POVESTITORUL:
(le face semn la meseni să-l asculte)
... ANTON PANN, Cucernic precum era, renumit profesor de muzică la Şcoala Episcopiei, că-n acelaşi timp slujea şi în mânăstirea din Râmnicu Vâlcea care se numea
POVESTITORUL:
(le face semn la meseni să-l asculte)
... ANTON PANN, Cucernic precum era, renumit profesor de muzică la Şcoala Episcopiei, că-n acelaşi timp slujea şi în mânăstirea din Râmnicu Vâlcea care se numea
Vă preziunt pe BURIANĂ GEORGE – ce derivă de la substantivul „buruiană” –plante ierboase fără valoare, care cresc salbatic şi viguros, acoperind solul şi care stânjenesc creşterea plantelor superioare. Buruienile sunt plante străine intr-o cultură
Vai!... A căzut Babilonul!
Desfrânata cea mare
A duhurilor necurate, închisoare!
A căzut dintr-o singură suflare!
Din suflarea Celui ce, cu slava Sa
Toată zarea "o va lumina".
A căzut?... Vai!...
Pricina tuturor relelor !
Şi a ajuns locaş demonil
Privind spre ce a fost odată
Mă-ntreb dacă am existat?
Dacă secunda consumată
A măsurat adevărat?
Sunt spulberate timpuri duse,
Ce lungi adesea îmi păreau,
Sub munţi de amintiri ascunse,
Coşmaruri ce mă chinuiau!
În infinitul fără formă
Se sting urmând n
Senin și soare-mi bucura,
Frumoasa dimineață,
E sâmbăta și eu veneam,
Cu plase de la piață.
Un moș, în colț,vorbea șoptit
Privind pierdut prin mine,
-Fă-mi bine, vei fi răsplătit,
De Domnul, mult mai bine!
Și m-am oprit să-i dau ceva,
Cătând prin buzunare,
D
Nu mai credeam că pot, atât de mult
Să iert,
Și fără judecăți și fără gând
Să cert,
Nu mai speram să pot, atât de mult
Iubi,
Tot așteptând ca rându-mi să vină
Într-o zi...
Dar pâlpâia în gand și n-a murit
Speranta,
Deși un infinit mi se părea
Distanta!
Și-a apăr
Fiorii primei iubiri
Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.
Cupidon cu mine se amuză...
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din su
Săgeți la inimă
Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.
L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescențe
Inălţimea lor, regi înaripaţi
fluidizează noaptea spre zi,
măsurată prin cântec.
Ei sunt la sfat
decretând zilele cosmice,
beau sângele pădurilor,
rotite prin noapte.
Sfâşie întunericul cu creasta roşie
şi somnul vieţuitoarelor
cu ecoul înto
pe o stâncă veche de granit
rămasă suspendată,
stă o albă Piatră.
Părea pierdută-n Taine...
cu palmele-i întinse spre Cer,
cerşind cu îndrăzneală Darul,
din al Darului Mister.
Privind majestuasă
spre a cosmosului strălucire,
din
Trăiri intense şi magice amintiri
Mă răscolesc cumplit, parc-au fost ieri
Aş vrea să zbor, să mă înalţ la cer
Alături de iubita ce-i plină de mister
O singură aripă nu-mi este suficient
Numai în cuplu zborul devine eficient
Vino suav înger să ne îmbrăţiş
Lumina se stinge în lampa cerească
În preajmă, sunt umbre cu văluri cernite
Sunt singur şi teama începe să crească,
Căci noaptea, pătrunde-n odăi părăsite...
Mi-e frică de noapte, c-aduce visarea
Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe.
Sunt singur şi iară
Stau și încerc să meditez
Gânduri, imagini, le calmez,
Mereu e ca întâia oară
Liniștea blândă mă-nconjoară...
Chiar nu mai am nimic în minte...
Și simt atunci un dor fierbinte,
Și simt că plec asa-ntr-o doară,
Iar constiința-mi parcă zboară,
Trec prin
Cu picioarele goale voi trece râul amiezii;
apa va fi caldă, nisipul fin şi pietrele şlefuite,
numai malurile vor fi înalte, abrupte şi singure
iar munţii lăsaţi în urmă hieratici şi nobili.
Ţipătul păsărilor speriate, zborul lor,
prin tunelul de aer
Ca-n fiecare dimineaţă,
Să te trezeşti mai liniştit,
Cu raze te mângâi pe faţă…
Dar tu la Mine te-ai gândit?!
Iar cât este ziua de mare,
Îngeri de pază îţi trimit
Şi-ţi pun aceeaşi întrebare…
Dar tu la Mine te-ai gândit?!
Şi seara când te culci alene,
Să-ţi
Doar tu mi-aduci in viață soare
Zâmbetul ți-e divin, fermecător
Mi-aduce alinare, devin un visător
Zburând spre tine să gust o sărutare
Doar tu m-aştepţi în câmp de flori
Sub cer albastru luminat de stele
Acolo-ascult tic-tacul inimii rebele,
Şi uit de
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!