Blog

Mă ninge cu flori din cireş

Ce-și scutură pletele în Arieș

Pe drumul ce urcă la Roşia,

Şi-n aer pluteşte armonia.

Viaţa a renăscut în verde

Şi-n încântare ochiul se pierde.

Apele cristaline se prăvale

Din munții-n prag să se răscoale.

Poartă-n pântece un

Am vrut

Să scriu despre mine,

Dar cuvintele s-au ascuns.

Am vrut

Să scriu despre voi,

Dar n-am găsit cuvintele.

Am vrut

Să scriu despre iarbă,

Dar cuvintele parcă

Au intrat în pământ.

Am vrut

Să scriu despre soare,

Dar cuvintele zburaseră sus.

Atunci am înţeles,

Catre Arthemis

Facuta din praf de stele
Ce minune esti femeie
Parul tau numai inele
Coapsele ca o scinteie

Pielea ta de catifea
Visul unui inger pur
Scinteierea ta de stea
Vin la noapte sa ti-o fur

Nu te teme ca ma pierzi
Cind nu vei mai fii subtire
Eu in veci

Frigul ma cuprinde. Omenirea tace.

Urmaresc scandalul Magdelor Ciumace,

Graselor Nikite, moartelor Elodii,

Falselor "Vedete" ce vorbesc in dodii...

Ma cuprind in valuri ieftine "minuni",

Scurse din Ziare, Televiziuni,

Groaznice gazete, moarte tabloide.

Car

Sperantele pierdute au gustul amagirii

Femeile trecute sunt Gangsterii iubirii,

Ramane amintirea betiei de aseara.

Speranta se destrama, ca fumul de tigara

Raman cu nostalgia caldurii care trece,

Ma doare anotimpul respingator si rece.

Singuratatea toamnei

aşteptare de vulpe

tăcerea

strânsă între pulpe

muierea

mângâiere pe sâni

fericirea

fără stăpâni

iubirea

ploaie de stele

noaptea

te-nsoară cu ele

moartea

drob de soare

ziua

apă-n vâltoare

piua

crepuscul de foc

seara

furată de noroc

ţara

(Poet anonim)

   Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
  Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
  A zis : Atenţiune! Sunt foarte afectată !
  Tot circulă o vorbă, deloc adevărată:
  Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
  Ba chiar ideea ast

Am crescut în teroare şi minciună –

Pe plaiuri mărşăluia cizma străină.

Educatorii, umiliţi, au tăcut –

Ne-au trimis istoria în necunoscut.

Românii, de soartă aruncaţi

Afară, ne erau încondeiaţi

În culori negre, degeneraţi,

Fluturi pe lampă, alienaţi

De-ai fi înţeles în prag de seară

că dragostea domol  coboară

pe strună lină de vioară

din spaţiul infinit

ca un cadou adus de zei

sufletelor pure şi curate

libere  sub albastru cer    

pe veci eram un cuplu realizat

De-ai fi înţeles iubirea mea

acum erai

Un amalgam de chipuri se schimba, se transpun,

Si dau o noua forma Orasului nebun,

O lume care moare, se lupta sau se plimba,

In fiecare clipa ceva, in el, se schimba,

O lume care pleaca, o lume care vine,

Un milion de oameni cu vise anonime,

Pe coala de h

CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC...

CÂT AM SPERAT SĂ TE-NTÂLNESC,

Acum, când simt că ţi-e furată inimA!

Tresar uşor din visu-mi liniştiT,

Aflând c-ai dăruit-o altcuivA.

Mi-e tare greu...spuneai că ne iubiM;

Sunt trist, dar nu mă dau învinS,

Prin timp cu gându-

          Îmi putrezesc zilele pe la colţuri,

anii adastă şi mi se aşează în paturi adânci

prevestind că începutul are şi sfârşit.

Răsucesc sensul cuvintelor pe toate muchiile,

apoi le trimit să umble prin lume.

Le aştept să-mi aducă un semn.

Traseele uitate prin frigul trist al cetii,

Canalele funebre ce par de coca-cola,

Ramane doar o harta a ultimei Venetii,

Laguna ma asteapta sa-i returnez gondola.

Un vant absurd ma taie, ingrozitor, din spate,

Ma bantuie o clipa ciudatele ruine

Care erau,

AVE, FECIOARĂ MARIE!

Ave, Fecioară Marie,

Venim în genunchi să-Ţi cântăm,

Extazul din noi, pe vecie,

Fecioară, prin rugă-Ţi ’nălţăm.

Edenul în suflete eşti;

Credinţa în Bunul Iisus,

Iertarea să ne-o mijloceşti,

Ofrandă pe cruce S-a pus.

Ave, Marie Fecioară,

R

Trupul meu din umbra sufera-n tacere,

Transpirand de lipsa unor noi situatii.

Ma pandesc atingeri calde, efemere,

Care-mi poarta visul catre alte spatii.

Pielea mea ciudata, cu aroma vaga,

Freamata de lipsa unor declaratii

Care-mi umplu noaptea de o voce

SUB CARUL MARE AŞTERNUT-AM

                  - rondel -

Sub Carul Mare aşternut-am,

Pe fânul proaspăt strâns amurgul,

Din doru-mi căpătâi făcut-am,

Să-mi ţeasă vise demiurgul.

Pe drumul Robilor trecut-am,

Doar sfătuindu-mă cu Murgul,

Sub Carul Mare aşternu

Caldă vară nu pleca

rămâi să-mi încălzeşti

 sufletul pribeag

dăruieşti-mi fericire

arătându- mi  calea spre Eden

Vara iubirii mai stai

să pot muta luna,

stelele argintii

în grădina căptuşită

cu florile de câmp

dăruite iubitei

Ochii tăi frumoaso

atât de albaştr

Oricum la nimeni roata nu se mai întoarce

Panta mă-ndepărtează de unde am plecat

Privesc cu jind spre deal, dar sigur n-am ce face,

Timpul ce trece-agale de vârf m-a-ndepărtat.

Se spulberă ce este praf indubitabil,

Iar norul zboară aiurea dus de vânt.

Mă