 50 si 100 cu totul cu gura casca(printre ei cativa de schimbul 1 si pensionari), copii intre 12 si 16 ani.

   Am ajuns cu

Lumea care trece pe stradă
descoperea o anumită ordine în toată dezordinea
şi fiecare îşi făcea o impresie
care-i lămureşte simţurile
ca o cădere de frunze toamna
ce lasă sfărâmicioasă o nostalgie
pe sufletul apăsat de plecarea păsărilor.

Pe mine toam

Tot ce însemn eu pentru voi e nasemnificativ,
unii încearcă să-şi amintească ceva,
alţii vor trece cu vederea momentul,
fiecare se gândeşte la el
şi-l încearcă acelaşi sentiment demolator
că ne apropiem cu toţii de moarte,
vedem în oglindă coasa ascu

Prin pântec de mamă au coborât în lume, îngerii.

Ne-au învăţat paşii şi muzica şi focul

a fost semnul când au scris cu viaţa lor,

o pagină.

Curgeau lacrimi de jos în sus

ca o cerneală cu roşu şi ne rugau,

imperativ ne rugau

să (mai) citim,

să nu ne pri

Ce frumos miroase a lemn şi-a veşnicie !
Frunze moarte învie natura limitrofă;
eu încerc să scriu azi o poezie,
Păunescu scrise azi ultima strofă.

Cât de blând adie vântul astă seară !
Cât de şters şi-arată munţii şevaletul !
Pe sub brazii falnici, du

În gând 
(GV)

În gând se strâng pământuri 
şi aşchii ce-s schiloade, 
un adevăr iubito, ce de-adevăr se teme, 
prin labirinturi, ochii, 
privesc, se uită ...
văd noroade, 
şi vise-n depărtări, 
sau doruri ... multă vreme.

Să nu lăsăm 
(GV)

Să nu lăsăm iubito, atâtea toamne-n noi, 
sau timpuri ce se-ascund cupolelor de noapte, 
să face din iubire, un veac...cu amândoi, 
lumina ce se naşte în frunze, ca şi şoapte! 

Sărutul lor să-l facem cuvânt, rostind cuvinte, 
să-i dăm ca r

Când tălpile mele 
(GV)

Când tălpile mele vor atinge nisipul, 
să începi să visezi,să visezi cu-amândoi, 
un vis dintr-o toamnă,cândva doar pustiul, 
lângă-o zare albastră, pe margini de ploi ! 

Să visezi doar visarea, devenită ispită, 
cu ploia din ceruri,

Vis de stea 
(GV)

Vis de steauă călătoare dintr-un cer îndepărtat, 
izvoreste învolburarea dorurilor neîntâlnite, 
în visarea de iubire şi a dragostei păcat, 
ce-şi trecuse în uitare, valurile adormite. 

Nesfârşită mi-e visarea, vina mi-este feerie, 
norii