Blog

Distrugerea unei culturi...

S-au scurs anii pe-a neantului ușă

Și s-a așternut uitarea ca o cenușă.

Acum ne ningi cu petale de gheață

Din tristețea iubirilor de o viață;

Că ai avut o inimă călătoare

Ce a zburat, ca o pasăre migratoare,

Din inimă-n inimă – cuiburi pustii –

Cu vatra r

"cine eşti tu?...
cine te crezi că eşti ?
mergi la psiholog!!!"
m-au întrebat, şi-mi spun,
că mă sfătuiesc de bine,
energiile negative.

cine sunt eu?...
declar cu bucurie.
un mărturisitor
un binevestitor
al Adevărului Divin
şi am răspunderea direc

Poet e cel ce-atent croieşte
Cuvântul dus spre ideal
Şi permanent se războieşte
Să prindă vârful unui val.

Mulţimea nu îl înţelege?
Problema n-are importanţă,
Pentr-un poet cuvântu-i lege,
Cuvânt cu sens, mesaj, nuanţă.

Acesta nu se plămădeşte
În ape line şi

Reputatul critic de film Viorica Bucur, celebră pentru ''Gala desenului animat'', a fost înmormântată pe 24 august la Mânăstirea Cernica.
Viorica Bucur a fost profesor universitar doctor la Universitatea Teatrală şi Cinematografică şi una din figuril

Dragă Ioane,

 Nici eu nu sunt critic literar dar, asta nu  înseamnă să nu-mi spun părerea despre un volum, o carte sau despre poeziile tale. Această lucrare am început-o de când te cunosc şi am tot pierdut timpul să mi-o sedimentez în creier. Nu ne-am

ROMÂNIE,

Frumoasa floare sidefie

ce semeni rod bogat,

pe întinsa câmpie!

Torni în gândul poemelor noastre

Harul iubirii din câmpiile vaste.

Te-am întâlnit într-un vis,

când m-am sculat într-o dimineaţă.

Se făcea, că erai într-o altă viaţă!!...

În anii grei p

Te ştiu din gânduri,

Din vise,

Din doruri şi durere.

Din tot ce-am vrut

Să am –

Iubire, mângâiere.

Tu eşti petală

Şi floare,

Balsam de suflet eşti.

Tu eşti cărarea

Ce duce

Spre lumea de poveşti.

Tu eşti iubirea,

Şi dorul

Ce sufletul alină.

Eşti mângâierea

Dulce,

Eşt

DE ZIUA TA  - pentru Suzana Deac

         ( colaj din dialogul poeţilor Ion Vanghele şi Suzana Deac )

Viaţa se reflectă-n simetrie

atâtea laturi spre lumină                                         Suzana Deac

Mai rupem peste noapte-un clar de lună      

Scribul trage o linie, - final de soartă(!?)
Adună anii - nori ce vremuiesc pe boltă:
Trecute veacuri, pierdute-n amăgire,
Se-nghesuie visuri şi speranţe de iubire.

Ai coborât din rai la mine-n cărare
Să-mi tulburi apele de resemnare;
Tres

În leagănul viselor mele,

în ochii Tăi limpezi,

văd numai flori de lumină !

De ce Te iubesc,

Dumnezeu din veci

şi OM prin trup şi fire?!...

De ce numai lângă Tine, mi-e bine?!

Te aştept pe aripile gândului,

Tu -să mă prinzi în braţe,

Eu - să-ţi sărut făptura

am ascultat de mii de ori

respiraţia ta

până când aerul a ieşit pe fereastră

noaptea e o cascadă de gânduri

în tăcerea adormită în corp

clipele ceasurilor de piatră

taie prin zilele anotimpului

în constelaţia dragonului

pe partea opusă cerului

calătorii fa

Minune care porţi a vieţii taină

Te zbaţi întruna, poate-ncerci să fugi…

Dar, eşti şi tu, închisă întro haină

Ce te opreşte cerul să atingi…

Eşti osândită să trudeşti din greu

Oprirea ta de-o clipă-nseamnă moarte!

Văpaia vieţii stăpâneşti mereu

Hrănind flă

                      de Elisabeta Brănoiu                          

Strigarea-n suferinţă

A celui ce se înneacă,

În ruga lui, la Domnul,

Smerit genuchii-şi pleacă.

-        O!... Doamne,

Tu mă îndemni să ies,

Din întunericul prea des.

Dar, mă vijelesc atâ