Blog

      În noapte mă gândesc la tine

      doar tu îmi oferi zile senine;    

      eşti mai frumoasă ca o stea

      ahh, visez că eşti numai a mea.

      fără tine viaţa-i ca un fum

      ce se împrăştie haihui pe drum,

      eşti echilibrul sufletului meu

Aş vrea sã plâng
dar lacrimile mele
s-au rãtãcit
pe cãi însingurate
luându-mi sufletul
pribeag, cu ele,
uscat şi însetat
de puritate.

Aş vrea sã strig
dar nimeni nu m-aude
toţi au plecat
pe cãi înstrãinate
luându-mi oasele
anemice şi ude

În ochii tai dragostea se înfiripă prin chemarea sângelui,
limba stă ascunsă cu o laşitate frivolă
în spatele privirii,
cuvintele par a fi semne
cad cu întrebări pe buze
după ce s-au limpezit apele
şi s-au împuţinat din cauza căldurii.

Sunt într-o gen

Am urcat la tine, tată, azi, să-ţi spun că mai am o zi

şi mai termin o treaptă. Mă apropii de tine, nu vezi?

(Privim lumea din jurul nostru, dar care lume?

Ea doar aleargă, n-are timp să privească.)

Singur eu, singur tu şi Sufletul...

Sufletul e plec

Vezi noaptea 


Vezi noaptea îşi ridică armura ei nocturnă, 
sub sfera de iubire din dimineaţa mea, 
plătesc o-îmbrăţişare cu gândul-mi ca risturnă, 
adăpostind sub frunze,un dor al meu, de stea. 

Eu nu-mi găsesc izvorul,aicea pe Pământ, 
trimit solii în cer

Se ivesc zorii cand urla vantul-n turbare,

Iubita mea din vremuri calde, azi se ineaca-n uitare.

Cad frunze rosii peste noi, parfumul tau paleste

Iubita mea cu chip frumos azi ma paraseste...

Aprind tigara si o privesc cum dorme fara grija,

Iubita mea din

Tăcere 
(GV)

Am să tac un timp curat 
ca să pot să îţi fiu 
în vis şi patimă 
şi osândă. 

Am să tac secunda care ţi se închină 
fără zgomot sau vreun veşmânt, 
în ruga sfânta să o auzi 
de unde vin 
şi încotro mă duc 
lumină vie. 

Am să tac veacuri trăite 
din cl

Zi de zi vai mă sfâşie
Doamne aceeaşi poezie
şi-mi ia aurul la schimb
transformându-mă în plumb

 Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan 

Gaby avusese o zi grea la serviciu. Probleme multiple îl asaltau. Fabrica se afla în probe tehnologice . iar el răspundea de un important segment , partea electronică a camerei de comandă .
După ce lipsi acele câteva zile, dorind să fie alături de s

Am simţit zapada vie şi norocoasă
cum se întinde ca o mare de pulbere,
ochii mei o îmbracă-n relief deluros,
o mângâie pe fulgii zdrenţuiţi
şi ţese-n copaci magia îngerilor de vată
care se joacă cu formele frigului.

Urmăresc aştrii cum se adapă din ap

Când toamna-şi scutură covorul

Peste grădini şi peste gânduri,

Tăcerile îşi frâng fuiorul,

Priviri se-nalţă rânduri, rânduri!

Şi cheamă din ruptura zării

Cu rugi aprinse la icoane

Pe cei ce ca nisipul mării

S-au dus spre alte bastioane…

Când peste câmp tro

Într-o noapte o femeie a turnat dragoste fără să întrebe
şi s-a ales praful de tot efortul pregătit.
Acum sunt un pedepsit la folosire,
un obiect care zace în spatele uşilor închise,
un general care după ce şi-a preluat funcţia,
este degradat în prop

 Admir acum tabloul toamnei tale,

 O strălucire ești în fondul arămiu,

 Te-ai stins ușor cu-ale florilor petale

 Si-ai renăscut în dansul frunzelor, târziu.

 E-un vals al frunzelor spre seară,

 Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam,

 Un vals ce îl dansam

Rugăminte
(GV)

Sădeşte-mi cuvântul în urma tăcerii,
să-l pun jurământ de pulberi la uşă,
nescrise cuvinte în hora durerii,
sau răni pentru-un vultur,reînviat din cenuşă !

Şi lasă-mi tăcerea dacă vrei la fereastră
să poţi să o auzi în dor,să cuprindă,
u

Tablou pe retină

noaptea în orașul de pe malul Dunării 
desenezi stele de apă
singurătatea ademenește femeile ca o pâine caldă 
aburi se ridică din ape pătrund în suflet
cu solzi fosforescenți 
linia vieții urcă spre cer/apus de lună /
simt cum se sparge li

Înălţare
(GV)

Urc spre cer pe la amiezi,dintr-o carte învechită,
alergând prin ploaia caldă,de sub genele de îngeri,
după ani şi ani de-a rândul,într-o joacă tăinuită,
să învăţ iar dimineaţa,să înceapă fără plângeri.

Izvoresc parcă într-un codru,dintr-

N-am vrut 
(GV)

N-am vrut să ne încărcăm cu lacrimi, 
fără ca degetul tău să simtă, 
acoperişul iubirii,la o distanţă albastră 
de sufletul meu. 

Nu vrei să înţelegi că timpul 
îşi doreşte spăsire, 
ca armura lui acoperită de broboane secundă, 
să reintre înv

Să uiţi 


Să uiţi iubita mea,în zori cu rânduiala 
din zbor de aripi albe,pe drum necunoscut 
şi naşte-te din nou,ascunde-ţi primeneala, 
în dorul de iubire,din taina de început ! 

Să uiţi de-un adăpost din raze şi sclipiri, 
de timpul ce se-întinde pe-o ma

Te căutam în galopul cailor sălbatici
Năluci, pierzându-se în nopți cu lună
Printre stânci la malul mării, lunatici.
Te îmbrățișam cu adierile toamnei
Pe aripile păsărilor călătoare.
Eram o flacără vie, o scânteie
Și mă furișam în visele tale
În pa