Blog

Nu mă ştiu demult iubită
Şi-s cu faţa la cearceaf
Vieţi-i dau acum perdaf
Că mă duce în ispită.

Şi de-o fi, cafea să beau,
Una, două...cât mai multă,
Beau cafeaua cu cucută
Poate aflu şi ce vreau.

Primăvara-i de belea
Stă în coasta mea întruna
Vaaai, s

Mă dor măsele nescrâșnite

gingii pierdute aprig în amor

orbecăind pe neștiute

sărut fierbinte am să mor

Mă sapă crunt lopata-n rădăcină

și bâlbâi cruci de prin morminte

în sânul tău aș vrea să mor

atăt de rece și fierbinte

Mă rup din stele să te am

lumină-n

alter ego

eu sunt homerul zilelor apuse

cu odiseia implantată-n sânge,

cu iliadece cetăți distruse,

timpul n-a reușit a mă înfrânge.

trecut-am ca ulise pân’ la urmă

cu inima-n armuri, arsă de timp;

până această viața mi se curmă,

mă voi lupta cu zeii din o

Imagine preluată de la Iolanda S.

Departe de lume-n cabana de lemn

Lumină am doar lumânarea,

Cu-o ceașcă alături, la scris mă îndemn

Spre tine să-mi caut cărarea.

Fereastra mi-arată negre genuni

În care doar stele pulsează,

Iar luna-i ascunsă de norii neb

cu care dintre ochi să îți sărut lumina

de mersul îmi e noapte în prea senină zi

iar gura prea săracă de buzele-ți flămânde

și șchioapă crunt când vreau să te dansez

cu ce amarnici umeri să îți aștept odihna

degeaba vine ploaia, nu cresc decât în jos

ca n

Cerul mi-a dat un acoperiş de stele...

Eu stau sub el...

sătulă de ambiţia -mi prostească

de a fi cunoscută peste noapte

şi de-a uita cine sunt peste  zi.

Nimic nu mă mai face să devin asemeni pescăruşului

care uită de unde a mâncat ultima oară şi încearcă

Sunt un somnoros nedormit
care şi-a pus obrazul
într-o noapte de ceară,
pictată pe un zid,
în varul decojit de pielea arsă.

În noaptea pe care întruna o despic
există numai ore de tăcere...

O femeie depresivă care fumează
şi o mică fereastră închisă,
cu

noaptea

noaptea cu ochii de cal

tremură pe vârf de val,

noaptea cu ochii de apă,

cade-n râu și se adapă.

ochi de apă de fântână,

noaptea gândurile-ngână,

ochi de apă și de vis

toate gândurile ni-s.

într-un ochi de întuneric

visul nostru cel himeric

zboară pe

Când mă trezesc de somn buimac

Îmi fac cafeaua cu caimac

Și simt cum vlaga îmi revine

Dar mai visez un pic... La tine!

O văd aievea: mă trezea

Cu un sărut și o cafea.

Sorbind cafeaua, o visez

Cu lacrima-mi o diluez...

Aromele-i se împletesc

Cu chipul ei. Și

Atât de plin

îmi e urletul

de silabe nepronunțate

cuvinte prea coapte

putrezite-n tăceri

încât vomit primăvară

de litere moarte

ca o mare fără de sare

prea grea e catedrala

și plină de lipsa pașilor tăi

încât clopotele tac duminică

în rugă de ateu

pune mâna pe s

nu căutați

nu căutați în mine

 nici pădurea sau râul,

nici cerul cu lună și cu stele,

nici soarele torid al verii.

locuiesc în obscuritatea

unei planete albastre

unde trupul docil

încercă să fie fier și apă

câteodată trăiesc ca o hidră,

fără patrie, fără

Cine caută
în sferele atinse de lumină
găseşte prin ere,

datina şi oasele strămoşilor
la porţile de ceară dintre nopţi

fulgeră inima în iernile lunii,

se sting ochiuri de stele;
nimicul îl şterge...

Coloana infinitului
virtute a liniei frânte
împleteşte suf

peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a oprit

pe iarba vălurită

sub respirația unui vis,

un cer incendiar sub soarele

născut parcă a doua oară

răscolește mugurii prin pomi,

drumurile s-au înveselit,

sub roua proaspătă

care spală obraji îmbujorați

de fecioare,

lipsește

jumătatea de noapte

din lună

și un sfert de răsărit

rup rotund visele

să nu mă-ncolțească

pătrat

împlânt ochii în lacrimi

poate curge

triunghi de cruce

plâng picătură

rotundă

în pumnii căuș

poate mă doare

șira spinării

ascult de vise

ateu

și pleoapele

mi se t

hai ,

hai să dansăm cu noi şi prin noi

în noaptea asta să curgă

dorinţa

ascunsă prin urme

în carne lasate adânc

din amândoi

prin strângerea ei

nesatulă când muşcă

să uităm secundele în timp

şi gânduri să prindă aripi de flutur

să ne ramână zbor

să le dorim sărut

Am întrebat nopţile dacă exişti, 
am întrebat zilele dacă te-au văzut, 
am întrebat visul, unde să te caut 
şi clipei i-am cerut să te oprească! 

Am căutat urma pasului tău 
pe nisipul clepsidrei. 
În curgerea-i nesfârşită 
te-am pierdut! 
Dorinţa ta 
“Am înd

Sub copite nebune

de sălbatic destin

pur sânge

îmi zace, timid, firul ierbii

ca o lumânare

prea bătută de vânt

cresc static și nu evadez 

din labirintul scris atunci

cu adn verde

istoria mă doare

în răsărire

parcă privesc în oglindă

cal bun și frumos

nu mă st

Supranumita si Ziua Pacalelilor, 1 aprilie este alaturi de 1 iunie si una dintre zilele preferate ale copiilor, care incearca in fiecare an sa isi pacaleasca parintii si profesorii. Pentru cei cu simtul umorului dezvoltat si cu un gust deosebit pentr

https://www.youtube.com/watch?v=kqgLrftfmZo