Jocuri de cuvinte - porumbel

Geografie lingvistică

          Porumbel

       Moto: „Monica-i încă de copilă/ Pasionată, şi-n sinteză,/ A fost cândva columbofilă/ Şi a ajuns... filochineză.” (Monicăi Gabor, fostă Columbeanu, de Nicolae Peiu din revista „Scârţ", Iaşi, nr. 4, octombrie 2012)

Am scris despre gâscă, deoarece pe ulița mea, „ulița-gâștii” (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gasca), în comuna Livezeni, județul Muscel, azi sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, toate gospodăriile aveau gâște.

„Ulița Gâștei”, acum fără gâște, dar asfaltată

Porumbei domestici erau doar la unul de pe o uliță vecină. Dar tata era vânător și mergeam uneori, toamna, la vânătoare de porumbei, alicele plecând din pușcă „în ploaie”. Mama și vecinele aveau de lucru. Ciulamaua era excelentă. Numele de porumbel, explicat în peste 50 de definiții în dicționarele românești, este dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba). I se mai zice și hulub, porumb, porumbaș etc.

Cuvânt scris prima dată în română de Dimitrie Cantemir, ca porumbrel, apoi porumbreriu, după dicționare are etimologia „porumb + -el”. Porumb este moștenit din latinescul palumbus, palumbes, „porumbel”, în cele din urmă din proto-indo-europeanul *pal-wo, „de culoare închisă, gri”.

Sensul de „porumb” (știulete) s-a dezvoltat probabil datorită asemănării aspectului unui știulete de porumb cu pasărea (o dezvoltare similară a avut loc în bulgară sau a fost un calc gǎlǎb - гълъб, „porumbel”, și gǎlǎbi - гълъби„ porumb/știulete de porumb”). Sensul original în limba română a fost de porumb, pasăre, dar astăzi se folosește cel mai mult termenul diminutiv porumbel, derivat din porumb. Reținem că sosirea culturii plantei porumb a avut loc în anii 1680 și s-a răspândit rapid în toată țara, în zonele în care grâul era anterior dominant.

Porumbel

Mihai Vinereanu scrie despre porumb «porumb (ar. părumbu „porumbel”) – 1. porumbel; 2. păpușoi, cucuruz (Zea mais); 3. cenușiu (adj.). Lat. polumbus „porumbel” (Pușcariu, 1359; Candrea/ Densușianu, 1431; Tiktin, ZRPh., 60, 773, REW, 6181; Ciorănescu, 6668); cf. it. palombo, sp. paloma, port. pombo, alb. pëlumb „porumbel”, v.pr. poalis „porumbel”, v.sl. goląbŭ „porumbel”, v.pr. golimban „albastru”. Walde (II, 242) consideră că, lat. polumbus provine de la un rad. PIE *pelon/bho. Trebuie menționat că există și forma lat. columba; cf. lituan. Gelumbē „pânză albastră”. Nu este foarte clar de ce avem alternanța bi/labială/velară la aceste forme. De remarcat că în latină apar ambele forme. Este vorba, poreclă probabil, de o hipercorecție care avut loc în limba latină sau mai precis în unul dintre dialectele limbii latine, forma cu bi/labială fiind percepută ca trecere a labio/velarei kwo la po. Fenomenul este specific limbii osco/umbrice, care trebuia „corectat” în latină, deși această alternanță pare să existe și în vechea prusacă. PIE *pel/ „cenușiu, palid”, peli/to „cenușiu” (IEW, 804); cf. lat. palleo, pallesco „a deveni palid, a păli” și skt. palitah „cenușiu, palid (în expresii pentru culori), gr. πελιτνός „cenușiu”, lituan. pelenai „cenușă”, let. peln, v.pr. pelene „cenușă”, v.pr. poalis „porumbel (datorită culorii penajului său)” (v. păli). Odată cu introducerea culturii porumbului în Ńările române (a doua jumătate a sec. XVII), forma porumb a început să denumească această plantă, iar pentru Columba palumbus a fost creată forma diminutivală porumbel. Forma porumbar are sensuri multiple, unele desigur anterioare introducerii porumbului în țările române 1. crescător de porumbei; 2. hulubărie; 3. pătul de porumb; 4. Prunus spinosa. Privitor la sensul 4, acesta este cel mai vechi și trebuie pus în legătură cu culoarea fructelor sale albastră/cenușie, denumite, de asemenea, porumbe, cu trimitere directă la sensul radicalului PIE și la sensurile formelor din sanskrită, greacă și limbile baltice. Denumirea acestui arbust a apărut pe același principiu ca și denumirea păsării, cu referire directă la culoarea cenușie, atât în latină cât și în limbile slave și baltice. În ce priveșe limbile baltice, această legătură este mult mai evidentă decât la celelalte limbi. Prin urmare, denumirea arbustului Prunus spinosa în limba română nu a apărut prin vreo asociere cu porumbelul, ci a evoluat de la sensul rad. PIE. Urmând acest raționament, putem spune același lucru și despre denumirea păsării, mai ales că și înlimbile baltice și slave, denumirea porumbelului provine din același radical. Derivate porumbel, porumbiîă, porumbar, porumbărie, porumbiște etc.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Lung, dar util, modern!

Introducem aici și turtureaua, pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului, numită și turturică (Streptopelia turtur) cuvânt moștenit din latinescul medieval turburella.

          În diferite limbi porumbel se traduce prin:

֎ 'ang gu - འང་གུ în tibetană ;

֎ acang, burung acang în malai Brunei, achang în iban;

֎ adbir în chaoui, adbir m, tmaǧa f în tarifit;

֎ ahaks - 𐌰𐌷𐌰𐌺𐍃 în gotică;

֎ akokowa în kali’na;

֎ akuri în acholi;

֎ àkwụ̀kwụ̀ în igbo;

֎ ałavni – աղավնի în armeană;

֎ asang în bajau coasta de vest și în bau bidayuh, aseang în melanau central;

֎ baak6 gaap3-2 - 白鴿／白鸽 în chineză cantoneză;

֎ bælon - бӕлон în osetă;

֎ balandis în lituaniană, balodis în letonă, bolūds în latgaliană (dintr-o veche rădăcină europeană *bal-, „alb”);

֎ bewran în zazaki;

֎ bidulgi – 비둘기 în coreană;

֎ bồ câu în vietnameză;

֎ calman în galică scoțiană, calmane în manx, colm, colmán în irlandeză, colomen în galeză, colúr în irlandeză, koulm în bretonă (din vechiul irlandez colmán);

֎ cemenkaj - чеменькай în erza (dialectal);

֎ caombu în sardă, colom în catalană, colomb în occitană și în provensală, colomba în italiană, ladino și sefardă, colombe (din vechiul francez colombe, din latinescul columba) în franceză și în normandă, colomp, colomb în friuliană, colon în valonă, colonbo în venetă, Columba (wikispecies) în convenții internaționale, columba f, columbus m latină, columba în interlingua și în romanșă, columbu în sardă, cömbo, cónbo, cónba în liguriană, coulon în picardă, culombula în corsicană, culumbu în aromână, culumma în siciliană, kolom în corni, kolombe în novială, kolombo în esperanto și în ido;

֎ conulaf în mapudungun;

֎ cortexan în venetă;

֎ croompe - ϭⲣⲟⲟⲙⲡⲉ în coptică sahidică;

֎ csirikli în țigănească;

֎ dara în javaneză, dara, burung dara în indoneziană;

֎ Dauf în luxemburgheză, dove (din medievalele engleze dove, douve, duve, din vechiul englez *dūfe, „porumbel”, din proto-vest-germanicul *dūbā, din proto-germanicul *dūbǭ, „porumbel”, din proto-indo-europeanul *dʰewbʰ-, „a bate, a fuma, a fi obscur”), ring dove (porumbel cu inel) , turtle dove (turturea) în engleză, Duuv în germană de jos și în saxonă de jos, Duuv’ în germană de jos, duva în suedeză, duvvá în sami de nord, Duw în germană plautdietsch;

֎ dhukkur - ढुक्कुर în nepaleză;

֎ do în frizonă, dóf în islandeză, doffer în neerlandeză, doo, dow în scots, dúfa în islandeză, dúgva, dúva în feroeză, duif în afrikaans și în neerlandeză, doyfi în sranan;

֎ ďölǫb în polabă;

֎ dube în bretonă;

֎ due în norvegiană, due, dua, hanndue, duestegg, hodue în nnorvegiană nynorsk, due, handue, hundue în daneză, due, hanndue, duestegg, hunndue norvegiană bokmål;

֎ dūja în letonă;

֎ dydyk – дыдык în udmurtă;

֎ ẹyẹle, èrukùkù în joruba;

֎ falur în tetum;

֎ far - ꠙꠣꠞꠧ, xoitor - ꠇꠂꠔꠞ în sylheti;

֎ fāxte - فاخته în persană fari;

֎ fearán în irlandeză;

֎ gǎlǎb – гълъб în bulgară, galamb în maghiară, gołąb în poloneză, gòłąbk în cașubă, golob în slovenă, golǫbĭ - голѫбь în slavă veche, golǫbĭ - голѫбь în slavonică veche bisericească, golǫbĭ - ⰳⱁⰾⱘⰱⱐ în glagolitică, golub – голуб în sârbă și în sârbo-croată, golub în bosniacă și în croată, gołub în sorabă de jos și în sorabă de sus, golubʹ – голубь în rusă, golubi în ingriană, golumb în română, golumbo m, golumbaika f în țigănească, gulab – гулаб în macedoneană, gulabxaa -гулабхаа în buriată, hołb în sorabă de sus, holub – голуб în bielorusă, rusină și ucraineană, holub în cehă și în slovacă, hulub în română (din proto-slavicul *golǫbь, acesta dintr-o versiune vulgară latină a latinescului columbus);

֎ gēzi - 鴿子／鸽子 în chineză mandarină, gēzi - 鸽子, 鸽子 în chineză, gəzɨ – гәзы, gɨbə – гыбә în chineză dungan;

֎ ghughu - ঘুঘু în bengaleză;

֎ gögercin în tătară crimeană, gögerçin în turcmenă, gögürçün – гёгюрчюн în kumică, göyərçin - گؤیرچین în azeră, güğercin, güvercin - گوگرجین‎ în turcă otomană, güvercin în turcă (din proto-turcicul *kȫkerčin);

֎ guguștiuc în română (specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât, Streptopelia decaocto, probabil din sau asemănător cu bulgărescul guguštuk - гугущук și sârbo-croatul gugutka; o altă teorie sugerează o legătură cu rădăcina onomatopeică gâng, care imită sunetele emise de unele păsări și insecte sau probabil legat de guguș, „porumbel”, împrumutat din bulgărescul guguška – гугушка, „porumbel”); 

֎ gulʹka – гулька în erza;

֎ guľu în votică;

֎ ḥamām - حمام‎ (colectiv), ḥamāma - حمامة‎ (singular) în arabă egipteană, ħamām – حمامة‎ în arabă, ħamiema în malteză, ḥmām – حمامة în arabă marocană,

֎ hasbídí în navajo;

֎ hato - 鳩 (はと) în japoneză;

֎ hkui - ခို în birmaneză;

֎ hootu – ほーとぅîn okinawaïană;

֎ hrdlička în cehă;

֎ hua în swahili:

֎ ioná - יונה în ebraică;

֎ irpa, urpi în quechua;

֎ jeruti în guarani, juruti în tupi;

֎ kabutar - کبوتر în persană dari și în‎ urdu, kabūtar - ਕਬੂਤਰ în punjabi, kabutar - 𑂍𑂥𑂳𑂞𑂩 în magahi, kabütar – кабӯтар în tadjică, kabutar – кабутар în uzbecă, kabūtar – कबूतर în hindusă, kawtára - کوتره‎ în paștună;

֎ kalapati în tagalogă;

֎ kalkóor - ‪کَلکور‎ în khowar;

֎ kāng kǣ – ກາງແກ în laoțiană;

֎ kapot - कपोत în hindusă, kapōt – کپوت în baluchi, kapota - कपोत în sanscrită, kapota în pali;

֎ kaptar – каптар în uzbecă, kepderi în turcmenă, kepter – кептер în kârgâză și în cazahă, kepter - كەپتەر‎ în uigură;

֎ karvelis în lituaniană;

֎ kăvak̬arč̬ăn – кӑвакарчӑн în ciuvașă;

֎ kesykyyhky în finlandeză;

֎ ketitiran în indoneziană;

֎ kevok în kurdă;

֎ khokha – кхокха în cecenă;

.....

֎ kotaru - ކޮތަރު‎ în dhivehi, kotir – کۆتر‎ în kurdă, kōtur - کوتُر‎ în kașmiră;

֎ kūkū, kererū, kūkupa în maori;

֎ kumru în turcă (porumbel cu guler sau porumbel care râde);

֎ kupoti – কুপতি, kopou - কপৌ în assameză;

֎ kurlutuki, kulutuki în tiwi;

֎ kutar -کوتر în swangisari;

֎ küühkü în ingriană, kyyhky, kyyhkynen în finlandeză;

֎ kuwecihe – ᡴᡠᠸᡝᠴᡳᡥᡝ în manciuriană;

֎ kxokx – кхокх în ingușetă;

֎ lephoi în tsvana;

֎ lif – лиф în lezgină, luf – луф în tabasaran;

֎ lirf – лирф în ruteană;

֎ lupe în samoană;

֎ merpati în malai, merpati, burung merpati în indoneziană;

֎ mik̄i - микки în avară;

֎ mirahpati în acehneză;

֎ mṭredi – მტრედი în gruzină;

֎ ndeke în sango;

֎ ndiwa în shimaoré, ndziwa în shingazidja, njiwa în chichewa, mwani și swahili;

֎ ńdò în igbo;

֎ nok khao – นกเขา în thai;

֎ nokṗaw² – ᦷᦓᧅᦔᧁᧉ în lü;

֎ nūnū în hawaiiană;

֎ nṵ̂uk tūu - ၼူၵ်ႉတူႈ în shan;

֎ ögljrğn – көглҗрһн în kalmucă;

֎ olamana în yámana;

֎ omemew în atikamekw, omiimii în ojibwe, omîmîw, mîmêw în cree;

֎ palāndõks în livoniană;

֎ paloma în spaniolă (din vechiul spaniol paloma, din vulgarul latin palumba, din latineștile palumbus, palumbēs, „porumbel de pădure”), paloma, palombra, palomba în papiamento, palomba în ladino, palomba, palumba în iudeo-spaniolă, palombu m, palomba f în asturiană, palomo m, paloma f în aragoneză, palumba în sardă, palumbes în latină (din proto-italicul *palwos, din proto-indo-europeanul *pal-wo-, „de culoare închisă, gri”), palumma în siciliană, pãrumbu, purumbu în aromână, pëllumb în albaneză, pomba în galiciană, pombo în galiciană și în portugheză, porumbel m, porumbiță f în română;

֎ parevā- 𑂣𑂩𑂵𑂫𑂰 în bhojpuri, parewa - परेवा în nepaleză, parewā - 𑂣𑂩𑂵𑂫𑂰 în magahi, pàrvâ în mizo;

֎ pati, salampati în cebuană, saeampati în aklanon, salampati în bikol central, sarampati în mansaka;

֎ pāvuraṃ - పావురం, kapōtaṃ - కపోతం în telugu;

֎ peristéri - περιστέρι, peristéra - περιστέρα în greacă;

֎ phug ron. - ཕུག་རོན།, phu kre - ཕུ་ཀྲེ în dzongkha;

֎ picaçu în tupi, pykasu în tupinambá și în guarani;

֎ piccione în italiană (din napolitanul piccione, din latinescul pīpiōnem, „pasăre care ciripește”), piccioni aresti în sardă, pichón în spaniolă (din italianul piccione), pidjon în valonă, pigeon în franceză (din vechiul francez pyjon, din latinescul târziu pīpiōnem, „pasăre care ciripește”, din latinescul pīpiāre, „ciripit”), pigeon, wood pigeon (porumbel de pădure) în engleză, piizhoon în métchif, pijun în volapulk, pinjon în franco-provensală, pipion în interlingua și în venetă; 

֎ pisin în tok pisină;

֎ prāvŭ - പ്രാവ് în malaialam;

֎ priəp – ព្រាប în kmeră;

֎ pujtuku în chamicuro;

֎ pulu în finlandeză (fie de origine onomatopeică, fie din pull, pulla în suedeză, din franțuzescul poule, „găină”);

֎ punay în aklanon;

֎ puṟā – புறா în tamilă;

֎ qon în vurës;

֎ rəgb - ርግብ în ge'ez, rəgb – ርግብ, ʾərgəb - እርግብ în amharică, rəgbi – ርግቢ în tigrină, ʾərgəb – እርግብ în tigre;

֎ roegdoxgap în zhuang;

֎ rompi - ϭⲣⲟⲙⲡⲓ în coptică bohairică;

֎ rula în galiciană;

֎ ruve în fidjiană;

֎ smùdan în galeză și în galica scoțiană;

֎ tagtaa - тагтаа în mongolă;

֎ tanṇygatḷe - танӈыгатԓе în chukchi;

֎ tantabara în hausa;

֎ taoj în vilamoviană;

֎ Taube f (din medievalul germanic tūbe, din vechiul germanic tūba, din proto-vest-germanicul *dūbā, comparați cu germanicul de jos Duuv, olandezul duif, englezescul dove, danezul due, suedezul duva), Tauber m, Täuber m, Friedenstaube („porumbelul păcii”, din Friede/Frieden, „pace”, +‎ Taube, „porumbel”) în germană, Tuub în germană alemannică;

C uvântul porumbel în câteva limbi

֎ tḥɛrəqʷu – тхьэрыкъу în kabardino-cercheză;

֎ thiwákiŋyela în lakota;

֎ ṭhuro în mizo;

֎ ṭoronǯi – ტორონჯი în migreliană, ṭoroǯi – ტოროჯი în laz;

֎ toyb – טױב‎ în idiș;

֎ turtur, turburella în latină, turturea, turturică în română;

֎ tuvi în estonă;

֎ tuzun în songhaï koyraboro senni;

֎ txĭarkŭo – тхьаркъо în adige;

֎ uso, urzo în bască;

֎ uukum în maya yucatecă;

֎ waso în tokipona;

֎ woyi - ᏬᏱ în cherokee;

֎ x`x`i – хьхьи în lak;

֎ xamaam în somaleză;

֎ xoluup – холууп în iakută;

֎ xuday xus - худай хус în hakasă;

֎ xӀvyxӀv – хӀвыхӀв în abază;

֎ yamāma - يمامة‎ în arabă, yamāma - يمامة‎ în arabă egipteană, yamāma - يَمامة‎ în arabă hijazi, ymām - يمام‎ arabă în marocană;

֎ yawnā - ܝܘܢܐ‎ în aramaică siriacă, yawnā’ - יונא‎ în aramaică ebraică,

Continuare, partea a doua, la:

 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-cuvinte-porumbel-1

Întregul articol este și la: 

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-porumbel.html

NC

Jocuri de cuvinte - pat

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-pat

          Patul în expresii

          Moto: „Unele femei sunt elastice (se întind cât ţine patul), altele supraelastice (se întind şi prin alte paturi), multe sunt credincioase (se întind până la Dumnezeu).” (Alte multe epitete la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-femeie-2).

Piesă de mobilier, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea, cu diminutivul pătuț, patul e prezent în multe expresii. „A așterne patul” înseamnă a pune așternutul pe pat pentru dormit, iar „a face patul” sau „a strânge patul” înseamnă a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit. Militarii și întindeau bine pătura...

Albă ca zăpada era pe un pat când a fost sărutată de prinț (nu ni se spune ce făcea prințul cu mâna dreaptă)

Dacă „ai căzut bolnav la pat” în timpul pandemiei a fost nasol, că te-a testat dacă ai covid și dacă ai avut te-a internat la domiciliu și nu prea ai avut acces în spitale specializate. Dacă ai fost internat pentru covid, te-au îndopat cu oxigen, te-au legat de part și s-a mers pe ideea „scapă cine moare”!

Te-au introdus gol într-un sac și nici nu ți s-au făcut cele lumești bisericești terminate cu pomana. Nici n-ai avut norocul „să mori în patul tău”. Cu sau fără pandemie, mulți politicieni „își părăsesc patul conjugal” și pun mâna pe altele mai tinere pe care le promovează rapid pe funcții călduțe, că te trezești cu una sexoasă consilier pe la 22-23 de ani pe probleme la care nu se pricepe. Hoitul contează! Asta e supărată dacă „dormi în pat” când te invită la ea.

Supărări în pat

Pudicii români mai folosesc expresiile „a da pat”, adică a adăposti peste noapte, ceea ce nu poate face golfistul cu multe bojdeuci, „vremea patului”, adică momentul de culcare, „a avea pat cu cineva”, adică a avea niscaiva relații sexuale, „despărțire de pat”, adică divorț, „muiere de pat”, adică amantă.

Englezii au cuvântul bed pentru pat, moștenit din medievalele engleze bed, bedde, derivate din vechiul englez bedd, acesta din proto-vest-germanicul *badi, din proto-germanicul *badją, „loc de odihnă, parcela de teren”. Ca și pat în română, în afară de obiect de mobilă, cuvântul bed are destule semnificații, inclusiv strat de legume în grădină (lettuce bed), albie a râului (river bed) etc.

Au apărut imediat expresii sau cuvinte compuse, precum: „la culcare!” (Go to bed!), „prea mult în pat (sex), odihnă ioc” (too much bed, not enough rest), „lungit în pat” (lying in a bed), „odihnă la pat” (bed rest), „imobilizat la pat” (bedridden sau bed-ridden), „dormitor” (bedroom), „canapea” (bedsit), strat de flori” (flowerbed sau flower bed), „reactor în care materia e menținută fluidă” (fluidized bed), „pat cu baldachin” (Polish bed), realizarea unui obiect 3D descris digital (powder-bed), „patul lui Procust” (Procrustean bed, din mitologia greacă despre Procrustes, care ataca oamenii pentru a-și adapta înălțimea corpului cu lungimea unui anumit pat de fier), „micul dejun la pat” (breakfast in bed), „pat nupțial” (marriage bed) etc.

Pat nupțial (marriage bed), stil Ludovic al XV-lea

Francezii au pentru pat cuvântul couche, derivat din verbul coucher, „a (se) culca”, element de mobilă, loc de culcare, dar însemnând și „strat” (de flori, de ozon etc.). Au și lit, moștenit din vechiul francez lit, acesta din «couche», FranceTerme, Délégation générale à la langue française et aux langues de France).

Cuvântul cel mai utilizat este lit. Așadar, există: „a fi imobilizat la pat” (être cloué au lit), „a fi pe patul de moarte” (être sur son lit de mort), „a dormi în paturi separate” (faire lit à part, soțul și soția), „patul de naștere sau patul de mizerie” (lit de misère, lit où l’on place une femme pour l’accoucher), „patul de paradă” sau „afetul de tun” (unde se expune mortul înainte de înhumare, lit de parade).

Mai există „patul lui Procust” (lit de Procuste), „paturi suprapuse” (lits superposés), „pus în pat” (mettre dans son lit), „a uda patul” (mouiller son lit), „a muri în patul său” (mourir dans son lit), „pipi în pat” (pipi au lit, pisse-au-lit) și multe altele.

Vin la rând nemții cu ale lor Bad în germană plautdietsch, bedde în saxonă neerlandeză, Beet în germană (pentru plante), Bett în germană, germană alemannică și luxemburgheză. Bett e moștenit din medievalele germanice bet, bette, din vechiul germanic betti, din proto-germanicul *badją, „parcelă, mormânt, loc de odihnă, pat”, poate, dacă inițial era „loc de dormit săpat”, din proto-indo-europeanul *bʰedʰ-, „a săpa”. Mai există și Bettstelle în germană.

Legându-ne de Bett ca pat de dormit, există expresiile: „Fă-ți patul!” (Mach dein Bett), „Am mult de lucru maine si as vrea să mă culc devreme” (Ich habe morgen viel Arbeit und möchte früh ins Bett.), „albia râului trebuie dragată” (Das Bett des Flusses muss ausgebaggert werden) etc.

Au apărut cuvinte compuse, de exemplu: aufbetten (a se pune pe pat), Bachbett (albie de râu), Bettbezug (husă de pat), Bettdecke (carpetă), Bettenkapazität (capacitatea patului), Bettgenosse (tovarăș de pat), Bettkante (marginea patului), Bettkissen (pernă de pat), bettlägerig (imobilizat la pat), Bettstelle (pat), Federbett (pat cu pene), Wasserbett (pat cu saltea cu apă), Wochenbett (pat puerperal) etc.

Ajungem la cei cu operația specială care încă continuă în Ucraina. Rușii au pentru pat cuvântul krovat` - кровать (moștenit din medievalul bizantin grec krebátion - κρεβάτιον, acesta din grecescul antic krábbatos - κράββατος, „pat, culcuș, saltea”) și postelʹ - постель (moștenit din proto-slavicul *posteľь, „lenjerie de pat”, *po- +‎ *stьlati, „a răspândi, a întinde”, +‎ *-jь.

Mai folosesc sinonimele loje - ложе (arhaic, „pat, culcuș”, moștenit din vechiul slavic de est lože - ложе, acesta din proto-slavicu *lože, „a sta lungit”) și alʹkóv – альков („alcov” (moștenit din franțuzescul alcove, din precedentul alcôve, împrumutat „gratis” din spaniolul alcoba sau portughezul alcova, moștenite din arabicul al-qubba - القُبَّة‎, „boltă, cameră cu acoperiș boltit”).

Există cuvintele krovatka - кроватка, „pat de copil”, cuvintele compuse divan-krovat` - диван-кровать, „canapea pat”, kreslo-krovat` - кресло-кровать, „fotoliu-pat”, adjectivul кроватный, „de pat”, прикроватный, „noptieră” etc.

Krovat` - кровать

Au apărut expresiile și combinațiile comune (Фразеологизмы и устойчивые сочетания): в ногах постели („la picioarele patului”), затащить в постель („treci în pat!”), кофе в постель („cafeaua în pat”), ложиться в постель sau лечь в постель („a sta lungit în pat” sau „du-te la culcare!”), постелить постель („a face patul”), уложить в постель („pus la culcare”), через постель („prin pat”) etc.

Alʹkóv – альков (alcov)

Fiindcă veni vorba de alcov, acesta era de fapt o nișă în cameră unde era doar patul, care putea fi mascat și de o draperie în fața sa. Nobilimea rusă a acceptat repede moda franțuzească. Și noi românii am împrumutat rapid de la francezi cuvântul, alcov fiind un loc mai ridicat decât podeaua unde se așează patul sau o firidă sau nișă într-o cameră de dormit unde se așează patul”, cuvânt extins și la „dormitorul unei femei”. Îl mai numim și buduar.

          Patul în (c)arte

       Moto: „Trece-uşor din pat în pat,/ De la soţ, la alt bărbat/ Şi-i frumoasă; de-aia oare,/ «Frumuseţea-i trecătoare»?” (Despre o femeie nestatornică, de Ştefan-Cornel Rodean, 2007)

Mobila asta de lemn sau de metal, de obicei prevăzută cu somieră sau cu saltea și în care se culcă sau doarme omul a fost descrisă și de scriitorii din toată lumea. Creangă descria excelent o scenă din secolul l XIX-lea, de pe vremea opaițului („Când înseră, baba se culcă pe pat cu fața la părete, ca să n-o supere lumina de la opaiț.”).

Motive solide

Sadoveanu amintea că pe pat se așezau provizoriu pentru a fi controlate elemente din lada de zestre a fetei („Începu a scoate și a clădi pe colțul patului poclăzi și scorțuri.”). Eroul lui Hodoș își îndemna calul care o va duce și el bine la iubita-i vrednică („Hai, murgule cu picioare,/ C-am o mândră ca o floare,/ îți dă grajdul măturat,/ Mie pat împerinat.”).

Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu explica expresii prezente în folclorul transilvănean, precum „a face sau a așterne patul” („Vine bărbățelul meu/ Din sat, de la făgădău.../ Eu fac patul să se culce/ Și-i pun masa să mănânce.”) sau „a boli la pat” („Să știi tu, vecină, bine,/ C-așa-i povestea cu mine/ Să bolesc la pat o lună.”).

Și alți scriitorin au folosit expresiile amintite în alt subcapitol, ca de exemplu Sadoveanu („A căzut la pat ș-a murit după trei zile.” sau „Dochia se zvârcolea pe patul de durere”), Creangă („Slabă și stâlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte.”) și Bolintineanu („Părăsi patul. Din acea zi fuse mai bine, medicul nu mai veni.”).

Alecsandri descrie un erou căzut „pe patul durerii” („Pe patul durerii oșteanul căzând,/ Muri cu-o zâmbire.”), Eminescu în Mai am un singur dor dorea doar „un pat din tinere ramuri” („Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat,/ Ci-mi împletiți un pat/ Din tinere ramuri.”).

De paturile de pușcă au relatat proletcultistul Sahia („Paturile de pușcă plesnesc în plin pe muncitorii care n-au nici măcar pietre.”), Jean Bart („O sentinelă veni în fugă. Cu patul puștii risipi mulțimea.”) și Bibicescu („Să-ntorc pușca cu patul/ Și să-i zdrobesc lui capul.”).

Și la noi s-a folosit cuvântul, pat, e drept că rar, pentru albia sau matca unei ape, după cum a scris Bolintineanu („Aceste râuri, deși nu sunt adânci, dar sunt repezi, și patul lor este plin cu pietre mari.”).

Scriitorii englezi sau referit la al lor pat (bed). În 1762, Charles Johnstone, scria în Reverie sau Un zbor spre raiul nebunilor: „În cele din urmă, într-o noapte, când compania dintr-un accident s-a despărțit mult mai devreme decât în mod obișnuit, astfel încât lumânările să nu se ardă pe jumătate, ea nu a putut rezista ispitei, ci s-a hotărât să le aibă într-un fel sau altul. În consecință, de îndată ce s-a terminat graba și slujitorii, după cum credea ea, au plecat toți să adoarmă, ea s-a furișat din patul ei și a coborât scările, goală în schimbul ei ca și el, cu scopul de a-i fura [ …].” (At length, one night, when the company by ſome accident broke up much ſooner than ordinary, ſo that the candles were not half burnt out, ſhe was not able to reſiſt the temptation, but reſolved to have them ſome way or other. Accordingly, as ſoon as the hurry was over, and the ſervants, as ſhe thought, all gone to ſleep, ſhe ſtole out of her bed, and went down ſtairs, naked to her ſhift as ſhe was, with a deſign to ſteal them […]. [1762, Charles Johnstone, The Reverie; or, A Flight to the Paradise of Fools, volume 2, Dublin: Printed by Dillon Chamberlaine, →OCLC, page 202]).

Englezii zic bed la figurat și căsătoriei (marriage). În 1702–1704, Edward [Hyde, primul] conte de Clarendon, în Istoria rebeliunii și a războaielor civile în Anglia, începută în anul 1641, publicată în 1707, scria: „George, fiul cel mare din a doua căsătorie.” (George, the eldest son of his second bed [1702–1704, Edward [Hyde, 1st] Earl of Clarendon,”, in The History of the Rebellion and Civil Wars in England, Begun in the Year 1641. […], Oxford, Oxfordshire: Printed at the Theater, published 1707, →OCLC]). Englezii zic bed chiar și activității sexuale (sexual activity), ca să nu lăsăm nelămurită expresia „too much bed, not enough rest” (prea mult f---t, odihnă insuficientă).

Trecem Canalul Mânecii și găsim pentru pat couche (literar, de la verbul coucher, „a se culca”) și lit (din vechiul francez lit, din latinescul lectus). Despre pat ca mobilă, loc de dormit, Alexandre Dumas scria în 1820 în traducerea din engleză a romanului Ivanhoe al lui Walter Scott: „Hai în fața patului meu, ca să te văd!” (,Parais devant ma couche, afin que je te voie! [Walter Scott, Ivanhoé, traduit de l’anglais par Alexandre Dumas, 1820]).

Pascal Bruckner, în Ritul papucilor, scria în 2022 despre pat ca loc de refugiu: „Leagăn și mormânt, cuib delicios în care să uiți și să te pierzi, loc al tuturor îndrăznelilor precum și al tuturor renunțărilor, patul marchează suspendarea esențială a activităților diurne și a decenței.” (Berceau et tombeau, nid délicieux où s'oublier et s'égarer, lieu de toutes les audaces comme de tous les renoncements, le lit marque l'indispensable suspension des activités diurnes et de la décence. [Pascal Bruckner, Le Sacre des pantoufles, Grasset, 2022, page 87]).

Nu se lasă nici francezii mai prejos și numesc lit, „pat”, în sens figurativ, jocurile de dragoste care se joacă în timp ce stai culcat (sens figuré, jeux de l'amour que l'on fait allongé). Vera Feyder, în Micile serii de pierderi ireparabile, scria în 1998: „Jur, băieți, chiar ne întrebăm de ce îi urmăm... Când ne gândim la asta... în afară de pat... și apoi din nou! Pentru că sunt unii care, chiar și în pat, nu vă spun!” (Je te jure, les bonshommes, on se demande vraiment pourquoi on leur court après… Quand on y pense… à part le lit… et encore ! Parce qu'il y en a des qui, même au lit, je ne te dis pas! [Vera Feyder, Petite suite de pertes irréparables, Éditions Lansman, 1998, page 12]).

Trecem ușor granița spre nemți, care nu se mai observă, că de, Franța și Germania sunt în Schengen, despre care noi am tot scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen),

Cum am scris mai sus, există Bad în germană plautdietsch, bedde în saxonă neerlandeză, Beet în germană (pat sau strat de plante), Bett în germană, germană alemannică și luxemburgheză (din medievalele germanice bet, bette, din vechiul germanic betti, din proto-germanicul *badją, „parcelă, mormânt, loc de odihnă, pat”, poate, dacă inițial era „loc de dormit săpat”, din proto-indo-europeanul *bʰedʰ-, „a săpa”), Bettstelle în germană (de la mijlocul secolului al XVI-lea, vestul central german ​​ca un bettsteill, sub forma Bettstelle încă de la începutul secolului al XVIII-lea).

Într-o traducere din Christian Jacq, în Lumea hieroglifelor, se scria în 1999: „Pentru un egiptean, nu exista un obiect mai important decât țolul lui, care servea drept pătură, pat și chiar giulgiu și pe care îl purta mereu cu el.” (Für einen Ägypter gab es keinen wichtigeren Gegenstand als seine Matte, die ihm als Decke, Bett und sogar als Leichentuch diente und die er stets bei sich trug. [Christian Jacq: Die Welt der Hieroglyphen. Rowohlt, Berlin 1999 (übersetzt von Theresa Maria Bullinger, Ingeborg Schmutte), ISBN 3-87134-365-X, Seite 211 Französisches Original 1994]).

Erich Maria Remarque, în romanul Raiul nu cunoaște favoriți, scria încă din 1961: „pe noptiera de lângă pat era o tablă de șah.” (Neben dem Bett stand auf dem Nachttisch ein Schachbrett. [Erich Maria Remarque: Der Himmel kennt keine Günstlinge.  Roman. 1. Auflage. Kiepenheuer & Witsch, Köln 2018, ISBN 978-3-462-05236-7, Seite 92. Zuerst 1961]).

L it (jeux d`amour)

Lenjerii de pat

Și rușii, cu ale lor krovat` - кровать, postelʹ - постель și alʹkóv – альков, scriu despre pat. Lajecinikov, în romanul Alb, negru și gri, scria în 1856: „Într-una din camerele prin care trecea era un pat cu două-trei perne cu pene sub un baldachin șic.” (В одной изпрохожих комнат стояла кровать с двумя или тремя перинами под ситцевым балдахином. [И. И. Лажечников, «Беленькие, черненькие и серенькие», 1856 г., НКРЯ]).

Șalikov, în „Dumbrava întunecată sau un monument al tandreței, în 1819 scria: „A petrecut toată ziua fără mâncare și, întorcându-se, s-a băgat imediat în pat.” (Целый день проводил он без пищи и, возвратясь, тотчас лёг в постель. [П. И. Шаликов, «Тёмная роща, или памятник нежности», 1819 г., НКРЯ]).

Nici alcovul n-a fost uitat. Aksionov, în Insula Crimeea, scria în 1977-1979: „Stăteau într-un alcov semicircular acoperit cu piele saffiano, în jurul unei mese, deasupra căreia atârna o lampă de modă veche cu franjuri.” (Они сидели в полукруглом алькове, обтянутом сафьяновой кожей, вокруг стола, над которым висела старомодная лампа с бахромой. [В. П. Аксёнов, «Остров Крым (авторская редакция)», 1977-1979 гг., НКРЯ]).

Dostoievski, în Idiotul, scria în 1869: „În această încăpere, de când prințul se afla în ea, avusese loc o schimbare: o perdea verde, de damasc, de mătase era întinsă pe toată camera, cu două intrări la ambele capete, și despărțea de birou alcovul în care era amenajat patul lui Rogojin.” (В этой комнате, с тех пор как был в ней князь, произошла некоторая перемена: через всю комнату протянута была зелёная, штофная, шёлковая занавеска, с двумя входами по обоим концам, и отделяла от кабинета альков, в котором устроена была постель Рогожина. [Ф. М. Достоевский, «Идиот», 1869 г., НКРЯ]).

Amatori de pat de orice fel, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cândva, undeva, cândva, chiar și într-un pat!

Întregul articol în format pdf la (salvați, distribuiți):

 Jocuri de cuvinte - pat.pdf

NC

Jocuri de cuvinte - pat

Geografie lingvistică

          Pat

          Moto: „A trecut din pat în pat,/ Progresiv a avansat.../ Azi în «structurà» e mare/ Şi dă lecţii... de pudoare...” (Corecţie la lecţie..., de Constantin Enescu, 2012)

Din vreo 70 de definiții patul are semnificații diverse. În primul rând ne gândim la piesa de mobilier, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea, mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv. Ne gândim apoi, în jocul de șah, la situația în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. Ne vom gândi și la mai multe paturi!

Pat (mobilă)

DEX '09 (2009) ne dă etimologia: „din fr. pat”. Serios? Adesea se crede că ar fi moștenit din grecescul pátos - πάτος, „cale, drum pietruit”, dar ar fi posibil și din latinescul pactum, „prins, fixat, plantat”, cu pierderea literei -p- în rezultatul normal, *papt, explicabil prin disimilare față de consoana inițială.

Mihai Vinereanu scrie despre pat: «pat (ar. pat) – 1. mobilă de dormit, așternut; 2. strat, sol, răsadniță; 3. partea de lemn a punții. Gr. πάτoς „drum pietruit” (Meyer, Alb. St., 4, 73; Candrea/ Densușianu, 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217). Ciorănescu (6200) crede, în mod eronat, că provine din lat. pactum „pact, tratat”; cf. it. patto „pact”. În italiană mai există o altă formă (dial.) patto „paie pentru fertilizarea solului”, la care se referă Ciorănescu, fiind omonim cu cealaltă formă, it. patto „pact”, precum și it. (dial.) (rar) impatto „așternut pentru animale”. Acest impatto are, probabil, aceeași origine cu rom. pat, dar acesta nu provine din latină, ci din una din celelalte limbi italice; cf. alb. petë „strat (de ceva), piatră plată”, alb. pat „podea, etaj”. Vasmer (Gr., 112) crede că ven. pato, scr. pat „sul de căpătâi” provin din gr. Πατερov „căpătâi la pat”. Pe lângă acestea, forme similare, cu sens identic, apar în limbile germanice. Astfel, avem n.g.s. Bett, eng. bed, v.g.s. betti, got. badi. Toate aceste forme germanice au același sens ca în română, acela de „pat”. Barnhart (85) consideră că, eng. bed provine din PIE *bhedh/, bhodh/ „a săpa” (IEW, 113). Autorul arată că legătura semantică cu a săpa constă în faptul că, în vechime, era săpată o groapă care servea ca loc de odihnă, sens care n-a dispărut din germanice, dar nici din română. Astfel, în engleză bed înseamnă, ca și în română, atât „mobilă de dormit”, cât și loc „săpat pentru a cultiva plante” (cf. garden bed „pat de flori”), precum și albia unui râu, sens inexistent în română. Pe de altă parte, Reichenkron (145) crede că provine din PIE *ped-, *pod/. Origine traco/dacă. Der: pătuț, pătucel, pătulean etc.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. PIE înseamnă mai sus proto-indo-european (nota noastră, n.n.). Așa că lăsăm la o parte franțuzescul pat.

          În câteva limbi pat se traduce prin:

֎ 6zaon - 床 în chineză wu;

֎ abati în ewe;

֎ acʷarta - ацәарҭа în abhază;

֎ ʾalga - ኣልጋ în amharică;

֎ æⁿda - ඇඳ în singaleză;

֎ ágy în maghiară [din proto-finno-ugricul *aďe, „loc acoperit pentru culcare (dormit), prin acoperire pregătește un loc pentru culcat / dormit; fă paturile”];

֎ akwa în igbo;

ágy

֎ apishimon, nibaagan în ojibwe;

֎ ʿärat - ዐራት în ge'ez și în tigrină;

֎ ʿarsā - ܥܪܣܐ‎ în aramaică creștină palestiniană, ʿarsā - עַרְסָא‎ în aramaică ebraică babiloniană, ʿarsā - ערסא‎ în aramaică ebraică palestiniană, ʿarsā - ܥܱܪܣܴܐ‎ în aramaică clasică siriacă;

Ein Bett (Beet)

֎ baad în frizonă de nord (Föhr-Amrum), Bääd în frizonă Saterland, Bad în germană plautdietsch, bädd în suedeză, badi - 𐌱𐌰𐌳𐌹 în gotică, balentiela în palenquero, bed în afrikaans, engleză, neerlandeză și volapük (din medievalele engleze bed, bedde, din vechiul englez bedd, din proto-vest-germanicul *badi, din proto-germanicul *badją, „loc-de odihnă, strat în grădină”), bêd în frizonă, beð în islandeză, bèd în limburgheză, bédde în flamandă occidentală, bedde în saxonă neerlandeză, beddo – ベッド în japoneză (din englezescul bed), bedi în chichewa și în sranan, bedo în esperanto, bédot, bédière, bauge în normandă, beed în frizonă de nord (Mooring), Beet în germană (pentru plante), bet – בעט‎ în idiș, bet în tok-pisină și în vilamoviană, Bett în germană, germană alemannică și luxemburgheză (din medievalele germanice bet, bette, din vechiul germanic betti, din proto-germanicul *badją, „parcelă, mormânt, loc de odihnă, pat”, poate, dacă inițial era „loc de dormit săpat”, din proto-indo-europeanul *bʰedʰ-, „a săpa”), Bettstelle în germană;

֎ besergen - ᠪᡝᠰᡝᡵᡤᡝᠨ în manchu;

֎ bestar - بستر‎ în persană, bistar – бистар în tadjică, bistar - بستر‎ în urdu, bistar - बिस्तर în hindusă, bistarā - ਬਿਸਤਰਾ în punjabi, bister – بستر‎ în turcă otomană, bistrā - ਬਿਸਤਰਾ în pandsabi;

֎ bichānā - बिछाना în marathi, bichana - বিছানা în bengaleză, bichānuṁ – બિછાનું în gudjarati, bisona – বিছনা în assameză (toate din persană);

֎ borło în sorabă de sus;

֎ briŋ în balante-ganja;

֎ ca în zazaki;

֎ cama în asturiană, galiciană, portugheză și spaniolă (din latinescul târziu cama, „pat”, posibil din grecescul antic khamaí – χαμαί, „aproape de pământ”, așa cum a spus Isidorus: „Cama est brevis [lectus] et circa terram; Graeci enim χαμαὶ breve dicunt” (Cama este un [pat] mic aproape de pământ; grecii chemați χαμαὶ la lucruri mărunte; alte etimologii pot include originea celtică - gaulică sau iberică);

֎ çarpayı în azeră, čerpɑ̄yæ - چرپايه‎ în arabă irakiană;

֎ catre în spaniolă;

֎ chhn̂g - 床, bîn-chhn̂g - 眠床), chhn̂g-pho͘ - 床鋪／床铺 în chineză min nan, chhòng - 床, mìn-chhòng - 眠床 chineză hakka, chuáng - 床, chuángpù - 床鋪／床铺, shuìpù - 睡鋪／睡铺, wòtà - 臥榻／卧榻 (literar) în chineză mandarină, chuáng - 床 în chineză, chuáng - 床 chineză mandarină (Pinyin), cong4 - 床, cong4 pou1 - 床鋪／床铺, ngo6 taap3 - 臥榻／卧榻 (literar) chineză cantoneză;

chimdae - 침대, jamjari - 잠자리 în coreană;

֎ chráikh în tsolyáni;

֎ cloc - ϭⲗⲟϭ în coptică sahidică, cloč - ϭⲗⲟϫ în coptică bohairică;

֎ couche în franceză („pat”, literar, de la verbul coucher, „a se culca”, dar și „strat”, de flori, de ozon etc.);

֎ crivati, cãrvat în aromână (din grecescul kreváti – κρεβάτι, „pat”);

֎ cubīle în latină;

֎ daari în songhaï koyraboro senni;

֎ damm în dogon;

֎ dilan în bambara;

֎ dtiang - เตียง în thai;

֎ düşek în turcmenă;

֎ eik-ya – အိပ်ရာ în birmaneză;

֎ éres - עֶרֶשׂ‎ în ebraică;

֎ eršu - 𒄑𒈿 în akkadiană;

֎ evní – ευνή în greacă

֎ faloṅ - ꠙꠣꠟꠋ, bisna - ꠛꠤꠍꠘꠣ în sylheti;

֎ farš - فرش‎ în arabă tunisiană, firāš - فِرَاش‎ în arabă modernă;

֎ gado în hausa;

֎ ganitli - ᎦᏂᏟ în cherokee;

֎ giaciglio în italiană;

֎ gitanda, uriri în kikuyu;

֎ giường (床) în vietnameză;

֎ glan în bambara;

֎ guche în tourangeau;

֎ gulta în letonă;

֎ guolis în lituaniană;

֎ gwele în bretonă, gweli în corni, gwely în galeză;

֎ hаrаvааjа - һараваайа în tofalară;

֎ hāsige - ಹಾಸಿಗೆ în kannada;

֎ hingaan în tagalogă;

֎ i͡ačuon - ячуон în chineză dungan;

֎ ibusun în joruba;

֎ igliq - ᐃᒡᓕᖅ în inuktitut, ingleq în yup'ik;

֎ ilava în kotava;

֎ itranɗa în shingazidja, itranɗa, itanɗa în ngazidja comoriană (dialect nordic);

֎ ivatan în ichehan;

֎ jet în friuliană;

֎ jylkyjolgyn – йылӄыёлгын în ciucotcă;

֎ ka·ma în central Sierra Miwok

֎ káa xhexhx'u yeit în tlingit;

֎ kabann în creolă guadelupeză și în haitiană;

֎ kama în chichewa, kabuverdianu, palenquero, papiamento și tagalogă (vezi cama);

֎ karavat – карават în kârgâză și în kumică, karavot în uzbecă, karawat – карауат în bașchiră, karwat – كارۋات ‎în uigură, kerebet – керебет în kârgâză, kerewet - кереует în cazahă, kırabaat – кырабаат în iakută, kravac` - краваць în bielorusă, kravatʹ - кравать în ciuvașă, krawat în turcmenă, krevat - креват în bulgară, krevat în albaneză, kreváti – κρεβάτι în greacă, krevet - кревет în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, krevet în bosniacă și în croată, krobat`r - кроватьр în mokșa, krovat în uzbecă, krovat` - кровать în even, mari, kârgâză și rusă, krovàtti în griko, krowat în turcmenă, kruvat – круват în lezgină (rusism), qarawat – карават în tătară, qerewêle, qeryolle - قه‌ریۆڵه‌‎ în kurdă (din medievalul bizantin grec krebátion - κρεβάτιον, din grecescul antic krábbatos - κράββατος, „pat, culcuș, saltea”);

֎ kat - кат, kati xob - кати хоб în tadjică;

֎ katil în malai, kaṭṭil – கட்டில் în tamilă;

֎ kawitu în mapuche;

֎ kharob în nama;

֎ khāṭ - खाट în nepaleză, khôṭô – ଖଟ în orija;

֎ kitanda în swahili;

֎ klíni – κλίνη în greacă;

֎ koíti – κοίτη în greacă;

֎ kójka – ко́йка în rusă, koyka - койка în kârgâză;

֎ kooi în afrikaans;

֎ ḳraoṭ – კრაოტ în bats;

֎ krɛɛ deɛk - គ្រែដេក în kmeră;

֎ ksudaj cka - ксудай чка, keb - кьеб (pentru copii) în lezgină;

֎ kyawkǂi·¢nam în kutenai;

֎ lagad - لګډ‎ paștună;

֎ laktu în chaoui;

֎ lal în wolof;

֎ laq̇vra - ლაყვრა în svan;

֎ leaba în irlandeză, leabaidh în galică scoțiană;

֎ lecc în lombardă, lecho în spaniolă, lecto în interlingua, lectus în latină (participiul pasiv perfect al lui legō, „aleg, selectez”), lèit în occitană și în provensală, leit în gallo, leito în aragoneză, galiciană, portugheză, lët în romagnolă, lét în valonă, lèt, lèto, leto în valenciană și în venetă, leta în faliscană, letg în retoromană sau romanșă, lett în lombardă, lette în tarantino, letto în italiană, lettu în corsicană și în siciliană, letu în sardă, lheito în mirandeză, lièch în occitană și în provensală, liet în normandă (Jersey), lieto în istriotă, lietto în napolitano-calabreză, lit în franceză (din vechiul francez lit, din latinescul lectus) și în normandă (continentală), lite în novială, lito în esperanto și în ido, ljat în dalmată, llet în normandă (Guernsey, continentală), llit în catalană și în normandă continentală, lyet în normandă Sark (toate, pe diferite căi, din lectus în latină, participiu perfect pasiv al lui legō, „aleg, selectez”);

֎ legló – легло́ în macedoneană și în bulgară;

֎ lhiabbee în manx;

֎ lii în métchif;

֎ lili în creolă mauriciană;

֎ lížko – лі́жко în ucraineană, lóžak - ложак în bielorusă, łože, łožo în sorabă de jos, łóżko în poloneză, lôžko în slovacă, łožo în sorabă de sus, lůžko în cehă (din proto-slavicul *lože, „pat”, acesta din proto-indo-europeanul *logʰ-yo-m, din *legʰ-, „a se așeza culcat, a fi in poziție de odihnă”, echivalent cu *logъ, „bază, vizuină”, +‎ *-je);

֎ logini - ლოგინი în gruzină;

֎ lova în lituaniană, luova în samogitiană;

֎ ma'pata în chamicuro;

֎ mahčakal - մահճակալ în armeană;

֎ maṃca - ಮಂಚ în kannada;

֎ mänga – маьнга în cecenă, mängi – маьнги în ingușetă;

֎ mbeto în lingala;

֎ mbonq în zhuang;

֎ metta - മെത്ത în malaialam;

֎ mìng-chòng - 眠床 în chineză min dong;

֎ mitā - מִטָּה‎ în ebraică;

֎ moēga în tuvaluană, moenga în maori;

֎ mpa în akan;

֎ nāmūsiyya - ناموسيّة în arabă marocană;

֎ nedoko - ベッド, 寝床 (ねどこ) în japoneză;

֎ ntala în gumuz;

֎ nyal khri – ཉལ་ཁྲི în dzongkha, nyeti – ཉལ་ཁིྲ་, nyal khri - ཉལ་ཁྲི în tibetană;

֎ nyoszolyá în țigănească;

֎ ochyān – ओछ्यान în nepaleză;

֎ ohe în bască;

֎ or - ор în mongolă, orn – орн în kalmucă, orndg – орндг în kalmucă, orojn - орон în buriată, oron – орон în iakută, oru - ᠣᠷᠤ în mongolă;

֎ otanda în luo;

֎ pakka – పక్క, paḍaka – పడక în telugu;

֎ palang - پلنگ‎ în urdu, palang - पलंग în hindusă, palaṅg – પલંગ în kachchi, palaṅg - પલંગ în memoni, palaṅka - ପଲଙ୍କ în orija, paloṅ – পালং în bengaleză;

֎ pat în română și în aromână, pato în țigănească;

֎ paṭukkai – படுக்கை în tamilă;

֎ pengaw în coasta Bajau de vest;

֎ pet în chuukeză (Micronezia);

֎ peti în finlandeză (din suedezul bädd, din vechiul nordic beðr, din proto-germanicul *badją; dublet al lui patja);

֎ pį̏ęʼéna în taos;

֎ piltra în caló;

֎ piltra în spaniolă (colocvial);

֎ pitudturan în kapampangan;

֎ pascjélʹ - пасце́ль în bielorusă, postelja - постеља în sârbă și în sârbo-croată, pościel în poloneză, postel în cehă, posteľ în slovacă, postélʹ - посте́ль în rusă, postelʹ - постель, postelja – постеля, posʹtelʹ - посьтель în ruteană, postela – постела, postelka - постелка, postelnina - постелнина în macedoneană, postelja - постелꙗ în vechea chirilică, pȍstelja - по̏стеља în sârbo-croată, postelja – постеля, postélka - посте́лка în bulgară, postelja în croată și în slovenă, postílʹ - постíль în ucraineană, pöstiľă în polabă, póstol, póstola în sorabă de jos (din proto-slavicul *posteľь, „lenjerie de pat”, din *po- +‎ *stьlati, „a întinde”, +‎ *-jь);

֎ puñuna în quechua;

֎ pʼɛkʷʼor - пӏэкӏор, ğʷolˢəpʼɛ - гъолъыпӏэ, wošɛkʷur - ошэкур în adige;

֎ QongDaq în klingoniană;

֎ ranjang în indoneziană și în malai;

֎ raxtexâb - رختخواب‎ în persană, raxtixob – рахтихоб în tadjică;

֎ refaresol, r'efaresol în solrésol;

֎ ʿrš - 𐎓𐎗𐎌, mṭt - 𐎎𐎉𐎚 în ugaritică;

֎ rúm în islandeză;

֎ sac̣oli – საწოლი în gruzină;

C uvântul pat în câteva limbi

֎ saingg în elfdaliană, säng în estonă și în suedeză, seaŋga în sami de nord, seng în daneză și în norvegiană, siâŋgg în sami skolt, song în feroeză, sänky în finlandeză (vezi „säng” in Metsmägi, Iris; Sedrik, Meeli; Soosaar, Sven-Erik (2012), Eesti etümoloogiasõnaraamat, Tallinn: Eesti Keele Instituut, →ISBN);

֎ sariir în somaleză, sarīr - سرير în arabă, sarīr - سرير‎ în arabă hijazi, sarīr سَرِير‎ în arabă modernă, serīr - سرير‎ în arabă egipteană, sɪriːr - سِرِير în araba golfului;

֎ śayyā - शय्या în hindusă, śayyā - शय्या în sanscrită, śayyā - શય્યા în;gudjarati, seyyā în pali;

֎ shtrat în albaneză (din latinescul strātum, „așternut, cuvertură de pat, pătură, pernă; pat, canapea”, de la strātus, participiu perfect pasiv al lui sternō, „aștern, întind”);

֎ siniffik în groenlandeză, siñigviich în inupiak;

֎ siree în oromo;

֎ sitanda în luhya;

֎ sobre în spaniolă (colocvial);

֎ sodda în malteză;

֎ sponde, legerstede (arhaic) în neerlandeză;

֎ syntӕg – сынтӕг în osetă;

֎ t’uğs – т’уғс, t’huř - т’хур̌ în nivkh;

֎ tahtamek – тахтамек‌ în kumică;

֎ taxtixob – тахтихоб în tadjică;

֎ táχ(ə)t - تخت‎ în arabă sud-levantină, táχ(ə)t – تخت arabă libaneză;

֎ tīang -ຕຽງ, līp – ຫລີບ, meng- ເມັງ, sai nyāt – ໄສຍາດ în laoțiană;

֎ tôfâ'anga în tongană;

֎ tösek - төсек în cazahă;

֎ tsáskʼeh în navajo;

֎ txaj în hmong blanc;

֎ umbhede în isiZulu și în zulu;

֎ upa în mbyá guaraní;

֎ urunduhŭ - урундухъ în osetă;

֎ vakšyš – вакшыш în mari;

֎ vodro în țigănească;

֎ voodi în estonă, vuode în finlandeză;

֎ yatak – یاتاق‎ în turcă otomană, yatak în turcă, azeră și tătară crimeană;

֎ 床, どぅが în yonaguni.

          Patul în viață

          Moto: „Timpul ca să îl străpung/ Noaptea dorm în pat pe lung./ Ziua moţăi, tot în pat,/ Însă mai în scurt... pe lat.” (Diversificare, de Mircea Rădulescu, din Zece ani de epigramă, 1979)

Ne-am cam obișnuit cu patul ca piesă de mobilier. După naștere am fost puși de medic într-un pătuț special. Aduși acasă am avut sau nu propriul pătuț. Eu unul am stat parțial în pat, doar la înfășat sau desfășat, în rest eram pus într-o albie mare nouă și mai eram „legănat” cu piciorul de mama sau de bunica Oprica. Mi s-a povestit că în cinci minute de legănat adormeam.

NC

Jocuri de cuvinte – câine

Geografie lingviastică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-caine

Partea a doua la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-nde-cuvinte-caine-1

         Câinele în onomastică

        Moto: „Run with the hare and hunt with the hounds, «aleargă cu iepurele și vânează cu copoii»” (proverb englez)

Am scris mai sus că oamenii inteligenți au dat nume compuse, precum Câinele-Mare (o constelație boreală din care face parte și Sirius) sau Câinele-Mic (o constelație boreală situată între Hidra și Orion).

Dacă există dog în engleză, iată că în timpul celui de al doilea război mondial, avioanele militare ale USAF și RAF foloseau în radiotelefonie cuvântul Dog pentru litera D. E drept că foloseau și cuvântul Delta pentru aceeași literă. Englezii numesc Dog umoristic lătratul câinilor, adică „limba lătrată de câini”.

Nu am întâlnit toponime cu Dog, dar iată că folosesc Dog ca argou pntru o stradă din Newcastle, Brown Alee. Aflam asta în 2006, într-un articol, Verity Stob, The Best of Verity Stob, pagina 8: „Acest articol celebrează frumosul oraș Newcastle-Upon-Tyne, situat în nord-estul Angliei, și locuitorii săi blânzi, javrele. […] O da. Nimic ca o halbă de câine pentru a te stabili ca un sofisticat dulce aparte.” (This article celebrates the fine city of Newcastle-Upon-Tyne, situated in northeast England, and its gentle inhabitants, the Geordies. […] Oh yes. Nothing like a pint of dog to establish oneself as a suave sophisticate [2006, Verity Stob, The Best of Verity Stob, page 8]). Iar locuitorii de pe acolo se numesc în argou javre (Geordies). Chiar și suporterilor echipei de fotbal din Newcasle, mari amatori, pardon, profesioniști, de bere, li se zice javrele (Geordies).

Hound este și numele unui sat și al unei parohii civile din cartierul Eastleigh, Hampshire, Anglia. Geodezii îl pot căuta după numele din grila de referință a lui Ordonance Survey, serviciul geodezic al Marii Britanii, OS SU4708 (a small village and civil parish in Eastleigh borough, Hampshire, England, OS grid ref SU4708).

Trecând la toponime pe baza cuvântului francez chien, „câine”, am descoperit două toponime, mai precis zootoponime în Franța insula Rocher le Chien, „Stânca Câinele”, iar în Monaco Rocher du Chien Fou, „Stânca câinelui nebun”.

Câinele în toponimie

Localizarea comunei Câineni

În județul Vâlcea, Oltenia, România, există comuna Câineni, formată din satele Câinenii Mari, Câinenii Mici (reședința), Greblești, Priloage, Râu Vadului și Robești. Se află la 45,5° latitudine, 24,32° longitudine și 703 metri altitudine, pe Valea Oltului, la 59 km de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și 42 km de municipiul Sibiu din județul Sibiu. Comuna se află la limita regiunilor istorice Oltenia, Muntenia și Transilvania.

Revin la toponimia franceză, analizată mult cu prietenul Boileau. Îmi amintește de Tête de chien, „Capul câinelui”, aproape de Monaco, cu numele în occitană Testa di can. Unii cred că nu e nicio asemănare cu onorabilul câine și că ar fi o etimologie discutabilă. Dar numele supraviețuiește!

Tête de chien, văzut din Monaco

Trecând la cuvântul german Hund, „câine”, amicul Imre Németh îmi spune că bunicul său Gyula Németh (1890-1976), academician și mare lingvist, a fost prieten bun cu... fizicianul german Friedrich Hund, care a trăit 101 ani (1896-1997), profesor universitar de fizică, care a făcut parte în 1926 și din echipa lui Niels Bohr, ținând lecții chiar și la Harvard.

Mai puteți căuta sau poate știți și alte nume de oamani sau toponime, în acest caz zootoponime. Noi ne rezumăm doar la final cu excelentul cântec al lui Constantinescu (la www https://www.youtube.com/watch?v=ajm6QsQNQU8), „Iubiți și câinii vagabonzi”.

Dedic articolul Vioricăi, cea care a avut câinii Pica (tekel pitic cun părul lung, o iubea mai mult pe ea, apoi pe Călin și pe mine) și Lady (cocker, de vânătoare, mă iubea mai mult pe mine, pentru plimările zilnice).

Cred că nu ați uitat filmul de desene animate romantic, muzical, Doamna și vagabondul (Lady and the trump), realizat în 1955 de studiourile Walt Disney. V-a plăcut (https://www.youtube.com/watch?v=7yoH3Vv0mRA) Bella Note, romanticilor?

Doamna și vagabondul

Chiar ieri a primit Viorica un telefon de la prietena Stela că Ioana i-a făcut cadou un cățeluș de rasă. Cred că generalul cu patru stele, prietenul Ghitaș Ioan, l-a acceptat!

Iubitori sau nu de câini, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, undeva, cândva, cuiva, chiar și unui biet câine! Vă convinge Steliana Sima cu cântecul Am crescut pe lângă mine (https://www.youtube.com/watch?v=k-VauN6i32w)!

 Articolul în format pdf: Jocuri de cuvinte - câine.pdf

NC

Jocuri de cuvinte – câine

Geografie lingviastică

          Câinele în expresii (pamflet)

          Moto: „Cărnii de lup, dinte de câine, «à chair de loup dent de chien» (Proverb francez, semnificând că forța trebuie să crească din cauza rezistenței și obstacolelor)

Cu gândul la câine, constatai eu că Orban și fugăritul Cîțu sau Orban cu Raluca „se iubeau sau se înțelegeau ca câinele cu pisica” sau „se mâncau ca câinii”, adică nu se înțelegeau deloc, nu se puteau suferi, se dușmăneau și se certau întruna, ca Simion și Șoșoacă, Șoșoacă și Ciucă, turistul și Schengen etc.

Că guvernele celor doi, Orban și Cîțu, „tăiau frunză la câini” știa toată lumea, adică trândăveau, inclusiv cu PNRR-ul neamțului și al lui Ghinea. „Frunză la câini tăia” și Orban până a fi prim-sinistru, adică n-avea nicio ocupație. Și golfistul imobiliar, după ce în Germania au câștigat social-demodații, l-a invitat pe covrigar la guvernare.

Salariile au înghețat, dar președintelui, miniștrilor și parlamentarilor li s-au mnărit salariile de la adoptarea legii salarizării, așa că ăștia „trăiesc ca câinele la stână”, adică trăiesc bine.

Că Orban „nu e nici câine, nici ogar”, era foarte clar, că nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Clară e doar comportarea la chefuri ca maneliștii și ale(r)gătorii liberali sau libertini, că cică el e urmașul liberalilor ălora de pe la Golești... În concurează (n)europarlamentarul Bogdan...

Și cum „nu-i numai un câine scurt de coadă”, mai sunt și alții de felul celui cu care avem de-a face, precum guadelupeza Clotilde de la sectorul 1, poreclită „franțuzoaică de peste mări”, care nu se mai înțelege cu „câinii de mafioți” responsabili cu curățenia. Dacă era Prigoană, praf o făcea Bahmuțeanca!

Doar pensionarii și majoritatea salariaților, plătită cu salariul minim pe economie duc o „viață de câine”, adică o viață grea, plină de lipsuri, cu toate „că Cîțu” se lăuda cu creșterea nivelului de cumpărare și se lăuda că în România cu prim-sinistru nereușit pe la școli „umblă câinii cu covrigi în coadă”, adică e mare belșug. De aia dădu miliardul pe așa-zisele vaccinuri...

Revenire

Putem, așadar, acorda „epitetul de câine” oricărui sinistru de acum, care numai la români și la traiul lor nu se gândește! Adică e un om rău, hain. Se mai zice uneori „câinele care latră nu mușcă”, adică cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios, care i s-ar potrivi lui Șoșoacă și Simion-ului. Că golfistul ne asmute contra lor.

Pesediștii lui Ciolacu, după ce le fură răpiți Dragnea ca deținut politic și Ponta prin excludere voită ordonată de undeva, nu prea mai lătrau, adică „le mâncau câinii din traistă”. Așa că noi, românii păcăliți cu expresia useristă „bagi în urnă ce vrei, dar venim noi cu rucsacurile ca la sectorul 1”, „vom ieși ca câinele din iarnă”, adică foarte slabi, cu prețurile la energie umflate.

Că îți vine „să dai cu căciula-n câini” cu o așa „viață de câine”, adică grea, lipsită de bucurii, cu împrumuturi făcute de Cîțu, cu săltarea datoriei peste 50% din PIB, ca să ne împovăreze, să aibă motiv să ne înghețe pensiile, salariile, alocațiile și ce mai vreți. Copiilor ucraineni și palestinieni importați le dăm de 15 ori mai mult ca alor noștri...

Doamne, mai e câte unul, indiferent de partid, fie el și interlop, despre care vom mai scrie, „porc de câine”, adică un om ticălos, precum caracaleanul ăla numit Dincă, înțeles cu poliția și care ne-a vândut pe gratis un roman-fluviu despre viața împrejurul unei baze militare americane de pe la Deveselu. Ne-a dovedit gagiul, vorba lui Voicu, că e o „coadă de câine”, ca și procurorul care a așteptat zorile ca să pătrundă în casă, adică uameni de nimic.

A basset hound (copoi basset)

Unor austrieci amatori de bușteni doar curățați de crengi li s-ar potrivi expresia „în satul fără câini, te plimbi fără băț”, fiind vorba de pădurarii Romsilva, unii uciși dacă nu se dau cu tăietorii ilegali. Asta ar însemna că „unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare”. Ciolacu și golfistul mușcară nada cu „air Schengen”, ne trimit emigranții! (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen).

Dar oamenii inteligenți au dat nume compuse, precum Câinele-Mare (o constelație boreală din care face parte și Sirius) sau Câinele-Mic (o constelație boreală situată între Hidra și Orion).

Oamenii au denumit câine-de-mare un rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris). Ba au botezat câinele-babei larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.

Englezii numesc câinele dog, dialectal și darg, dawg, dug, copiii zicându-i și doggie, doggy sau doggo. Dog este moștenit din medievalul englez dogge, rudă sau achin cu scoțianul dug, din vechile engleze dogga, docga, de origine incertă.

Cum engleza e o limbă bogată, iată că i se zice dog: a) animalului câine, cu denumirile taxonomice Canis familiaris, Canis domesticus, Canis familiarus domesticus, Canis canis, Canis aegyptius, Canis familiarus, Canis melitaeus, Canis molossus, Canis familiarus molossus, Canis saultor etc.; b) animalului câine, domestic dog („câine domestic”), hound („copoi”), canine („canin”); c) la figurat unui mascul „tare”, stud („armăsar”), sire („sire, lord, persoană cu autoritate”; la figurat unui bărbat, bloke (britanic, tip”), chap (britanic, „bărbat adevărat”), dude (adresare, „omule!”), fellow („coleg”), guy („tip”) etc.; d) unuia condamnabil din punct de vedere moral (morally reprehensible); unei persoane, cad (prescurtare pentru caddie, vulgar fellow, „tip”, mai ales unul care nu poate fi de încredere pentru o doamnă), bounder („mărginitor”, om fără onoare), blackguard („negru”, peiorativ), fool („nebun”), scoundrel (persoană fără onoare, virtute; unui dispozitiv mecanic, pawl („clichet”) etc.

Trecem ușurel Canalul Mânecii, înot, cu barca, cu vaporul sau prin tunelul creat, despre care noi am scris că geodezii englezi și francezi au orientat precis săparea. Între axele de „înaintare” fiind o distanță de doar 12 cm!

Francezii numesc câinele chien, moștenit din medievalul francez chien, din vechiul francez chien, împrumutat din cuvântul latin canis, canem, „câine”.

Un chien (un câine)

Au apărut mintenaș expresii sau vorbe de duh, precum: air de chien battu (aspect de câine bătut), arriver comme un chien dans un jeu de quilles („ajunge ca un câine într-un joc de bowling”, adică a sosi într-un moment nepotrivit), avoir du chien dans le ventre („a avea un câine în stomac”, a-i fi o foame teribilă), avoir du crédit comme un chien à la boucherie („a avea credit ca un câine la măcelărie”, a fi fără importanță, fără încredere, nu i se poate face o confidență), avoir la chienne (în Québec, familiar, „a avea teamă”), avoir la mine du chien qui espère son os („a avea mina câinelui care așteaptă osul”), avoir un mal de chien („a avea o durere groaznică” , a avea multe dificultăți pentru a realiza un lucru), battre le chien devant le lion („a bate câinele în fața leului”, châtier le faible devant le fort, „pedepsește câinele înaintea leului” (adică pedepsește-i pe cei slabi înaintea celor puternici), chiennerie („ticăloşie”), Chiennes de l’enfer („câinii iadului”, cele patru Furii, în mitologia romană zeițe infernale care chinuiesc pe cei răi și care pot fi comparate cu Eriniele grecilor), chiennetier („căţea”), dent-de-chien („dinte de câine”, daltă de sculptor cu două vârfuri), écorcher son chien pour en avoir la peau („a-ți jupui câinele tău pentru a obține pielea”, proverbial, a sacrifica un lucru important pentru un beneficiu mic), en chien (în Québec, „mult”) etc.

Le chien d’un révolver (la noi cocoșul unui revolver)

Nemții au pentru câine Hund, existent și în bavareză, germană alemanică, germană wilmesaurisch, moștenit din medievalul germanic hunt, din vechiul germanic hunt, din proto-vest-germanicul *hund, „câine”.

Câini polari arctici

Folosesc și sinonime, precum: a) pentru animal - Haushund (câine domestic), bester Freund des Menschen (cel mai bun prieten al omului), vierbeiniger Freund (prieten patruped); b) peiorativ (abwertend) – Köter (potaie, javră); c) colocvial (umgangssprachlich) - Tebe, Teffe, Töle; d) colocvial – Fußhupe (cornul piciorului); e) colocvial, în nordul Germaniei – Hundehund (câine câine);

f) Scheißhund (câine rahat, prost); g) în limbajul copiilor (kindersprachlich) – Wauwau (ham-ham); h) în limbaj special (sondersprachlich) – în limbajul clientului (Kundensprache) – Beißer (animal rapid, mușcător), în limbajul escrocilor (Gaunersprache) Kailoff/Keiloff; i) Schurke (necinstit), Himmelhund (câine din cer), Schweinehund (bastard), Sauhund (câțea); j) științific (wissenschaftlich) – Canidae etc.

Au apărut rapid cuvinte compuse, precum: Anstandshund (câine însoțitor), Apportierhund (copoi), Begleithund (câine de companie), Bernhardinerhund (câine însoțitor), Blindenführhund, Blindenhund (câine ghid pentru nevăzători), Bluthund (Copoi), Diensthund (câine de serviciu), Dorfhund (câine din sat), Drogenhund (câine de depistare a drogurilor), Erdhund (câine de urmă), Eskimohund (câine eschimos, husky), Fährtenhund (câine de urmărire), Führhund (câine-ghid), Gebrauchshund (câine de lucru), Grenzhund (câine de graniță), Killerhund (câine ucigaș), Kriminalhund (câine criminalist), Labradorhund (câine labrador), Marderhund (câine raton), Meldehund, Mischlingshund (ccâine de rasă mixtă), Nackthund (câine fără păr), Plüschhund (câine de pluș), Polarhund (câine arctic, husky), Polizeihund (câine polițist), Sanitätshund (câine medical),  Schutzhund (câine de protecție),   Therapiehund (câine de terapie), Trassenhund (câine de tragere), Wildhund (câine sălbatic), Wolfhund (câine lup), Zirkushund (câine de circ), Zollhund (câine vamal) etc.

Am ajuns la ruși, cu ale lor pios – пёс (din proto-slavicul *pьsъ, „câine”) și sobaka - собака (din proto-slavicul sobaka). Din proto-slavicul pьsъ au mai derivat pas – пас în sârbă, pas în bosniacă și în croată, pes - пес în bulgară, macedoneană și ucraineană, pes în cehă și în slovenă, pies în casubă și în poloneză, pĭsŭ - пьсъ în slavă veche, pjas în sorabă de jos, pos în sorabă de sus.

Din proto-slavicul sobaka au mai derivat sabaka - сабака în bielorusă, sabaakax în aleutină, sobaka (dialectal) în poloneză și în cașubă, sobaka - собака în rusină (rar) și în ucraineană.

Sobaka - собака

Pentru pios – пёс există expresii și cuvinte compuse (Фразеологизмы и устойчивые сочетания), precum: как пёс (ca un câine), приблудный пёс (câine vagabond), (ну и) пёс с ним! [(bine,) câinele este cu el], пёс войны (câine de război), пёс его знает (câinele îl cunoaște), пёс тебя возьми! (câinele te halește!), псу под хвост (pe canalul de scurgere, dat la câini), сторожевой пёс (câine de pază), цепной пёс (câine de pază) etc.

Cuvântul sobaka – e mai folosit, existând expresii sau cuvinte compuse (Фразеологизмы и устойчивые сочетания) precum: вешать собак / навешать собак (a lega câinele), гонять собак (a alunga câinii), дворовая собака (câine de curte), как кошка с собакой ([se înțeleg] ca pisica cu câinele), как собаки ([se au] ca câinii), комнатная собака (câine de apartament), лягавая собака (câine care dă laba), охотничья собака (câine de vânătoare, copoi), полицейская собака (câine polițist), породистая собака (câine cu pedigree), служебная собака (câine de serviciu) etc.

Igor din Irkutsk mă informează că rușii au și proverbe și zicători (пословицы и поговорки), precum „șapte mile nu este un ocol pentru un câine nebun” (бешеной собаке семь вёрст не крюк), „avea și câinele o cușcă” (была у собаки хата), „[dacă] mergeți la vânătoare - hrăniți-vă câinii”, pregătiți bine o acțiune (на охоту ехать — собак кормить), „[] câinii tăi se luptă, nu-i asmuți pe altcineva” (свои собаки грызутся, чужая не приставай), „banii pentru un avar sunt ca fânul pentru un câine” (скряге деньги, что собаке сено), „câinele latră, vântul bate” (собака лает, ветер носит), „câinele latră, caravana trece” (собака лает, а караван идёт), „până și preotul avea câini (у попа была собак) și multe altele. Ghiciți sensurile!

          Câinele în (c)arte

          Moto: „Am auzit al tău lătrat,/ Dar el deloc nu m-a mirat:/ Destulă vreme ţi-am dat pâine,/ Să ştiu prea bine că eşti câine.” (Lui Tradem, de Alexandru Macedonski, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

Dovada amintirii câinilor în istorie ne-o oferă în primul rând biblia, mai ales ca figuri de stil. În biblie, imaginea câinelui e utilizată pentru a descrie oamenii răi, trădători, violenți: „În afara câinilor, a vrăjitorilor, a curvelor, a ucigașilor, a idolatrilor și a oricui iubește și practică minciuna” (Apocalipsa 22 :15) sau „Ferește-te de câini, ferește-te de lucrătorii răi, ferește-te de cei falsi tăiați împrejur” (Filipeni 3: 2).

Așa că percepția noastră despre câine astăzi nu are nimic în comun cu cea pe care o aveau oamenii despre el în vremurile biblice. Astăzi îl putem vedea, fie ca un prieten, adică fidel, capabil să salveze vieți în anumite situații catastrofale, fie ca un excelent păzitor al turmelor de oi sau chiar ca un ghid pentru nevăzători Dar în Biblie, câinii sunt considerați ca fiare necurate. Probabil că nu toți erau împăcați cu domesticirea fiorosului animal sălbatic.

Așa că citatele din biblie sunt evidente: „Banii care puteau fi obținuți din vânzarea unui câine nu trebuiau aduși în templu” (Deuteronom 23:18); „Câinele s-a întors la ceea ce vărsase el însuși ...” (2 Petru 2:22, pentru cei care l-au cunoscut pe Hristos și i-au întors spatele, Petru citează acest proverb).

Rățușca urâtă și husky

Scriitorii români s-ar referit la câine, Alecsandri, ironic, chiar și la covrigii din coada lui („Trăiesc de când câinii purtau colaci în coadă.”), iar Davidoglu la figurat ca nume dat unui om rău, hain („Ne-ai vândut cu mâinile legate, câine!”).

La Tulbure câine e metaforă pentru destin („Destinul ne-a fost câine.”), iar cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu descoperă epitetul câine pentru dor în folclorul transilvan („Dar, zău, doru-i mare câne,/ Peste multe dealuri vine.”), adică se întoarce mereu la locul de baștină.

Revenim la englezi, cu ale lor dog și hound. Adesea atributiv, un bărbat e numit câine (dog), lup (wolf) sau vulpoi (fox), opus femeii numită cățea (bitch) sau vulpiță (vixen).

În 1908, în Dogdom, se scria: „Nesocotind complet sexul, Ch. Searchlight are un cap frumos de cocker, dar, deoarece este un «câine», capul lui este prea fin și mult prea mult de ordinul ticălos.” (Entirely disregarding sex, Ch. Searchlight has a beautiful Cocker head, but as he is a dog, his head is too fine and far too much upon the bitchy order. [1908, Dogdom, volume 9, page 337, column 1]).

Dog, „câine”, i se spune c a argou unui bărbat agresiv sexual (slang, a sexually aggressive man). În 2005, în recitalul „Rămâi în zbor”, Three 6 Mafia (cu Young Buck, 8 Ball și MJG), Sony BMG recita: „DJ Paul este un câine; unul în care nu ai încredere.” (DJ Paul is a dog; one you do not trust. [2005, “Stay Fly”, in Jordan Houston, Darnell Carlton, Paul Beauregard, Premro Smith, Marlon Goodwin, David Brown, Willie Hutchinson (lyrics), Most Known Unknown‎[5], performed by Three 6 Mafia (featuring Young Buck, 8 Ball, and MJG), Sony BMG]).

Până în secolul al XVI-lea, dog a devenit cuvântul general pentru câine, iar hound a început să se refere doar la rasele folosite pentru vânătoare. Cu toate că definește în special o rasă cu un bun simț al mirosului, dezvoltată pentru vânătoarea altor animale, e numit așa, prin extensie, un bărbat care caută constant compania femeilor dezirabile.

În 1915, Norman Duncan, în Un primitor sigur”, în Harper's, volumul 122, numărul 787, decembrie 1915, republicat în Harper's Monthly Magazine, volumul 122, decembrie 1915 până în mai 1916, pagina 108, scria: „«— Ești singur, Goodson? […] M-am gândit, poate, că […] tânăra, Goodson, care a înlocuit-o pe Mary? […]»

«— A avut mulți succesori, John.» «— Ești un astfel de câine, în această privință, Goodson, spuse Claywell, și ai fost întotdeauna un astfel de câine, încât mă uimește să te găsesc – neînsoțit.»” („- Are you alone, Goodson? […] I thought, perhaps, that the […] young woman, Goodson, who supplanted Mary?" […] "She had a good many successors, John." „You are such a hound, in that respect, Goodson," said Claywell, "and you have always been such a hound, that it astounds me to find you—unaccompanied." [1915, Norman Duncan, „A Certain Recipient", în Harper's, volume 122, number 787, December 1915, republished in Harper's Monthly Magazine, volume 122, December 1915 to May 1916, page 108]).

Un chien

Vin la rând francezii cu al lor cuvânt chien, moștenit din medievalul francez chien, acesta din vechiul francez chien, derivat din latinescul canis, canem, „câine” (vezi: „chien”, în Trésor de la langue française informatisé  [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012; „chien” în Dictionnaire Français en ligne Larousse ; „chien” în Dico en ligne Le Robert).

Jean Giraudoux, în Provincialii, scria în 1922: „Oare câinii disting bărbații de surorile lor, fetele tinere, de soțiile lor, femeile? Pot câinii să acorde atenție oricui, în afară de bătrâna care o vizitează, care le spune, scărpinând dedesubtul scaunului: «Pisica!»” (Les chiens distinguent-ils les hommes de leurs sœurs les jeunes filles, de leurs femmes les femmes ; les chiens peuvent-ils être attentifs à d’autres qu’à la vieille demoiselle en visite qui leur dit, grattant le dessous de sa chaise : «Le chat!» [Jean Giraudoux, Provinciales, Grasset, 1922, réédition Le Livre de Poche, page 123]).

Figurativ, colocvial, i se zice chien, „câine”, „cățea”, unei persoane aspre sau severe, lacome, neloiale. Isabelle Eberhardt, în Yasmina, scria în 1902: „Da, de ce, Roumi, câine, fiu de câțea, mai vii la ora asta, cu soția ta blestemată de trei ori, să mă batjocorești chiar și în acest bârlog...” (Oui, pourquoi, Roumi, chien, fils de chien, viens-tu encore à cette heure, avec ta femme trois fois maudite, me narguer jusque dans ce bouge… [Isabelle Eberhardt, Yasmina, 1902]).

În sens figurat, tradus în franceză, în biblie era numit chien, „câine”, un homosexual prostituat, la modă la antici. În traducerea lui Deuteronom, XXIII, 19, se scria: „Să nu aduci în casa Domnului Dumnezeului tău plata unei prostituate sau prețul unui câine pentru a împlini vreun jurământ; căci amândouă sunt o urâciune pentru Domnul Dumnezeul tău. (Tu n’apporteras point dans la maison de l’Éternel, ton Dieu, le salaire d’une prostituée ni le prix d’un chien, pour l’accomplissement d’un vœu quelconque ; car l’un et l’autre sont en abomination à l’Éternel, ton Dieu. [Deutéronome, XXIII, 19, traduction de Louis Segond]). Revenim la asta în UE?

În germană cuvântul pentru câine e Hund, moștenit din medievalul germanic hunt, din vechiul germanic hunt, din proto-vest-germanicul *hund. În OL - De la idioți pentru idioți, se scria în 1998: „„Iubito, am mâncat toată carnea de vită aseară sau câinele?... Doamne! am capul ca o sită!! Nici măcar nu avem câine.” (Schatz, hab ich heute nacht das ganze Rindfleisch gefressen oder der Hund?…Gott! Ich hab'n Kopf wie'n Sieb!! Wir haben ja gar kein' Hund. [OL: Von Debilen für Debilen. Jochen enterprises, Berlin 1998. ISBN 978-3930486298. Keine Seitenzahlen angegeben]).

Ein Hund

Trecem la cei cu operația specială, rușii, care au pentru câine două cuvinte, pe care le-am analizat mai sus, pios - пёс și sobaka - собака, mai utilizat fiind al doilea. A. S. Pușkin, în Prizonierul Caucazului, scria în 1822: „Satul s-a liniştit; Dorm la soare // La case sunt câini de pază.” (Утих аул; на солнце спят // У саклей псы сторожевые. [А. С. Пушкин, «Кавказский пленник», 1822 г. Викитека]). Ca să nu rămânem în ceață, saklja – cа́кля în rusă e moștenit din gruzinul sakhli – სახლი, „casă, clădire”, o structură de piatră a locuitorilor din Caucaz și Orientul Mijlociu, precum și o casă de lemn în Crimeea, în zona muntoasă.

Sobaka - собака

K. G. Paustovsky, în Povestea pădurilor, scria în 1948: „Un câine s-a zgâriat și a scâncit în spatele ușii, cerând să fie lăsat să intre. Anfisa se ridică și deschise ușa. Un teckel cu picioarele arcuite și cu botul nemulțumit a intrat în cameră.” (За дверью заскреблась и заскулила собака — она требовала, чтобы её впустили. Анфиса встала, открыла дверь. В комнату вошла … кривоногая такса с недовольной мордой. [К. Г. Паустовский, «Повесть о лесах, 1948 г.», МАС]).

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-caine-2

NC

Jocuri de cuvinte – câine

Geografie lingviastică

          Câine

          Moto: „La noi, de-a lungul şi de-a latul,/ Istoria-şi urmează cursul,/ Electoratu-i cu lătratul/ Şi-aleşii ţării plimbă ursul.” („Câinii latră, ursul merge", de Nicolae Zărnescu, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)

Să nu scriem noi despre câine, când am scris despre Mr. lup (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-lup-1)? Câinele, prietenul omului, este un animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). DEX '09 (2009) precizează etimologia: „lat. canis”. Așadar, moștenirăm cuvântul din latinescul canis, canem, acesta împrumutat din proto-italicul *kō (la acuzativ *kwanem), provenit din proto-indo-europeanul *ḱwṓ (la acuzativ *ḱwónm̥). Vedeți și cuvântul aromân cãni.

          În diferite limbi câinelui i se spune:

֎ a¹tsai³ în chinantèque d’Usila;

֎ abayou în gallo;

֎ acǫki în biloxi;

֎ adaj - адай în chor și în hakasă;

֎ agla, avun în fon;

֎ ˈahu în damară de est;

֎ ajá în joruba;

֎ ālā - ала în abhază;

֎ alika, amboa, kivà în malgașă;

֎ allqu în quechua;

֎ ǟmp în mansi de sud și āmp - а̄мп în mansi de nord (din proto-ugricul *empɜ, „câine”, cognat cu maghiarul eb);

֎ animosh - ᐊᓂᒧᔥ, animoshag - ᐊᓂᒧᔕᒃ în odsibva;

֎ anjing în indoneziană și în malai;

֎ anu în aimară;

֎ aqjoune în kabilă;

֎ asəw în melanau kanowit, aso în tagalogă, asu în atoni, javaneză, maguindanao, tétoum și yakan;

֎ atimw în atikamekw;

֎ avu în ewe;

֎ ayam în cebuană;

֎ aydi în tamazight din Maroc central, aydi, aɣerẓul în chaoui;

֎ baaga în gurenă, báága în moré;

֎ bareeru, rawaandu în peul;

֎ beana în sami de nord;

֎ boşuq în tătară crimeană;

֎ bɔdɔm în fanti;

֎ brec în istro-română;

֎ ca în catalană, cachorro în spaniolă, can în galiciană, interlingua, istriotă, occitană, spaniolă și venetă, cane în italiană, cãne, cãni în aromână, cane, cani în corsicană, cani în sicíliană, cani, cane în sardă, canis în latină, cão, cachorro în portugheză, catteddu în sardă, câine în română, chaun, tgaun în reto-romană, chen în haitiană creolă, chén, chae în poitevin-saintongeais, chian în tourangeau, chien în franceză și în gallo, chin în occitană, quien, tchian în normandă, quien, tchien în picardă, tchén în valonă, tchïn în franc-comtois, qen în albaneză (toate din canis în latină, acesta în final din proto-indo-europenele *ḱwṓ, *ḱun-, „câine”);

֎ chichi, itzcuintli în aztecă;

֎ chito în ivatan;

֎ chkae - ឆ្កែ în kmeră;

֎ chó în vietnameză;

֎ ci în velșă, cjan în friuliană, coill, coo în manx, cù în galică scoțiană, cun, qhun în gallo, cuon în dalmată;

֎ copoi în română (din precedentul copău, moștenit din maghiarul kopó);

֎ dagu în sranan, docga în engleză veche, dog (din medievalul englez dogge, din vechile engleze dogga, docga, de origine incertă) în engleză și în volapük, dogge în frizonă, dok în tok pisină, dug în scots;

֎ eb în maghiară (din proto-ugricul *empɜ, „câine”, cognat cu ǟmp în mansi de sud și āmp - а̄мп în mansi de nord, „câine”);

֎ érhar în mohawk;

֎ esese în gusii;

֎ et - эт în tătară și în bașchiră, ijt - ийт în altaïcă de sud și în nogaï, ït - ит în cazahă și în kârgâză, it - ئىت în uigură, it - ит în karatchaï-balkară și în kumykă, it în azeră, tătară crimeană, turcă, turcmenă și uzbecă, ıt - ыт în tuvenă, ĭytă - йытă în ciuvașă, jit - йит în urum, yit - ыът în tofalară, yt - ыт în dolgană și în iakută (din proto-turcicul *it, câine”);

֎ imbwa în bemba, kinyarwanda și shona;

֎ fena în cehă;

֎ gadhar în irlandeză;

֎ gae - 개 în coreană;

֎ giopaí, giaibaí în pirahã;

֎ gos în aragoneză, catalană, occitană și provensală;

֎ gǒu - 狗, quăn - 犬 în chineză;

֎ gulo în dano;

֎ guok în luo (Kenya, Tanzania);

֎ haɣ în kabiyè;

֎ hanchii, abaykor, hansi în songhaï koyraboro senni și în zarma;

֎ he3 în arapaho;

֎ hkwe - ခွေ în birmaneză;

֎ hond în afrikaans și în neerlandeză, Hond în luxemburgheză, hound în engleză („copoi”, din medievalul englez hound, din vechiul englez hund, din proto-vest-germanicul *hund, din proto-germanicul *hundaz, „câine”), hûn în frizonă, hün, hünj în frizonă septentrională, Hund în bavareză, germană alemanică, germană și wilmesaurisch (din medievalul germanic hunt, din vechiul germanic hunt, din proto-vest-germanicul *hund), hund în daneză, norvegiană, suedeză și engleză veche, hunde în novială, hundo în esperanto și în ido, hunt - הונט în idiș, hunt în germană veche, Huund în frizonă saterlandeză, ond în brabançon, ond, on în flamandă occidentală, hundr în norvegiană veche, hundur în islandeză și în feroeză;

֎ huling în seediq;

֎ huzil în atayal;

֎ ʻīlio în haitiană creolă și în hawaïană;

֎ idoʼ în abaknon;

֎ ihar în oirata;

֎ inja în zulu;

֎ inú - 犬 în japoneză;

֎ irô în cebuană;

֎ itzcuintli, chichi în nahuatl clasic;

֎ î-njá în swazi, înje în masalită;

֎ jaḡli - ძაღლი în gruzină;

֎ jagua în guarani;

֎ ji:yäh în seneca;

֎ jnē7 în chatino de Zenzontepec;

֎ k°yʒ - куыдз în osetă din proto-iranianul *kútah);

֎ kachó în papiamento;

֎ kalb - كلب în arabă, kalbum – 𒌨𒂠 în akkadiană, kelb în malteză, kelev - כֶּלֶב în ebraică; kəlbə în neo-aramaică asiriană (din proto-semiticul *kalb-);

֎ kare în haussa;

֎ kasoro în trumai;

֎ ki în bretonă, ki, ky în corni;

֎ kiro în agutaynen;

Kutya

֎ kiska - киска în erza;

֎ kjopek - кöпек în urum, köpek în găgăuză, tătară crimeană și turcă, köpək în azeră;

֎ koer în estonă, koir în veps, koira în finlandeză și în careliană;

֎ kraman în fanti și în twi;

֎ kûç, kûçik, în kurdă, kuče - куче în bulgară, macedoneană și sârbă, kučuk - кучук în tadjică;

֎ kukka - కుక్క, śunakamu - శునకము în telugu;

֎ kukur - কুকুর în bengaleză, kukur - কুকুৰ în assameză, kukur - कुकुर, kukurnī - कुकुरनी în nepaleză, kukurô - କୁକୁର în orija;

֎ kulī în futuniană și în velșă;

֎ kúôn - κύων în greacă antică;

֎ kurī în maori;

֎ kūtaro - કૂતરો în gujarati, kutik în zazaki, kutja - кутя în udmurtă, kuto - ڪتو în sindhi‎, kutrā - कुत्रा în marathi, kuttā - کتا în urdu, kuttā - कुत्ता în hindusă, kuttā – ਕੁੱਤਾ în pundjabi, kutya (după Imre dintr-o onomatopee, dar eu îl contrazic) în maghiară (din prakritul kutta – कुत्त, + medievalul indo-arian -ra- - -𑀭- + -ka- - -𑀓-, din prakritul ashokan kutta - *𑀓𑀼𑀢𑁆𑀢);

֎ łąįį în gwich’in;

֎ lan tu³¹ mɑ⁴² în cao;

֎ łééchąąʼí în navajo, łeek, łeech în koyukon, łek în holikachuk, lhi în porteur, łicʼae în ahtna, łii în tanana;

֎ losien în creolă reunioneză;

֎ mā - ໝາ în laoțiană, máá - หมา în thai;

֎ madra în irlandeză;

֎ maile în samoană;

֎ mbwa în ganda, kikongo, lingalași swahili, mɓwa în shingazidja;

֎ moddey în manx;

֎ mpša în sotho;

֎ nāya - നായ în malaialam;

֎ ngílà în mendé;

֎ ngui, gui în kikuyu;

֎ nohoj - нохой în mongolă;

֎ ntja în sotho;

֎ ntša în cvana;

֎ ofi în choctaw;

֎ oβekɑnə, oβekʰɑ, oβekɑ în abadi;

֎ pas – пас în sârbă, pas în bosniacă și în croată, pes - пес în bulgară, macedoneană și ucraineană, pes în cehă și în slovenă, pies în casubă și în poloneză, pios - пёс în rusă, pĭsŭ - пьсъ în slavă veche, pjas în sorabă de jos, pos în sorabă de sus (din proto-slavicul *pьsъ, „câine”);

֎ peenuv în sami de inari;

֎ pek’ în maya yucatèque;

֎ peni în estonă;

֎ perro în chavacano (din spaniolă), portugheză (din spaniolă) și spaniolă, perru în sardă (din vechiul spaniol perroc, cca. 1200, de origine incertă; original a avut o conotație peiorativă, dar curând a înlocuit cuvântul latin can, altă teorie îl derivă din iberiană, vezi asturianul perru, în acest caz putând fi rudă cu spaniolul zorro, „vulpe”);

Un perro

֎ piânnai în sami skolt;

֎ pij - пий în mari, píju, pío în kogui;

֎ pine – пине în erza;

֎ pon - пон în komi;

֎ psyk în sorabă de sus;

֎ qimmeq în groenlandeză și în kalaallisut, qimmiq - ᕿᒻᒥᖅ în inuktitut;

֎ sabaka - сабака în bielorusă, sabaakax în aleutină, sobaka (dialectal) în poloneză și în cașubă, sobaka - собака în rusă, rusină (rar) și în ucraineană, towko – тоуко în iukaghiră de sud (din proto-slavicul *sobàka, moștenit din medievalul iranian dialectal *sabā́ka-, acesta din proto-medo-parțianul *spā́kəh, în final din proto-iranianul *cwā́, acesta din proto-indo-iranianul *ćwā́, din proto-indo-europeanul *ḱwṓ; vezi Sreznevsky, Izmail I., 1912, „собака”, in Матеріалы для Словаря древне-русскаго языка по письменнымъ памятникамъ [Materiale pentru Dicționarul limbii slave de est vechii bazate pe inscripțiile de pe monumente, în rusă, volumul 3, Petersburg, Departmentul de limbă și literatură rusă, Academia imperială de științe, coloana 455, îmi trimite Igor din Irkutsk, ca să vedeți cum stau ei cu digitalizarea);

C uvântul câine în câteva limbi

֎ sag - سگ în persană, sag - саг în tadjică;

֎ seta - ᱥᱮᱛᱚ în santal;

֎ shyaeñ în métchif;

֎ skilí - σκυλί și skýlos - σκύλος în greacă, skylaks - σκύλαξ în greacă antică;

֎ suns în letonă, šuo în lituaniană;

֎ šoun - շուն în armeană;

֎ śván - श्वन् în sanscrită;

֎ tamokox în chiquitano;

֎ tlékku în tsolyáni;

֎ tlį̄ʼ, tliʼ în kaska;

֎ tósz în cașubă;

֎ txakur în bască;

֎ ˈutʰ în babară de sud-est;

֎ vakol în kotava;

֎ wacu în amis;

֎ wattsita în zuni;

֎ wəšša - ውሻ în amharică;

֎ wu în ewondo;

֎ wuku în dioula;

֎ wulu în bambara și în malinké occidentală;

֎ xaj în volof;

֎ yaw în sawai;

֎ yoku în nafri;

֎ zhukel, ʒukel, dzsukel, dzsikuel, csuklo, rikono în țigănească;

֎ žʿäla - жӏаьла în cecenă;

֎ ⲟⲩϨⲁⲣ în coptă;

֎ कि în sherpa.

          Câinele în lume

          Moto: „O vorbă-au născocit bătrânii/ Şi înţeleaptă ca nici una:/ Cu cât mai sus se-nalţă luna,/ Cu-atât mai tare-o latră câinii!” (Celor de la „Falanga" care latră contra d-lui Lovinescu, de Mircea Pavelescu, din Epigramişti cu sau fără voia lor, 1931)

Am scris multe despre minunatul lup, ruda bună cu câinele (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-lup-1)?). Câinele (Canis familiaris sau Canis lupus familiaris) este un animal domestic descendent din lup (wolf în engleză). Derivă din lupii preistorici din epoca pleistocenă. Se știe că acest câine a fost una din primele specii de animale domesticitre de om.

Se crede că a fost domesticit cu circa 15.000 de ani în urmă în Germania,înaintea dezvoltării agriculturii, când omul era mai mult vânător și culegător. Datorită apropierii „prietenești” dintre om și câine, câinii s-au răspândit rapid între oameni, la toate etniile.

Într-o perioadă mare de timp, în cele 15 milenii, câinii s-au adaptat în mod unic la comportamentul uman, iar legătura om-câine a fost un subiect de studiu frecvent. Această influență asupra societății umane le-a dat subtitlul de „cel mai bun prieten al omului”.

Câinele a fost crescut în mod selectiv de-a lungul mileniilor pentru diferite comportamente, capacități senzoriale și atribute fizice. Rasele de câini variază mult ca formă, dimensiune și culoare. Câinii îndeplinesc multe sarcini pentru oameni, cum ar fi vânătoarea, păstoritul, tragerea de încărcături, protecția, asistarea poliției și militarilor, însoțirea, terapia și ajutorarea persoanelor cu dizabilități. Pentru mai multe detalii, cu un simplu clic (https://en.wikipedia.org/wiki/Dog) aflați ce doriți.

Mamă anti-UE, nu părinte 1 sau părinte 2, alăptându-șii puii

Veți constata că prietenul câine este probabil cel mai numeros carnivor mare care trăiește în mediul uman. În 2013, populația canină globală estimată era între 700 de milioane și 987 de milioane. Aproximativ 20% dintre câini trăiesc ca animale de companie în țările dezvoltate.

În lumea în curs de dezvoltare, câinii sunt în mod obișnuit sălbatici sau stăpâniți în comun, cu câinii de companie mai puțin obișnuiți. Un studiu arată că cel mai frecvent răspuns canin când sunt abordați de străini este să fugă (52%) sau să răspundă agresiv (11%).

Se știu puține lucruri despre acești câini sau despre câinii din țările dezvoltate care sunt sălbatici, fără stăpân sau se află în adăposturi, deoarece marea majoritate a cercetărilor moderne privind cunoașterea câinilor s-a concentrat pe câinii de companie care trăiesc în casele oamenilor.

Parlamentul român s-a cam băgat în seamă limitând câinii ciobanilor. Fiecare cioban are interesul de a avea un număr optim de câini în funcție de numărul de animale avute în turme și de pericolele de atac al unor animale sălbatice de pradă din zonele unde sunt dispuse. Lăsăm specialiștii să vă informeze, noi ne rezumăm la lingvistică geografică. Nu ne luăm nici măcar de primarul Nicușor Dan... Lacul Morii știe multe!

Continuare, partea a doua, la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-nde-cuvinte-caine-1

Partea a treia la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-caine-2

Articolul în format pdf: Jocuri de cuvinte - câine.pdf

NC

Jocuri de cuvinte - gâscă

Geografie lingvistică

          Gâscă

          Moto: „Prin curtea plină de castani/ Bobocii foşti sunt azi gâscani/ În jurul lor doar copiliţe.../ Tot cu statut de... gâsculiţe!” (Început de an şcolar, de Gheorghe Gurău, 2010)

Născut fiind eu pe „ulița gâștei”, din comuna Livezeni, județul Muscel, acum strada Primăriei, din satul Livezeni, comuna Stâlpeni, județul Argeș, nu pot să nu scriu despre gâscă. Pe ulița mea, în fiecare gospodărie existau câteva gâște, plus bobocii lor. Ieșeau și pe uliță și ciuguleau iarba de pe șanțuri.

Gâște

Copii, să știți că gâsca nu crește în spate la Metro, Kaufland, Cora, Auchan etc. sau doar la grădina zoologică. Este acea pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus).

Tata fiind pădurar și vânător, am făcut cunoștință și cu gâsca sălbatică, specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser).

Dicționarele românești, cu vreo 42 de definiții, ne lămuresc de apariția pentru prima dată a cuvântului în română într-o pravilă moldovenească și ne prezintă etimologia: „din bg. găska - гъска”. Așadar, am fi moștenit cuvântul gâscă din cuvântul bulgar găska - гъска, moștenit din proto-slavicul *gǫ̑sь, derivat din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns, „gâscă”. Oare?

Ulița Gâștei, acum asfaltată și fără gâște

Ne lămurește Mihai Vinereanu, care scrie despre gâscă «gâscă – 1. pasăre domestică mai mare decât rața (Anser anser); 2. pasăre migratoare acvatică (Anser segetum). Bg. găska „gâscă” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; Cioraănescu, 3787). Celelalte forme slave, cu excepția sb. guska, sânt destul de diferite, deși provin de la același radical PIE; cf. rus. gusĭ, pol. gęs, cognate cu rom. gâscă. Prin urmare, formele sud-slave provin din română. PIE *ghans, „gâscă” (IEW, 413); cf. skt. Hamsa,h < *hanse,r „gâscă, lebădă”, lat. anser de un mai vechi *hanser „gâscă”, v.g.s. gans, v.ir geiss „lebădă”, lituan. žąsis „gâscă”, v.sl. gąsŭ „gâscă”. Este evident că nu provine din slava veche, așa cum s,a crezut până acum (v. ga, găgăuț). Forma mai veche trebuie să fi fost *gânsă, apoi *gânscă (v. gânsac), iar și mai veche decât aceasta a fost *gânsă, de la un proto-traco-dac. *gansa, adică rad. PIE *ghans, plus suf. a ca marcă pentru genul feminin (v. gânsac). Origine traco-dacă. Der gâsculiță.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Deci slavii balcanici au luat cuvântul din română.

Cuvântul gâscă în câteva limbi

 Partea a doua la:

 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gasca-3

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - gâscă.pdf

Constantin Nițu

Jocuri de cuvinte - gâscă

Geografie lingvistică

 Partea întîi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gasca

          Gâsca în expresii (pamflet)

          Moto: „Văd pe hoţ într-un şopron/ Cu o gâscă sub palton./ - Ce-i cu ea? apuc de-i strig./ - O-ncălzesc, că-i tare frig!” (Hoţul milos, de Ioan Mărginean, din Urmaşii lui Cincinat, 2004)

Românii s-au jucat destul cu gâsca asta. O folosesc întâi familiar ca epitet depreciativ sau ca metaforă pentru femei sau fete credule sau proaste. Știți toți ce înseamnă o „gâscă sălbatică” sau o „gâscă domestică”.

Cred că mulți pensionari „n-au păscut gâștele împreună!” cu mai tinerii Năstase, Petrov, Oprea, Ciucă, Cîțu, Dragnea, Ciolacu, Jules Werner, Cherecheș și cu alții, ca să le permită gesturi de familiaritate, că i-au umilit mereu, inclusiv cu jonglarea cu pensiile! Amin!

Ușchitul primar Cherecheș

„A strica orzul pe gâște” înseamnă a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. De exemplu, nu trebuie să dai unui nefumător tutun de pipă cubanez sau ciocolată unui fraier (că nu știe prostul ce e ciocolata,/ mănâncă hârtia și-aruncă bucata!).

Adusă în viața socială, s-ar traduce și prin „nu strica votul pe candidați la președinția blocului” turiști imobiliari sau pe candidați de parlamentari școliți din trei în trei. E valabil și pentru candidați de (n)europarlamentari care nu țin la constituția României. Nu stricați șampania pe fraieri!

Să nu spuneți că n-ați întâlnit cândva, cumva, undeva, o „gâscă de jumulit”, adică un om bun de înșelat, de jefuit, că turistul imobiliar golfist, parlamentarii, (n)europarlamentarii și primarii, precum Cherecheș, așa ne cred pe noi.

Dragnea și Ciolacu s-au luptat din răsputeri ca primarii să primească peste pensia contributivă și pensia de primar botezată indemnizație. L-aș întreba pe covrigarul de Buzău unde poate primi ex-primarul Cherecheș această indemnizație?

Discuții în parc între cei „cu gâsca-n păr”

O „gâscă bună de jumulit” poate fi și o damă sexi pe care matematicienii o numesc codificat calculabilă prin logaritmi. Hai, nu faceți pe naivii, că la gâsca asta damă bună de jumulit se gândește până și cel „cu gâsca-n barbă”, adică cel cărunt.

Știți sau aflați acum că altă gâscă-n altă traistă” sau regional „altă gâscă, neică Stane în ceea traistă” înseamnă că asta-i cu totul altceva, altă vorbă, altă înțelegere, alt comportament, altă atitudine față de o situație etc. Cam ca legile pensiilor de orice fel....

Englezii, cu al lor cuvânt goose (la plural geese), au destule expresii referitoare la pasăre. „Ce sos este bun pentru gâscă este un sos bun pentru gâscan” (What's good sauce for the goose is good sauce for the gander sau What's good for the goose is good for the gander) înseamnă că ceea ce este un tratament adecvat pentru o persoană este la fel de potrivit pentru altcineva.

A spune cuiva „gâsca este friptă” (goose is cooked) înseamnă că acel cineva urmează a fi pedepsit. Expresia comună „gâscă prostuță” (silly goose) este folosită atunci când se referă la cineva care se comportă prostește. Expresia „Uciderea gâștei care depune ouă de aur” (Killing the goose that lays the golden eggs), derivată din fabulele lui Esop, este o zicală care se referă la o acțiune motivată de lăcomie care distruge sau face inutilă o situație favorabilă care ar fi oferit beneficii în timp.

„Prinderea unei gâște sălbatice” (a wild goose chase) semnifică o pierdere inutilă de timp și efort și derivă dintr-un eveniment de curse de cai din secolul al XVI-lea. Englezii au și o legendă cu o bâtrână numită „mama Gâscă” (Mother Goose), care a scris versuri pentru copii. Unui hematom cauzat de o lovitură la cap i se spune metaforic „ou de gâscă” (goose egg).

Mai există abyssinian goose (gâscă abisiniană), african pygmy goose (gâscă africană), gooseberryish (agrișă), goosebump (ca „piele de găină” la noi), gooseskin sau goose skin (piele de gâscă), goosestep, goose-step sau goose step (pas de gâscă, mers legănat), Goosey Night (în jurul orașului New York, o anumită noapte, de obicei noaptea de 30 sau 31 octombrie, în timpul căreia tinerii fac farse și răutăți în cartierele lor) etc.

Gâsca francezilor e numită oie, cuvânt apărut la sfârșitul secolului al XII-lea, moștenit din vechile franceze oe, oue, din vulgarul latin auca, contracție a lui *avica, din latinescul avis, „pasăre”.

Au apărut expresii precum: bête comme une oie (prost ca o gâscă), contes de ma Mère l’oie (poveștile mamei Gâscă, ca la englezi), grande oie blanche (gâscă mare albă), jeu de l’oie (jocul „gâsca”, la nivel simbolic, gâsca se referă la un animal care anunță pericolul), manger l’oie (a mânca gâsca), oie à bec court (gâscă cu cioc scurt), oie blanche (gâscă albă), oie cendrée (gâscă gri), oie de mer (gâsca de mare), oie de Sébastopol (gâscă de Sevastopol), oie des neiges (gâsca albă), oie domestique (gâscă domestică), oie empereur (gâsca împărat), oie flamande (gâsca flamandă), oies du Capitole (gâștele Capitoliului, eveniment istoric mitologizat în care gâștele au tras un semnal de alarmă împotriva unei incursiuni nocturne galice din Roma în 390 î.Hr.), pas de l’oie (pas de gâscă), patte d’oie sau patte-d’oie (pateu de ficat de gâscă), Saint-André-Goule-d’Oie (comună franceză, din departementul Vendée), se perdre les oies (a se pierde în gâște, a înnebuni, a-și pierde facultățile mentale) etc.

 Oie empereur

Nemții au denumit gâsca Gans în germana modernă și în germana de Pensilvania, Goos în germană populară și în saxona populară și Gauns în germana plautdietsch. Există și Gäns în luxemburgheză. Cei care știu limba germană pot consulta rapid marea rețea-bibliotecă internet (vezi prin clic: „Gans” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Gans” în Duden online; „Gans”, în POS, Stuttgart: PONS GmbH, 2001–2023; „Gans” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon și „Gans” în Wikipedia).

Gänsefuß (picior de gâscă)

Poftă bună la Gänseleber (ficat de gâscă)

Au apărut mintenaș cuvintele compuse: Gänseei (ou de gâscă), Gänseblümchen (margaretă), Gänsebraten (gâscă friptă), Gänsebrust (piept de gâscă), Gänsefeder (pană de gâscă), Gänsefuß (picior de gâscă), Gänsehals (gât de gâscă), Gänsehaut (carne de gâscă), Gänsehirtin (păstoriță de gâște), Gänsekiel (pană de gâscă), Gänseklein (boboc de gâscă), Gänseleber (ficat de gâscă), Gänsemagd (îngrijitoare de gâște), (untură de gâscă), Gänsesäger (fierăstrău), Gänsestall (coteț sau hambar pentru gâște), Gänsesterbe (mortalitate a gâștelor), Martinsgans (gâsca de Sf. Martin, Volksbrauch: Gebratene Gans, die um oder zu Sankt Martin gegessen wird, „obiceiul popular: gâscă friptă, care se mănâncă în jurul zilei sau în ziua de Sfântul Martin”), Weihnachtsgans (gâscă de Crăciun) etc.

Na, drăcie, că Gänswein, nu este vin de gâscă, ci un termen pentru apă potabilă simplă, propus prima dată în 1577 în Podagrammisch Trostbüchlein, „Broșură de consolare podagrammică”, de Johann Fischart (1545 – 1591).

Фуа-гра и подходящее вино (ficat de gâscă și un vin asortat)

Trecem la ruși, cu ale lor gusʹ – гусь, gusjatina – гусятина, „gâscă”, gusynia – гусыня, самка гуся, „gâscă femelă”. Au apărut expresii și combinații stabile (Фразеологизмы и устойчивые сочетания), precum: самка гуся sau гусыня, „gâscă femelă”, белолобый гусьгорный гусь (gâscă de munte cu frunte albă), гусь лапчатый (gâscă cu gheare), гусь свинье не товарищ (gâsca nu este prietenă cu porcul; în meniu), дикие гуси (gâște sălbatice), как с гуся вода (ca gâsca prin apă, ceva complet indiferent, nu are efect asupra nimănui), серый гусь (gâscă gri), хорош гусь (gâscă bună, la propriu, iar la figurat, „bună de jumulit”), гусиная печень (ficat de gâscă, în farfurie au importat fua-gra - фуа-гра) etc.

          Gâsca în (c)arte

          Moto: „Nu-s flecar,/ Nu vorbeşte-n mine ura,/ Dar Curcanii lui Ventura/ Mai mult gâşte mi se par...” (Unui dramaturg, de Cridim din Epigramişti români de ieri şi de azi, 1975)

Pasărea asta domestică din ordinul palmipedelor, crescută pentru carne, untură și fulgi, a apărut și în scrierile oamenilor de litere. Bujor punea în gura lui moș Ion o întrebare („- Da a cui sânt gâștele alea de pe baltă? întrebă moș Ion.”), iar un erou al lui Ispirescu se lăuda cu consoarrta („Tocmai jumulea o gâscă nevastă-mea.”). Boierul Sadoveanu, excelent romancier, devenit primul președinte al Prezidiului M.A.N., scria despre gâștele sălbatice care se vânează pentru carnea lor bună de mâncat, Anser segetum („Mitrea Cocor a mai stat în pustie, ridicându-se din suferința lui, până ce au început a trece pe sub norii de toamnă gâștele sălbatice spre miazăzi.”).

Dacă eroul țăran Mitrea Cocor le observa doar trecerea, eroul lui Odobescu era vânător („Am cutezat a trage cu pușca și-n cârdurile de gâște sălbatice ce trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului.”).

Alecu Russo folosea expresia de care am amintit, „altă gâscă în ceea traistă” („Acum altă gâscă... să vorbim de critica de față...”), adică asta-i altă vorbă, altă poveste, altă căciulă, cu totul altceva. Alecsandri ne lămurea că „laba-gâștei” înseamnă și marcarea semnăturii pe un document cu degetul („Pune-ți talpa-gâștei pe zdelcă.”), chestie folosită și de Creangă („Pesemne că noi, cum s-ar prinde, las’ că de scris, talpa-gâștei; dar apoi și de vorbit.”). Se laudă unii cu istoria regalității, mai ales TVR cu „ora regelui”, falsificând istoria, dar prin vechiul regat, prin 1918, 90% dintre români erau „laba-gâștei”, adică analfabeți!

Ajungem repetat la gâsca engleză, goose, cuvânt moștenit din medievalele engleze goos, gos, derivate din vechiul englez gōs, la râmdu-i din proto-vest-germanicul *gans, moștenit din proto-germanicul *gans, acesta din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns.

Referindu-se la gâscă ca hrană, în 1843, Charles Dickens, în colinda de Crăciun Al doilea și al treilea spirit, a scris: „Doamna Cratchit a făcut sosul (gata în prealabil într-o cratiță mică) șuierător încins; maestrul Peter a făcut piure de cartofi cu o vigoare incredibilă; domnișoara Belinda a îndulcit sosul de mere; Martha a făcut praf plitele; Bob l-a luat pe Tiny Tim lângă el într-un colț mic de la masă; cei doi tineri Cratchits așezau scaune pentru toată lumea, fără a uita de ei înșiși, și urcând trăgâns spuza pe turta lor, își înghesuiau linguri în gură, ca să nu țipe după gâscă înainte să le vină rândul să fie serviți.” (Mrs. Cratchit made the gravy <<ready beforehand in a little saucepan>> hissing hot; Master Peter mashed the potatoes with incredible vigour; Miss Belinda sweetened up the apple-sauce; Martha dusted the hot plates; Bob took Tiny Tim beside him in a tiny corner at the table; the two young Cratchits set chairs for everybody, not forgetting themselves, and mounting guard upon their posts, crammed spoons into their mouths, lest they should shriek for goose before their turn came to be helped. [1843, Charles Dickens, “Stave 3: The Second of the Three Spirits”, in A Christmas Carol]).

În 1906, Langdon Mitchell, în Ideea New York-ului, folosește cuvântul gâscă ca argou pentru unul care nu e în toate mințile, adică e prost: „Îmi pare rău pentru tine, dar ești așa o gâscă.” (I'm sorry for you, but you're such a goose. [1906, Langdon Mitchell, “The New York Idea”, in John Gassner, editor, Best Plays of the Early American Theatre, 1787-1911‎, published 2000, →ISBN, page 430]).

Trecem Canalul Mânecii la gâsca franceză, oie, cuvânt moștenit la sfârșitul secolului al XII-lea din vechiul francez oie, din precedentele oe, oue, din vulgarul latin auca, contracție a lui *avica, din latinescul avis, „pasăre”.

Paul Guth, în Mariajul naivului, scria în 1957: „Am spintecat o gâscă. Am golit-o. Am dezosat-o. I-am topit grăsimea. Am gătit totul. În cele din urmă, aceste piese au fost îngropate în vase de lut smălțuit. Deasupra s-a turnat untura fierbinte. S-a solidificat și gâsca s-a păstrat, cu aroma ei, în acest mormânt.” (On ouvrait une oie. On la vidait. On la désossait. On faisait fondre sa graisse. On faisait cuire le tout. Enfin, dans des pots de terre vernissée on enfouissait ces morceaux. On versait dessus la graisse chaude. Elle se figeait et l’oie se conservait, avec sa saveur, dans ce tombeau. [Paul Guth, Le mariage du Naïf, 1957, réédition Le Livre de Poche, page 14]1).