Blog

E greu ... 
(GV)

E greu să trăieşti doar din clipe lăsate, 
când pământul sub tălpi este doar amintiri, 
sau o zare e dor, cu pâraie sărate, 
ce lasă la mal, urma unei smintiri. 

Şi dealul şi cerul sculptează poveşti, 
în toamna cu tine, ce aproape e dusă, 

Nu ştii în ce ipostază mă aflu,
să vâslesc în sânge printr-un tunel albastru
în care nu se zăreşte altceva în afara unei lumini
atât de îndepărtate încât se contopeşte în minte cu o stea
pe sub care levitează ceruri îngheţate, transparente.

Am desluşi

   D U R E R E A   U N U I   P Ă R I N T E

                    (doliu național)

Candela mai lăcrimează după tine, fiiul meu!...
Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.
Of! secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,
Viaţa-n doliu mi-e cern

   Sunt un om, un individ ce si-a calcat a 40-a treapta in ziua in care timpul era ancorat in timp si timpul meu isi privea timpul in jur, cu trecut, prezent si ce va mai fi in alte fire de timp, de par ars, impartit de soarta si incercat de destin

Ţi-a spus cineva

Ţi-a spus cineva într-o noapte că poate să te mai nască încă o dată? Trebuie doar să plutească în gândul de iubire, năvalnic spre capătul de lume printre coaste, căutând-o pe cea lipsă, în secunda de linişte desăvârşită.Iar tu trebui

Să nu-mi iubești


Să nu-mi iubești doar floarea, căci am și rădăcini
și port în ele-un cântec, în dorul tău de înger,
când toamna care vine își ia tain, nu vini,
din inima ce poartă, destinul unui fulger !

Mi-e floarea albă știu și pare sărbăto

Şoaptele au izbucnit, se urcau, se ridicau, se călcau în picioare,

unele peste altele, striveau cuvintele sub greutatea lor.

Voiau să îmbrăţişeze aerul

ars de praf, la pământ

şi cerul voia să le (cu)prindă.

Era ca o îmbrăţişare pe care o dai

şi o simţi

Te simt... 
(GV)

Te simt între coperţile unui cer, 
vălvătaie de cuvinte, 
ca şi rând al clipei, 
ce ne unge-n lut boabele de mir, 
când scufundă marea, 
în doruri valuri. 

Nu te ascunde în stropii de ploaie 
cu veşniciile deghizate, 
ca eu zăpăcit şi zălud,să

Te simt... 
(GV)

Te simt între coperţile unui cer, 
vălvătaie de cuvinte, 
ca şi rând al clipei, 
ce ne unge-n lut boabele de mir, 
când scufundă marea, 
în doruri valuri. 

Nu te ascunde în stropii de ploaie 
cu veşniciile deghizate, 
ca eu zăpăcit şi zălud,să

Eu nu voi .... 


Eu nu voi trece niciodată de ţărmul, 
care îţi aşteaptă visul, 
cu o mie de mâini, 
spre suspinul în care astăzi 
mai stărui. 

Voi fi mereu un val, sub un pototp 
încins al gurii, care se aşează 
ostenit sub zâmbetul tău, 
pe trunchiuri de lum

Să nu distrugi 


Să nu distrugi cuvinte-n vesmântul lor curat, 
nepreţuind pe cel ce astăzi e cu tine, 
chiar dacă mai sunt nori pe chipu-îngândurat 
să nu-ţi laşi visul tău, sub adieri străine ! 

Aşterne-l pe hârtie,dar nestrivind culoarea, 
cu ploaie, cu

Stăteam pe carapacea unei zile de vineri
ca pe acoperişul lumii mişcător
înghiţind în sec
tot aerul rarefiat al unui munte suprem
îngropat în zăpezi şi nori albi
pentru totdeauna
ca un luptător în armură
de nebiruit.
şi totuşi am ajuns în vârf.

TOAMNĂ RECE…

Victor Burde

Toamna ce întinde, văl de brumă-naltă,

Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.

Fără bun rămas, frunzele rotunde

Sărutând luceferi, au pierit în unde…

Legănată barca ce mi-a dus iubirea

Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea

Şi pe vâsl

Aveam...

noi frunza noastră,

tu verde,

eu albastră.

De primăvară uşor dezmierdate

în zbor rotund de păsări,

în străluciri de rouă

tăinuiau iubirea.

Aveam... noi frunza noastră

în tonuri gri de toamnă,

alungate de plânsetul ploii,

vânturi reci-

frunzele noastre

st

Trecere 
(GV)

Cum trece câte o noapte,cum trece viaţa noastră, 
smulgând un zâmbet vremii şi zării istovite, 
cunoaştem oamenii, locuri şi zarea cea albastră, 
nu taina din durere, nici clipele trăite. 

Ce-a fost cu-adevărat, nu se va şti nicicând, 
nici vi

Sunt toamnă
(GV)

Am ruginit în dorul meu de tine,
în cuiele din crucea-mi ce persistă,
să mă desfăt în Universul"Mâine"
mă strânge-un ram,în frunza-mi care-i tristă.

Sunt toamnă,în dorinţa de împlinire,
s-au stins luminile din clipe verzi,
suntem flama

 Ne naștem din iubire,

 Din seva ei de lacrimi și suspin,

 Din firimituri de bucurii

 Inghițite cu nesaț

 La cina...cumplitului chin.

 Ne naștem din iubire,

 Si-apoi ne innecam în seva ei,

 Cu amăgiri tulburătoare

 Pe tumultuoasele ei căi...

 Sclipiri rătăci

Poate 
(GV)

Poate că suntem numai frunze, 
sau dealuri care, norii-i calcă, 
când rădăcini crescute-n buze, 
sunt mal, la plângerea de salcă. 

Suntem un timp, zori dimineţii, 
un dor nebun cu mâini de nouri, 
jilavul simt, răcoarea ceţii, 
lăsând un cer, să p